2,306 matches
-
ghicitori 2. Insula lui Chronos nu este accesibilă oamenilor, cu excepția corăbierilor care sosesc aici pe mare după o lungă călătorie plină de primejdii. În schimb, acești câțiva aleși trăiesc aici precum pustnicul de la marea Erythreea, Într-o deplină intimitate cu divinul. Mitul lui Sylla din De facie in orbe lunae: „a doua moarte” a daimonilortc "Mitul lui Sylla din De facie in orbe lunae \: „a doua moarte” a daimonilor" În același mit al lui Sylla găsim câteva lămuriri cu privire la moartea daimonilor
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
are o prea mare importanță. Putem cita drept exemplu cuvintele lui Lamprias: „dacă este adevărat că spiritele desprinse de corp sau cele care n-au avut niciodată un raport cu starea... corporală nu sunt altceva, după cum afirmi citându-l pe divinul Hesiod, decât daimonii «paznici preasfinți ai muritorilor de pe acest pământ»...”1. Mai mult, am văzut cât de mult ține Plutarh la ideea de ființă mixtă a daimonilor, de amestec al divinului cu ceea ce e muritor, corespondența daimoni - lună - suflete, extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
corporală nu sunt altceva, după cum afirmi citându-l pe divinul Hesiod, decât daimonii «paznici preasfinți ai muritorilor de pe acest pământ»...”1. Mai mult, am văzut cât de mult ține Plutarh la ideea de ființă mixtă a daimonilor, de amestec al divinului cu ceea ce e muritor, corespondența daimoni - lună - suflete, extrem de clară În De facie..., bazându-se tocmai pe această idee de mixitate. Lectura mitului din De facie... nu ne Îndeamnă la o identificare Între nous și daimon. Daimonul aparține lunii, nous
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Un suflu profetic (pneuma) care iese din pământ exercită o influență asupra Pythiei și asupra acestei facultăți pe care ea o deține. Dacă Pyhtia manifestă dispoziția necesară (krasis) pentru a intra În starea de entuziasm, va putea stabili contactul cu divinul. Facultatea divinatorietc "Facultatea divinatorie" Ce se mai poate spune despre această dynamis? Mai Întâi, după E.R. Dodds 1, am avea de-a face cu o teorie savantă, produs al anumitor reflecții filosofice sau teologice, dat fiind că, la origine, harul
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și transparent, al gândirii divine, În limitele impuse de propria-i fire muritoare. După spusele lui Plutarh, Pythia din vremea sa provine dintr-o familie onorabilă, dar e „pe deplin neștiutoare și fără experiență”, lucru care-i Înlesnește contactul cu divinul. „Se apropie de zeu cu un suflet Încă feciorelnic (parthenos ten psychen)”. Ținuta ei este de asemenea de o simplitate absolută. Din replica ironică a lui Sarapion (396 f-397 b) putem deduce că : „ea coboară În lăcașul profetic fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de alta, arată În mod clar că zeul nu poate fi răspunzător decât de mesaj, de conținutul oracolelor, nu și de forma lor (397 c). De altminteri, ideea că ignoranța și simplitatea sunt calități care favorizează intrarea În contact cu divinul era destul de răspândită În Antichitate. E.R. Dodds 1 citează un text din Iamblichos În care acesta spune că nu oricine reprezintă un medium potențial. Cele mai nimerite sunt persoanele tinere și un pic nătânge 2. Părere ce pare să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
cu Soarele, de bună seamă că merită bunele noastre aprecieri, precum și stima noastră pentru noblețea lor spirituală, deoarece pe acest Zeu Îl cinstesc mai cu seamă dintre tot ceea ce cunosc și Își doresc și În el Își așază ideea de divin. Cu toate acestea, haide să-i trezim la realitate. Ei sunt oameni care tânjesc după Zeu În cel mai frumos vis pe care l-au avut. Dar este bine să-i Îndemnăm să aspire și mai sus dacă vor să
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
făcut deja o introducere la subiectele abordate cu prilejul Întrunirii noastre. (E) Dacă este adevărat că spiritele desprinse de corp sau cele care n-au avut niciodată un raport cu starea corporală nu sunt altceva, după cum afirmi citându-l pe divinul Hesiod, decât daimonii «paznici preasfinți ai muritorilor de pe acest pământ»...1, de ce lipsi-vom noi oare spiritele legate de corpuri de acea facultate prin care demonii sunt În stare să prevadă și să dezvăluie viitorul? Nu e de crezare că
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
naturale este de 1 x 10 la puterea 2.000.000, în caz că imaginăm universul un gigantic computer. Dar resursele computaționale ale universului sunt doar de 10 la puterea 150, ceea ce înseamnă că primul număr probabilistic este unul "noologic", de ordinul divinului, iar nu al naturalului.255 Nici teoria automatelor lui von Newman nu confirmă posibilitățile computaționale ale hazardului în natură. Omul e un automat capabil de autoreproducere. Dar e un automat atât de complex, "încât viteza cu care s-ar strica
