31,078 matches
-
public declanșează emoția, dar orice scădere a tensiunii poate împinge totul în ridicol. În partea a doua a spectacolului, cîțiva oameni, bărbați și femei, îmbrăcați sumar, fac tot ce le ordonă alt om, îmbrăcat în uniformă. Acesta vrea să-i distrugă, amînînd cît mai mult satisfacția finală. Fantezia în prelungirea procesului e nelimitată și a spune despre el că e crud sau că e sadic ar fi echivalent cu acuzația adusă unui copil că provoacă suferință cuburilor cu care se joacă
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
de extremă dreaptă, comunismul putea să apară unui portughez ca o soluție corectă. Dar, un sfert de veac după Revoluția Garoafelor, și un deceniu după prăbușirea tuturor comunismelor europene, pe fondul neputinței lor economico-sociale și al sadismului cu care au distrus civilizația multor țări și popoare, convingerea cu pricina nu mai pare a avea nici un sens. Nu mă irită faptul în sine că lui Saramago îi place să meargă împotriva curentului. îndefinitiv, felul cum înțelege el să fie mereu o excepție
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
la un simplu act mecanic, iubirea ajunge nu o dată să se confunde/confrunte cu un viol ca în Capcane mici, capcane mari (Cehia, 1998), filmul Verei Chytilová unde castrarea amendează nemijlocit politicianismul și demagogia. Condițiile vitrege din vremea războiului civil distrug o dragoste oricum începută prost pentru Vassiliki (Grecia, 1997). Cu intoleranța semenilor are de luptat și simpaticul protagonist din filmul lui András Salamon Aproape de dragoste (Ungaria, 1998), băiat de la țară ajuns polițist la oraș, care nu va renunța la apetitul
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
în viața României, definitiv lămuritoare sînt vorbele doamnei Monica Lovinescu, dintr-un recent interviu: "nu am de ce să mă întorc, din moment ce nu am plecat niciodată". ("Observator cultural", 2, p. 18) Niciodată adevăratele elite nu au părăsit România. Ele au fost distruse, alungate, îndepărtate, exilate - dar în forul lor interior, întotdeauna prezente în România. 1) Bineînțeles, sînt și unele - puține - excepții, în funcție de bunele intenții (sau interese) ale celor din conducerea țării. 2) Regretatul profesor Mircea Zaciu, după plecarea din țară - deși era
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
de întinarea idealurilor roșii de către Ceaușescu & comp. Parcă mi-e cunoscut acest tip de biografie și de atitudine "civică"! Ne întrebăm de ce nu se publică vestitul Jurnal confiscat cu atîta tam-tam de securitate. Cine știe ce surprize ascunde?! Iar dacă a fost distrus, lucrurile devin și mai limpezi. Securiștii știau bine de ce au făcut-o. Babu le cunoștea sistemul, căci fusese multă vreme de-al lor, în fruntea lor. De aceea s-au și purtat cu atâta sălbăticie, torturându-l până și-a
Doar "o răfuială între bandiți"? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17118_a_18443]
-
material, al aspirațiilor d-sale, așezate la antipodul idealului abstractizant, pur intelectual, al lui C. Noica, ce excomunica "Germania untului": "Nu mai vreau (...) o Românie de chirpici, o Românie mizeră, pe care orice inundație o ia la vale și o distruge. Satele românești, așa cum arată acum, sînt lamentabile, sînt primitive. Fără comunicații, fără linii electrice în multe locuri, fără apă curentă. Noi sîntem încă o societate de tip arhaic. Și chiar ca mentalitate; nu putem să "intrăm în Europa" cu o
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
Acum gîndirea eminesciană s-a limpezit: Nordul, Miazănoaptea, este simbolul haosului care visează, care aspiră spre starea de cosmos ("visul unei nopți de vară"), pe care însă nu o poate atinge; și, cum nu o poate atinge, el vrea să distrugă orice încercare de realizare a unei stări cosmice, fie că ea se numește imperiul roman, fie cel al lui Napoleon, fie că va avea alt nume. Furtuna pe care imperiul de gheață o dezlănțuie vrea "să spargă cerul", adică să
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
