1,099 matches
-
poate și din cauza culturii marinei imperiale și din motive politice. Kondo, care deținea a doua poziție la comada Flotei Combinate, făcea parte din eșalonul superior aflat la conducerea Marinei Imperiale Japoneze, în timp ce Abe nu era decât un ofițer specialist în distrugătoare. Amiralul Kondo nu a fost mustrat sau mutat, dar a fost lăsat la comanda unei nave mari din flota cu baza în Insula Truk. Eșecul de a duce în Insula Guadalcanal cea mai mare parte a trupelor și a proviziilor
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
23 Mai, navele germane au fost monitorizate atent de britanici. Informațiile transmise de cele două crucișătoare au fost primite de rețeaua de interceptare. Cele mai apropiate unități erau crucișătorul de bătălie Hood și cuirasatul Prince of Wales, escortate de 4 distrugătoare. Hood era pe vremea aceea nava-amiral a flotei britanice. Avea un deplasament maxim de 49.000t și atingea o viteză maximă de 30.5-31 de noduri, fiind înarmat cu 8 tunuri de 381mm L42. Prince of Wales era un cuirasat
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
8 minute a produs consternare și groază în Marea Britanie. Winston Churchill a emis faimosul ordin " Scufundați cuirasatul Bismarck!", ceea ce a pornit o adevărată haițuială în Atlanticul de Nord. 2 portavioane, 3 cuirasate și 40 de nave mai mici (crucișătoare și distrugătoare) au început mișcări convergente înspre ruta estimată a navei germane. Într-o mișcare curajoasă, cuirasatul Prince of Wales, deși avariat și cu viteza limitată la 26 de noduri, a încercat să intercepteze din nou navele germane, escortat fiind de crucișătoarele
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
putea deplasa doar ca un tramvai, pe o direcție prestabilită. Din nefericire, această direcție era tocmai cea din care se apropiau unitățile grele ale HOme Fleet - cuirasatele King George Vth, Rodney, 2 crucișătoare grele, 1 crucișător ușor, escortate de 4 distrugătoare. Ultima noapte Crucișătorul ușor Sheffield l-a interceptat pe Bismarck în seara zilei de 26 mai. De la 12 km, Bismarck a deschis foc cu turelele prova, încadrând instantaneu nava britanică. Deși nici un proiectil nu l-a lovit direct, schije de
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
a lovit direct, schije de obuz au perforat armura crucișătorului englez, provocând moartea a 6 membri ai echipajului și rănirea a încă 9. "Sheffield" s-a retras sub o perdea de fum, în noapte, așteptând sosirea întăririlor. Noaptea, cele 4 distrugătoare din escorta escadrei grele au realizat atacuri cu tunurile și torpilele. Focul de pe Bismarck le-a ținut la distanță de peste 6 km, iar atacul cu torpile a fost în consecință ineficient. Două dintre distrugătoare au suferit avarii ușoare, din cauza schijelor
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
așteptând sosirea întăririlor. Noaptea, cele 4 distrugătoare din escorta escadrei grele au realizat atacuri cu tunurile și torpilele. Focul de pe Bismarck le-a ținut la distanță de peste 6 km, iar atacul cu torpile a fost în consecință ineficient. Două dintre distrugătoare au suferit avarii ușoare, din cauza schijelor. Ultima bătălie - 27 Mai 1941 După respingerea a 3 valuri de avioane și a atacurilor de noapte, echipajul de pe Bismarck era extenuat (practic nu dormiseră deloc din seara de 24 mai). Starea mării s-
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
Victoria asupra lui "Bismarck" a fost sărbătorită triumfal în Marea Britanie. În Germania, pierderea celei mai mari nave de război l-a determinat pe Hitler să blocheze pentru tot restul războiului raidurile marilor nave de suprafață, preferând expunerea submarinelor și a distrugătoarelor. În consecință, nava-soră a lui Bismarck - Tirpitz, și-a petrecut cariera mai mult în porturi, neavând șansa de a-și demonstra capacitatea de luptă în condiții reale. <references> ACSIL/ADM/47/76C
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
Dunkerque a fost grav avariat și reparațiile au durat peste 2 ani. Un an mai târziu, "HMS Hood" a participat la urmărirea navei Bismarck. În dimineața zilei de 24 mai 1941, Hood și cuirasatul Prince of Wales, escortate de 4 distrugătoare, s-au apropiat de formația germană, compusă din un cuirasat și un crucișător greu (Prinz Eugen). Distrugătoarele au rămas în urma celor 2 nave grele britanice, care la 5:45 au făcut primele observații asupra celor 2 nave germane. Navele britanice
Hood (crucișător) () [Corola-website/Science/321299_a_322628]
-