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
creștinismul iisusiac a mers pe calea feminismului, a celei de a patra frenezii, cum o numea Cornelius Agrippa în De occulta philosophia: "Cât despre cea de-a patra frenezie, provocată de la Venus, ea transformă și transmută spiritul omului într-unul divin prin pasiunea iubirii, făcându-l în întregime asemenea lui Dumnezeu"287. Este calea urmată de Iisus și de Maria Magdalena. Christos însemna cel uns, nu în sensul de Fiu al lui Dumnezeu, căci ungerea constituia ritualul nunții sacre, prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
primei materii lupasciene. În realitate, este vorba de o formă deghizată de monism, spre care biologii înșiși tind prin bioingineria clonării. În artă, e propensiunea spre invazia kitsch-lui, a simulacrelor golite de arheitatea ideilor platoniciene, prin lipsa participării (méthexis) la divin. Falsurile (repetiții cu diferență) nu au sens fără Adevăr. Or, starea T ascunde cu adevărat diferența ontologică a lui Heidegger. Adevăr "absolut" există doar în primele două materii: adevărul fizic, valoarea actualizării, și adevărul biologic, ca valoare a potențializării. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
înălțătoare la respectivul loc gol. Chiar dacă el ne este, în principiu, rezervat, principiul ca atare nu garantează și declanșarea elanului într-acolo. Suntem noi înșine doar în măsura în care ne abandonăm pasiunii - aberantul teleferic fluid contra curentului, către culmile unde individualul și divinul se întrețin peste gard, ca megieșii pe la țară. Cât despre Pasife, ar fi putut jura că, în cazul ei, meritul pentru suspendarea de zenit a grădinii ei secrete îi revenea lui Dedal; fără tehnică, pasiunea se risipește în propriile-i
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe care Dedal, în calitate de oaspete al lui Minos, nu o putea revela. Și cum ar putea o asemenea eroare surprinde câtuși de puțin, de vreme ce, în infama construcție, confuzia era mai la ea acasă ca oriunde? De la cronofagie la antropofagie, de la divin la bestial, trecerea s-a făcut prin alunecarea deschizătoare de spațiu a Labirintului - mediul prin excelență. Din intimitatea cu piatra omul a deprins și disciplina dătătoare de lege dură, și insensibilitatea extremă a cruzimii, și graba-i ucigătoare de tihnă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
resursele și nici invulnerabilitatea divină pentru a putea închide ochii la infinit. Iluzia asta autoindusă de dumnezeire e foarte periculoasă dacă nu se dublează și de prerogativele unei intervenții eficace în devenirea socială. De fapt, e o perversiune și a divinului, și a umanului - un monstru hibrid născut dintr-o împreunare aberantă. Fără capacitatea de-a limita efectiv derapajul moral întru restaurarea legalității ne ducem de râpă, dragă Ian. Nu vezi? Azi omul nici nu se mai sinchisește de datoriile pe
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nu că au furat. − Așa e. Subminarea voinței individuale e parte integrantă din strategia de control social, dar de ce controlul sporește, de-aia și înverșunarea împotriva lui atinge noi extreme. Totuși, din moment ce-i ignorăm planurile, nu putem spune nici că divinul stă mai bine ca noi din punctul ăsta de vedere. − Admițând că ne-ar citi în suflet ca într-o carte deschisă, când e vorba de eficacitate formativă, nu pare deloc interesat, speculă Ian. Ceea ce, dealtfel, e de-nțeles: ce
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Burebista a trezit interesul și curiozitatea istoricilor și oamenilor politici . În literatura istorică hispanică nu se oglindesc faptele de arme ale romanilor conduși de hispanicul Traian, fie că istoricii au trăit anterior evenimentelor, fie că, deși cunoșteau evenimentele, trăind odată cu divinul Traian, nu le-au acordat importanța meritată. Chiar la scriitorul creștin Paulus Orosius, care scrie la începutul secolului al V-lea lucrarea sa Historiarum adversus paganos, arată foarte succint faptele lui Traian, neamintind despre cele războaie pentru cucerirea Daciei, totul
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
să fie unul din rarii Părinți ai Bisericii necanonizați. Fericitul Augustin vede în Scriptură un text în care se poate găsi, prin hermeneutică, tot ceea ce este necesar în materie de credință, morală 87 etc. Textul Scripturii nu ascunde, nu sustrage divinul înțelegerii oamenilor, de vreme ce îl pot înțelege și cei săraci și needucați, și copiii, dar nici nu îl arată în chip evident. Fericitul Augustin consideră că Dumnezeu nu-și ascunde înțelepciunea (învățătura) în retorică pentru a-i îndepărta pe cei doritori