l-am obținut". Piesa Farmecul nopții, tipărită la Editura Fundațiilor Regale, în 1945, capătă Premiul scriitorilor tineri, iar romanul Blocada, tipărit, prin prieteneasca benevolență a lui Aristide Blank, la Editura Cultura Națională, în 1947, a fost retras din librării și distrus în aprilie 1948. Prigoana începea. Tînărul scriitor intră într-o perioadă pe care, cu trist umor, a denumit-o "de hibernare", cu o durată de 12 ani, în decursul căreia glasul muzei a fost aproape redus la tăcere: "Nu am
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
trece peste ele fără să le atingă! Izolate prin toropeala și prin credința oarbă a celor două femei fără apărare, înzidite aici, în inviolabila lor ascunzătoare. Cum s-ar îndoi ele de această inviolabilitate când armatele rusești care devorează și distrug tot pe unde trec, respectă ceea ce le aparține lor! Se întâmplă ca aceste gheme de lăcuste să-și instaleze tabăra pe proprietatea lor, ca în acest moment, dar nu se ating de nimic, nici de copaci, nici de turme, nici
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
copac" (L'eternel retour). Voluptatea creației e contradictorie, deoarece ea implică o "golire" a toposului pe care dorește a se instaura, înainte de manifestarea sa în act substitutiv, sub semnul unui neîncetat efort: "Plăcerea/ și furia/ de a crea/ de a distruge/ de a crea/ etcaetera/ un spațiu de limbaj/ de a-l tot goli/ și a-l tot umple/ cu obiecte de limbaj/ puterea și zădărnicia/ gestului încăpățînat și răbdător" (Iubire). Destrucția și creația sînt fenomene inseparabile, țelul fiind victoria, oricît
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
a-l tot goli/ și a-l tot umple/ cu obiecte de limbaj/ puterea și zădărnicia/ gestului încăpățînat și răbdător" (Iubire). Destrucția și creația sînt fenomene inseparabile, țelul fiind victoria, oricît de trudnică, a celei din urmă: "Mîna ta să distrugă/ acea floare/ acel copac/ apoi să le refacă/ bucată cu bucată/ în cel mai ascuns loc" ( Miezul nopții în carte). Să reținem împrejurarea că vidul alcătuiește aici spațiul propice gestului creator, pe care-l stimulează, îl îndeamnă a se articula
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
teroriste din SUA, literatura va mai renaște și și-a răspuns singur - transformându-și invitații în spectatori - că în mod sigur va renaște, din propria-i cenușă. împărtășim și noi optimismul lui Cătălin Țîrlea. Nu există calamitate care să poată distruge literatura. Singurul pericol care planează asupra ei îl reprezintă emisiunile culturale pe care Cătălin Țîrlea le face la TVR, lălăite și plicticoase, pline de filosofări à la coana Chirița.
Ochiul magic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15861_a_17186]
-
care nu dau pace, care trăiesc peste secole. Autoarea le incită libertatea aruncînd în aer, de multe ori, șabloane instalate comod în scrisul altora și în mentalitatea receptorilor. Spiritul polemic al Ilenei Mălăncioiu, evidențiat de la începuturi, este constructiv. Ea nu distruge de dragul distrucției, ci pentru că este incomodată de lucruri bătute în cuie, de idei ce se simt încorsetate de anumite interpretări și transmise în același înveliș de-a lungul timpului. Învelișul, costumul oferit de autoare este nestingheritor, este o alternativă care
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
Nicolae Manolescu Nu cred să mai fi relatat întîmplarea de mai jos care mi-a marcat adolescența. Am consemnat-o, imediat după ce s-a petrecut, într-un caiet care s-a rătăcit, dacă nu cumva a fost distrus de bunicul meu matern, din teama că va cădea în mîinile cui nu trebuie. O vreme caietul a stat ascuns în seiful din peretele camerei în care mă refugiam să citesc. E vorba de camera strămătușii mele, despre care am
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
utilizat de Plutarh. Ce clipă de fericire trebuie să fi trăit Marcus Tullius când și-a putut lua o mică revanșă față de greci, clipă de fericire echivalentă poate doar cu cea pe care a trăit-o când a divulgat și distrus conjurația lui Catilina.