Hood" a participat la urmărirea navei Bismarck. În dimineața zilei de 24 mai 1941, Hood și cuirasatul Prince of Wales, escortate de 4 distrugătoare, s-au apropiat de formația germană, compusă din un cuirasat și un crucișător greu (Prinz Eugen). Distrugătoarele au rămas în urma celor 2 nave grele britanice, care la 5:45 au făcut primele observații asupra celor 2 nave germane. Navele britanice se apropiau pe direcția est-vest, în timp ce navele germane navigau spre sud-sud-est. Astfel, englezii nu își puteau folosi
Hood (crucișător) () [Corola-website/Science/321299_a_322628]
-
Din cauza exploziei foarte rapide și a scufundării navei în mai puțin de 1 minut, doar 3 membri ai echipajului au reușit să se salveze. Ceilalți 1415 au dispărut odată cu nava britanică. Cei trei supraviețuitori au fost salvați de unul dintre distrugătoarele de escortă, la două ore după bătălie. <references> 2016
Hood (crucișător) () [Corola-website/Science/321299_a_322628]
-
australiene navale. În 1909, primul ministru Alfred Deakin, în timp ce participa la Conferința Imperială de la Londra, a solicitat guvernului britanic încetarea sistemului de subvenții și dezvoltarea marinei australiene. Amiralitatea a respins aceste încercări sugerând în schimb că o mică flotă de distrugătoare și submarine va fi suficientă. Deakin nu a fost impresionat cu atât mai mult cu cât anterior invitase "Marea Flotă Albă". a Statelor Unite să viziteze Australia în 1908 iar aceasta a aprins entuziasmul publicului pentru o flotă modernă și, parțial
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
a fost impresionat cu atât mai mult cu cât anterior invitase "Marea Flotă Albă". a Statelor Unite să viziteze Australia în 1908 iar aceasta a aprins entuziasmul publicului pentru o flotă modernă și, parțial, a condus la o comandă pentru două distrugătoare de clasă River de 700 de tone. Dezvoltarea construcțiilor navale germane a determinat Amiralitatea să iși schimbe atitudinea iar Marina Regală Australiană luat naștere ulterior, în 1911, prin absorbirea Forței Navale a Commonwealthului. La 4 octombrie 1913, noua flotă defila
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Marina Regală Australiană luat naștere ulterior, în 1911, prin absorbirea Forței Navale a Commonwealthului. La 4 octombrie 1913, noua flotă defila prin Sydney Heads, intrarea din portul Sydney, fiind constituită din cuirasatul HMAS "Australia", trei crucișătoare de linie și trei distrugătoare, în vreme ce alte nave se aflau încă în construcție. Drept consecință, marina australiană a întrat în focul Primului Război Mondial ca o forță teribilă. Corpul Aerian Australian a fost creat ca parte a Armatei în anul 1912 iar în 1921 a fost separat
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Expediționară din Nordul Rusiei" (NREF). Așteptând repatrierea în Anglia, aproximativ 150 de australieni s-au înrolat ulterior în trupele britanice din Forța de Eliberare din Nordul Rusiei (NRRF) fiind implicați într-un număr de lupte aprige iar câțiva fiind uciși. Distrugătorul Marinei Regale Australiene HMAS "Swan" a fost de asemenea implicat pentru scurt timp în evenimente desfășurând o misiune de culegere de informații în Marea Neagră către sfârșitul anului 1918. Alți australieni au servit ca și consilieri alături de Misiunea Militară Britanică pe lângă
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
EATS), datorită căruia aproape 28.000 de australieni au fost instruiți pe parcursul războiului. Prima confruntare militară majoră din război a avut loc împotriva trupelor italiene din Mediterana și Africa de Nord. În decursul anului 1940, crucișătorul de linie HMAS "Sydney" și cinci distrugătoare de o generație mai veche (denumite ironic "Flotila de Fier Vechi" de ministrul nazist al Propagandei Joseph Goebbels dar acceptat cu mândrie de către vase) au luat parte la o serie de operațiuni ca parte a Flotei Britanice Mediteraneene și au
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
mare parte staționa în Malaya Britanică, și alte opt divizii parțial instruite și echipate care erau cantonate în Australia. RAAF dispunea de 373 de avioane, în mare parte avioane de antrenament depășite, iare RAN dispunea de trei crucișătoare și două distrugătoare în apele australiene. Armata Australiană a suferit o serie de înfrângeri în decursul primelor luni ale Războiului din Pacific. Divizia a 8-a și escadroanele RAAF din Malaya au format componenta cheie a forțelor Commonwealthului care nu au fost capabile
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
de asemenea cu 25%. În 1964, serviciul militar a fost reintrodus prin "National Service Act", pentru tinerii care împlineau 20 pe baza datei de naștere, cu o perioadă de doi ani de serviciu continuu cu normă întreagă. În 1961, trei distrugătoare de clasă "Charles F. Adams" au fost cumpărate de la Statele Unite pentru înlocuirea celor învechite de clasă "Q". În mod tradițional, RAN a selectat oferta pe baza asemănărilor de proiectare cu cele ale Marinei Regale britanice. HMAS "Perth" și HMAS "Hobart