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
minunile copilului erou, mai tîrziu În athla, În lucrările figurii sclavului (tipul Hercule) În care eroul a depășit inconștiența copilului dar se află Încă Într-o poziție nesemnificativă. Figura sclavului conduce de regulă la epifania propriu zisă a eroului semi divin”. Că așa stau lucrurile, că efortul de individuație a pajului a dat roade, că procesul de ecumenizare s-a Încheiat citim În ultimele strofe ale poemei „și de asupra mea rămîi/ durerea mea de-o curmă/ căci ești iubirea mea
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
să așez actul meu filantropic față de ne-văzător în sfera limitărilor omenești, să îmi asum decisiv faptul că întind întru dăruire către orb mâna unui om și nu a unui zeu, că nu sunt divin deși pot să port nostalgia divinului în fiecare ceas al vieții mele. Nu odată în existența fiecăruia se întâmplă să fim martori la tragedia ce lovește un prieten prin pierderea întru deces a cuiva drag acestuia. Vom spune, în astfel de momente, că vrem să-i
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
fiind invocat și adorat deplin. Totodată, templul reprezintă și un simbol al prezenței divine în afara templului, un simbol ce ne spune că suntem sub privirile zeului indiferent de frecventăm sau nu locașul său întru sacralitate, mesaj ce indică tuturor că divinul locuiește haric între zidurile sale și că totodată există pretutindeni, chiar și în zguduitoarea sa în-depărtare de om. Astfel, privind spre templul de lângă orbul charismatic prin drama ne-vederii sale sau spre cel învecinat cu mormântul îndolierii prietenului, eu mă
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pare că universul este profund deficitar, iar zeii sunt nedrepți în alegeri și judecăți. Fenomenalitatea subiectului meu cunoaște acum o tensiune de maximă adversitate, de repulsie crescândă dezornat-impulsivă ca și cum resurecția ce m-a atins ar putea sparge zidurile labirintice, iar Divinul m-ar auzi pe măsură sfredelirilor propriului suflet. Această raportarea la presupusa ne-dreptate a zeilor sau a sorții pe ritmuri de revoltă poate fi depășită sau nu. S-ar putea spune că alegerea ține de privirea conștiinței care poate
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
chip și temei conturat, total depersonalizată, spre vulcanul din erupția căruia mă vor întâmpina, cu surâsul lor de grotă infernală, demența și suicidul. Aceste două flageluri constituie finalitatea dramatică a celui care rămâne blocat sufletește la nivelul tentației revoltei împotriva divinului și a sorții, a celui care nu reușește întru voință să se desprindă de această tentație atunci când înfruntă o situație dificilă în viață, un labirint existențial. Versiunea căderii în demență implică aici imaginea unui eu fragmentat, supus unei spargeri ce
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ar cunoaște aceste căi, nu le-ar putea urma, destinul și natura sa limitându-l la un nivel maxim prestabilit de progres spiritual, omul fiind capabil de perfecționare și desăvârșire numai în cadrele umanității și pe căile acesteia. Așadar, însoțirea Divinului de către om, a infinitului de către finit s-ar putea dovedi o idee hazardată și riscantă în raport cu perspectiva universal-religioasă a relației dintre om și zeu. În schimb, teza însoțirii omului de către Divin este una dintre cele mai enunțate în cadrul dezvoltărilor acestei
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
în cadrele umanității și pe căile acesteia. Așadar, însoțirea Divinului de către om, a infinitului de către finit s-ar putea dovedi o idee hazardată și riscantă în raport cu perspectiva universal-religioasă a relației dintre om și zeu. În schimb, teza însoțirii omului de către Divin este una dintre cele mai enunțate în cadrul dezvoltărilor acestei perspective. Însoțirea ființei umane de către zeu nu comportă o dialectică reflexivă, o circularitate duală, așa cum acest aspect apare în fenomenalitatea însoțirii omului de către om în parcursul unei călătorii. Alături de ființa umană
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
al acesteia, respingând, din autosuficiența fals-cunoscătoare, credința autentică ce descoperă însoțirea omului de către zeu, refuzând încrederea catarhică în transcendența reală și acceptând, în schimb, aderarea la voluptățile imanentului, aderare ce se petrece sub masca înșelătoare care imită virtutea deschizătoare spre divin. Evocând, din nou, dimensiunea teologală a creștinismului, vom afla această conștiință nocturnă non-religioasă în acțiunea sa de virulentă, combativă damnare a zeului în numele falsificat și imanentizat al însuși zeului, pe drumul calvaric al crucii și la finalizarea lui prin in-decriptibila
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]