7,734 matches
-
deliruri ale sublimului. * Ca să realizeze o imagine plastică superior îmbună tățită, așadar ca să limpezească imaginea, pictorul apelează la contrast. Accentuând contrastul, imaginea devine relativ clară. Să facem analogii cu aceasta, în domeniul profund mai subtil al limpezirii prin spirit, întru Divinitate. * Atunci vom avea, de la intuiție, la iluminare, revelația Divinității și a posibilității spiritului uman de a se strălimpezi, a se re-contopi cu Divinitatea din care a căzut. * Dumnezeu-Divinul este atemporal, într-UNUL, Continuum. Dacă viul coboară, ia trup în materie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
îmbună tățită, așadar ca să limpezească imaginea, pictorul apelează la contrast. Accentuând contrastul, imaginea devine relativ clară. Să facem analogii cu aceasta, în domeniul profund mai subtil al limpezirii prin spirit, întru Divinitate. * Atunci vom avea, de la intuiție, la iluminare, revelația Divinității și a posibilității spiritului uman de a se strălimpezi, a se re-contopi cu Divinitatea din care a căzut. * Dumnezeu-Divinul este atemporal, într-UNUL, Continuum. Dacă viul coboară, ia trup în materie vie, ia timp, umple o durată de timp, adică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
relativ clară. Să facem analogii cu aceasta, în domeniul profund mai subtil al limpezirii prin spirit, întru Divinitate. * Atunci vom avea, de la intuiție, la iluminare, revelația Divinității și a posibilității spiritului uman de a se strălimpezi, a se re-contopi cu Divinitatea din care a căzut. * Dumnezeu-Divinul este atemporal, într-UNUL, Continuum. Dacă viul coboară, ia trup în materie vie, ia timp, umple o durată de timp, adică un timp trăit între două limite (naștere-moarte). * Descins dintr-o zonă sub-dumnezeiască, creat în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și rezolvă. Celălalt creier/ordinator (așa zisul, în mod straniu, reptilian, encefalul) posedă probabil ocrotit până după moarte, un misterios semn, o capacitate l’innconnesable (de necunoscut) de a conlucra și rezolva împreună cu creierul „nou“, experiența ieșirii, înălțării, întoarcerii în Divinitate. Prin moartea fizică, se iese din temporalitate-materie vieinteligență, și are loc călătoria de resorbție în Divin. Numai că doar atunci când este îndeplinită condiția purificării în viața/timpul uman, mântuirii, prin legile și virtuțile la care umanitatea accede de când „se știe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cuvântului, poetul-orfevru, prin lucrarea sa în și asupra cuvântului/parte din Logos, licăr și scânteie din lumina divinului, are șansa de a înțelege, a RE CUNOAȘTE Divinul, și de a reconstitui, prin părți coerente, tot mai ample, tot mai limpezite, Divinitatea din om. Lucrul său este sporit tocmai de „negrul“ durerilor fizice, de suferințe (vezi suferințele răstignirii) și astfel - prin accentul contrastelor, îl iluminează și-i dă șansa învierii, apoi a înălțării în Divinitate. * Din inime/părți/particule/foneme, cuvintele se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
coerente, tot mai ample, tot mai limpezite, Divinitatea din om. Lucrul său este sporit tocmai de „negrul“ durerilor fizice, de suferințe (vezi suferințele răstignirii) și astfel - prin accentul contrastelor, îl iluminează și-i dă șansa învierii, apoi a înălțării în Divinitate. * Din inime/părți/particule/foneme, cuvintele se reîncorpo rează în mental, întregind, clarificând și absorbind prin lucrul spiritului/ajutător, imaginea și duhul și chipul Divinului. * Cea mai sigură relație a omului, intuiție și iluminare a sa, din sursă Divină, este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
analogiei minunate dintre Macrocosmos și Microcosmos, dintre Dumnezeu și Om, implicit. De aceea s-a scris la Delphi: „Cunoaște-te pe tine însuți“... Dar să nu uităm calitatea acestei cunoașteri și nicidecum con lucrarea fericită, prin iubire de Tatăl, cu Divinitatea. * A fi viu, a ocupa un spațiu temporar, așadar spațiul egal timp. Un timp în percepție umană, iar dacă făpturile fără inteligență superioară ar exprima, ar afirma la fel. Astfel, intuim că „luminile mici“ din mediul terestru, sunt analogice cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