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
implicarea ATF 1 care număra 8.500 de soldați, inclusiv trei batalioane de infanterie, blindate, arttilerie, geniști și unități aviatice ca suport. O a treia unitate RAAF, Escadra 2, echipată cu bombardiere Canberra, a fost trimisă în 1967 iar patru distrugătoare ale RAN s-au alăturat patrulelor Statelor Unite din apele Vietnamului de Nord. Armatele australiene s-au retras din Vietnam în 1973. Mai mult de 50.000 de soldați au servit în Vietnam; 519 au fost uciși iar 2.398 răniți
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
adaptare fiind ecranizarea din 1987 a lui Paul Verhoeven. Heinlein a absolvit Academia Forțelor Navale ale Statelor Unite în 1929 și a servit în Marină timp de cinci ani, întâi pe noul portavion USS "Lexington" (1931), apoi ca locotenent nava pe distrugătorul USS "Roper" (1933-1934), fiind trecut în rezervă în cele din urmă din cauza tuberculozei pulmonare. Heinlein nu a luptat pe front și, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial era deja civil, făcând cercetări în cadrul șantierului naval din Philadelphia. După spusele
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
din vasele mai mari pentru a susține operațiunea "Mo" și l-a pus pe Inoue în fruntea părții navale a operațiunii. O forță mare, constând din două portavioane grele, un portavion ușor, un portavion cu hidroavioane, nouă crucișătoare și 13 distrugătoare, împărțită în mai multe grupuri, urma să păzească convoiul de invazie a orașului Port Moresby și să atace orice vase aliate ce s-ar fi apropiat cu scopul de a opri invazia. Forța de invazie din Tulagi, formată din distrugătoarele
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
distrugătoare, împărțită în mai multe grupuri, urma să păzească convoiul de invazie a orașului Port Moresby și să atace orice vase aliate ce s-ar fi apropiat cu scopul de a opri invazia. Forța de invazie din Tulagi, formată din distrugătoarele și , vasele de transport și minare și , vasele de deminare "Wa #1", "Wa #2" și transportoarele "Hagoromo Maru", "Noshiro Maru #2", "Tama Maru" și "Azumasan Maru", vasele antisubmarin "Toshi Maru #3" și "Tama Maru #8" comandate de contraamiralul Kiyohide Shima
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
contraamiralul Kiyohide Shima (vasul-amiral fiind "Okinoshima"), au plecat de la Rabaul la 30 aprilie și s-a îndreptat către Insulele Solomon. Contraamiralul Aritomo Gotō furniza acoperirea aeriană pentru invazia insulei Tulagi cu Grupul de Acoperire de pe portavionul ușor (), patru crucișătoare și un distrugător aflate la vest de centrul arhipelagului Solomon. O forță de acoperire separată (denumită uneori Grupul de Suport Tulagi), comandată de contraamiralul Kuninori Marumo formată din două crucișătoare ușoare, vasul de hidroavioane , și trei canoniere s-a alăturat și ea Grupului
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
bombardiere în picaj SBD Dauntless de la o poziție aflată la sud de Guadalcanal. Avioanele și-au început atacurile asupra vaselor lui Shima ancorate lângă Tulagi la 08:50, luând vasele japoneze prin surprindere în timp ce erau ancorate. "Okinoshima" și alte două distrugătoare erau poziționate în așa fel încât să ofere o barieră de protecție pentru "Azumasan Maru" și "Kōei Maru" care descărcau soldați și materiale. Cele trei nave de deminare tocmai porniseră să ajute invazia de la Port Moresby și încă se aflau
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
fără combustibil și a căzut în ocean la circa sud de Guadalcanal. Două avioane de vânătoare Wildcat din al doilea atac au rămas și ele fără combustibil și au aterizat forțat pe coasta sudică a insulei Guadalcanal. Fletcher a trimis distrugătoarele și să salveze echipajele celor trei avioane. "Hammann" a reușit să recupereze ambele avioane de vânătoare, dar "Perkins" nu a reușit să localizeze echipajul TBD-ului. Ambele distrugătoare s-au întors în flota "Yorktown" târziu în acea seară în timp ce flota
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
au aterizat forțat pe coasta sudică a insulei Guadalcanal. Fletcher a trimis distrugătoarele și să salveze echipajele celor trei avioane. "Hammann" a reușit să recupereze ambele avioane de vânătoare, dar "Perkins" nu a reușit să localizeze echipajul TBD-ului. Ambele distrugătoare s-au întors în flota "Yorktown" târziu în acea seară în timp ce flota s-a îndepărtat de Guadalcanal îndreptându-se spre sud-est pentru a realimenta și pentru a face joncțiunea a doua zi cu "Lexington". La 5 mai, "Kikuzuki" a alunecat
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]