Clipa de fericire a lui Marcus Tulius Cicero by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15905_a_17230]
-
primă pentru istorici. Repet, mă îndoiesc că Stendhal ar fi vrut să-și vadă publicat Jurnalul și dacă n-ar fi murit înainte de a avea timp să-și pună ordine în hîrtiile personale sînt aproape sigur că și-ar fi distrus însemnările de tinerețe. Pentru scriitorul care și-a limpezit conștiința de sine jurnalul nu e o îndeletnicire inocentă, ci un gen literar ca oricare altul. Și așa cum există cititori de romane și jurnalele își au cititorii și gloria lor. În afară de
"Curățeniile" lui Stendhal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15944_a_17269]
-
stirpe de demoni; ceața proclamînd îndreptățirea oricărui act; sau/ Ceea ce vomită mahmureala unui timp turmentat la răspîntii" (ibidem). Acest "timp turmentat" nu e decît eternitatea care i-a hrănit pe "fiii neprihanei", lovită de-o utopie vicioasă, antiparadisiacă, ce se distruge pe sine, cuprinsă de "purpura incendiului ce va mistui lumile", ce le mistuie deja... De reținut, pe filiera unui asemenea acut discredit al originarului, cîteva trepte ale consemnării metaforice a revelării Răului (o epifanie inversată) din sînul, unei primordialități părelnic
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
drum către Orient": ochiul călătorului percepe opoziția dintre țărmul valah, pe care-l compară, încântat, cu peisajele daneze, si țărmul bulgăresc unde minaretele îi semnalează drept-credincioși. Chiar și așa, ceea ce vede Andersen nu e tocmai plăcut pentru orgoliul nostru: Constanța, distrusă de ruși în 1809, e un oraș încă în ruină, la fel Cernavodă, păstorii dobrogeni seamănă cu niște sălbatici, iar pe malul Dunării nu sunt decât bordeie... Există însă scene emoționante: întâlnirea cu un copil român, Adam Marcu, care vrea
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
iubi, și-l folosește în poezii și în scrisori ca sinonim pentru iubită: "Neologismul, întors către obîrșii, este astfel "lămurat" (ar spune I. Budai-Deleanu) de orice pojghiță depreciativă". Caragiale "clatină din temelii" sinonimia cu prieten, bunăoară în schița O conferență, distrugînd cea din urmă pretenție a cuvîntului amic de a fi luat în serios. Asta, după ce procedase la fel cu june (despre care romanticii și Eminescu, printre ei, aveau părere bună), făcîndu-l să sune în gura junelui tînăr Rică Venturiano nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
o furie paroxistică de revoluția bolșevică din Rusia, ,,revoluția,, comunistă din România se luptă nu numai cu instituțiile și cu oamenii, ci și cu imaginile și cu reprezentările vechiului sistem. Cărțile sunt arse cu o sălbăticie fără seamăn, bunuri materiale distruse cu acea orbire pe care numai o îndelungată frustrare ar putea-o cît de cît explica, iar statuile și însemnele publice sunt și ele demolate ori, în cazurile cele mai fericite, doar dizlocate, ca stocuri cvasimagice ale unei energii prohibite
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
legea mozaică, ar trebui pedepsit cu moartea. " Că, într-adevăr, unii profeți le-au proorocit evreilor, în timpul unor prăpăduri de-ale lor, că într-o zi se va ivi un liberator, care liberator însă va sprijini legea mozaică, în loc să o distrugă. " Că iudeii așteaptă mereu un mesia, care însă va fi un rege puternic și evreu. " Că o dovadă a imuabilității eterne a religiei mozaice este faptul că evreii, împrăștiați pretutindeni în lume, nu au schimbat nici măcar o virgulă din legea
Voltaire despre evrei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16017_a_17342]
-
avînd forma unui cartof și gravitînd în jurul soarelui, fiind cea mai veche probă materială a Facerii lumii și pe care s-a prăbușit, recent, în cădere liberă, un satelit american ce l-a fotografiat din toate părțile pînă să se distrugă, se va prăbuși la rîndul său pe Terra, după vreun milion și ceva de ani, atras de gravitația ei. Cu eternitatea, ne deprinseserăm, după teologi. Rămîne în suspensie o nouă doctrină a viitorului, care să ne pună bine cu apocalipsa
Voltaire despre evrei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16017_a_17342]
-
Singurul ziar care se declară net împotriva fostului președinte al țărăniștilor este ROMÂNIA LIBERĂ. Editorialista Simona Popescu e de părere că demisia lui Andrei Marga ar fi produs mare tristețe în PSD care își vede astfel anihilată intenția de a distruge definitiv PNȚCD. Potrivit Simonei Popescu, Andrei Marga e regretat de liderii PSD și de "ziarele apropiate puterii" deoarece acesta n-a ripostat la atacurile PDSR față de fosta guvernare "contribuind la anularea realizărilor din perioada 1996-2000." Dar, mai adaugă Simona Popescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16024_a_17349]
-
întotdeauna cu cel puțin 10 ani mai în vîrstă și trecuți prin cel puțin o facultate. Betty, spuneam, suplinește prin studii urîțenia. Inutil de precizat că e o urîțenie trucată prin ochelari cu rame oribile, tone de gel care să distrugă complet aspectul părului, haine urîte, sprîncene neîngrijite și un machiaj pe măsură. Personajul are, la prima vedere, un aspect de caricatură - iar dacă-l privești 5 minute, impresia nu dispare. Evident că, în finalul serialului, Betty cea urîtă intră pe
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
ar fi înălțat insuportabil mai sus decît toți. Cine să se bucure la noi de așa ceva? Scriitorii mai mărunți l-ar bîrfi pe la mese: pe ce filieră o fi ajuns acolo? Cea evreiască? Cea homosexuală? Autorii mai importanți ar fi distruși, siguri fiind că, măcar două-trei decenii de-atunci încolo, n-o să mai ia Nobelul nici unul dintre ei... Oficialitatea ar fi stingherită: dacă insul cu Nobelul, devenit atît de vizibil, se apucă să intre în opoziție? Cine să-l iubească, cine
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]