apariția unor monștri hibrizi, probabil „civilizația Masma“... Adică miticii uriași, giganți, Căpcăuni, etc., care sunt puzderie în protoistorie și în miturile lumii, dincolo de varietatea reprezentării lor, în post-diluvian. * Reținem crezul și dovezile cui se deschide spre a le primi, că Divinitatea Creatoare ne iubește, nu ne-a distrus ca specie, oferindu-ne șansa corectării erorilor complice cu Saana, cu lucifericii. * Au fost războaie între Divinitate și Diavolime. Are loc un război! Războiul continuă, se petrece, iar noi suntem prinși în acest
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
reprezentării lor, în post-diluvian. * Reținem crezul și dovezile cui se deschide spre a le primi, că Divinitatea Creatoare ne iubește, nu ne-a distrus ca specie, oferindu-ne șansa corectării erorilor complice cu Saana, cu lucifericii. * Au fost războaie între Divinitate și Diavolime. Are loc un război! Războiul continuă, se petrece, iar noi suntem prinși în acest război. Cu cine ne aliem? Consimțim operei de distrugere a Demonilor, sau dorim cu ardoare iertarea și înălțarea? * Să reprimim dumnezeirea, ar fi supremul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ar fi supremul nostru lucru - lucrarea vieții noastre, ci nu compromisul, necum consolarea camaraderiei cu forțele răului; înțelegerea prin cunoaștere și iluminare din Spirit (ca instrument dumnezeiesc), necum târâșul în fugarele umbre ale unei vieți ternare, tulburi, fără Dorul de Divinitate. Noi nu avem dreptul să ne considerăm niște orfani, căci Divinitatea nu poate fi acuzată de pieire sau de abandon! însăși Creația, opera continuă, pretutindeni în Universul pe care abia-l zărim prin toate telescoapele și toți sateliții noștri încă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
necum consolarea camaraderiei cu forțele răului; înțelegerea prin cunoaștere și iluminare din Spirit (ca instrument dumnezeiesc), necum târâșul în fugarele umbre ale unei vieți ternare, tulburi, fără Dorul de Divinitate. Noi nu avem dreptul să ne considerăm niște orfani, căci Divinitatea nu poate fi acuzată de pieire sau de abandon! însăși Creația, opera continuă, pretutindeni în Universul pe care abia-l zărim prin toate telescoapele și toți sateliții noștri încă primitivi, este dovada Iubirii dăruite nouă, ca făpturi create, vii, necum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
devine etern; străfulgerat, mă cutremur și mă umplu de un mistic extaz. Pur și simplu râd ca un copil etern! Ceea ce intuim, reprezentăm în interior, fără-ndoială va fi și în exterior. Din microcosmosul ființei, corelația duce la macrocosmosul Universului, Divinității, Deo-prezenței (Așadar nu cum, din eroare, se spune privitor la Divin „omniprezență“... O simplă nuanță a atropocentrismului din Weltanschaunung-ul uman). * înălțarea o înțelegem aprioric prin Călătoria mentalului în astral. în spațiul visat, însă nu în somn, ci în limpezime. în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
judecata/ și poezie//’’ O poezie inspirată din Biblie. și alegerea nu e doar o carte simplă, ci un întreg logos, o filosofie despre credință, speranță mai ales, puterea de-a crede. Cât de bulversant e acest raport om - univers și divinitate/ E dureros și frumos. “Iov desigur se putea înălța. de la durere la cer...”. Din nou întâlnim raportarea la înalt, la cer, verticalul ca dimensiune existențială, redată prin metafore. Durerea l-ar putea omorî, dar cuvântul primordial l-ar putea salva
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
se mai aude bătrânul meu câine, mă uit pe fereastră cu îngrijorare și frică hoții vor fi în casa mea până mâine. Semizeul Iată, pe creasta alb-cenușie a zidului meu geto-dac trece cu pași măsurați omul global, un fel de divinitate neagră ori poate un semizeu al timpului declarat triumfal, indiferent și posac sau un fel de paznic discreționar și arogant al saivanelor noastre unde el, îngâmfatul total, adună oile grase ale neamurilor lăturalnice, pe care le consideră doar bătrâne și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
inutil, repetitiv, fără plăcere, poate ucide ființa. Un romancier american spunea: „Feriți-vă de monotonie, este mama tuturor păcatelor mortale”. Cioran mai afirma și pe unii i-a speriat formularea că „Munca este un blestem”. Cu adevărat, munca este blestemul divinității, fiindcă omul ar fi putut trăi și altfel, fără efortul de a-și produce cele necesare; Dumnezeu ar fi putut face ca omul să se hrănească fără să muncească, însă a considerat că nu i-ar fi folosit o astfel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
drumul” sau “calea” către omul care dintotdeauna și-a dorit să ajungă la mântuire. Altfel spus, să ajungă: PE STRADA MÂNTULEASA. Lu mea anchetatorilor este lăsată în urmă de “fărâma” de om preocupat de esențele care țin de miezul de divinitate din sinea fiecăruia. în opinia lui Mircea Eliade, acest roman ar fi “o parabolă a omului fragil” (p.155). Fărâmă care vine de la “a fărâma”, a îmbucătăți, a micșora prin fărâmițare pentru a ajunge la “miez” (esență) este “fragmentul” care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
atâta ușurință textul acolo unde l-ai lăsat, mai întreb, nu intri într-o stare de transă? Chiar și așa, tot pot să-l reiau fără dificultate, de unde gândesc, fără a comenta însă cu voce tare, chiar agnostic cum ești, divinitatea te însoțește, eventual îngerul de pe umăr, cum să percepi altfel transcendența? Vorbim apoi despre Julio Cortázar, mă întreabă dacă l-am cunoscut, îi spun nu, a murit în 1984, iar eu nu puteam călători atunci în Europa, dar în decembrie
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
își asumă o astfel de misiune este și o experiență de limbaj. Dacă o cale nu se dovedește eficientă sau conduce spre un sentiment al eșecului, trebuie încercată alta. Psalmii arghezieni sunt tocmai o experimentare a căilor de acces spre divinitate. Când una dintre căi nu dă nici un rezultat (revelația sau certitudinea), limbajul se schimbă, de la invocație la agresivitate. În alte ocazii, blestemul e o formă extremă de disperare. O altă cale de cunoaștere înseamnă un alt limbaj. Un alt limbaj
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
de la nea Georgică și o spun și eu, toată ziua, ca prostul, fără să știu ce înseamnă...ť". Apoi o expresie acută a pietății: ŤFericit deplin este cel pentru care mîntuirea a venit, iluminare, din afară. Și care crede în Divinitate sprijin exterior și de susť". Care este veritabilul Ionescu? Cum am putea concilia extremele între care pare a pendula? O aserțiune precum cea a lui Edgar Reichmann cum că autorul Rinocerilor ar avea "adînc înrădăcinată necredința" ni se înfățișează intenabilă
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
cu termenul inventat - Sonetar - care s-ar putea să prindă în lumea cunoscătorilor. Aceste sonete petrarchiste, închinate unei „donna angelicata”, exprimă sentimente discrete, iluminate de pasiunea interioară, temperată de echilibrul personalității și o conștiință armonioasă cenzurată de credința în puterea Divinității, oferă o lectură extrem de agreabilă. Dragostea de aici e o motivație și un imbold pentru meditație și contemplație. Volumul sugerează o rotunjime tematică, supremația iubirii între naștere și moarte, existența ca un drum cu două capete în opoziție, precum insinuează
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
ascultă un actor. Trupe din România la care merg la concerte, în afară de prietenul Byron, sunt Robin and the Backstabbers, Alternosfera, Travka, o ascult și pe Luiza Zan. Iar în ultima vreme mi-am readus aminte că muzica clasică este în legătură cu divinitatea. În mașină, de exemplu merg numai cu Radio România Muzical și îmi face bine. Interviu realizat de Theodora Ștefan
Interviu cu actorul George Constantinescu [Corola-blog/BlogPost/96646_a_97938]
-
când cei doi bărbați apar la ușă în același timp. Din această incredibilă confuzie, Harriet reușește să scape printr-o avalanșă de situații comice, furturi de identitate și un punct culminant demn de benzile desenate ale anilor ‘80. Tradiția Dragobetelor Divinitate mitologică similară lui Eros sau Cupidon, Dragobete este considerat a fi fiul Dochiei, un bărbat chipeș și iubareț nevoie mare. Nu blând ca Sf. Valentin, ci năvalnic el era la daci zeul care, ca un "naș cosmic", oficia în cer
sărbătoarea iubirii la români [Corola-blog/BlogPost/96743_a_98035]
-
1983, dar de peste douăzeci când va fi tipărit ca lumea! Sonia Marmeladova, din Crimă și pedeapsă, și Nastasia Filipovna sunt cele mai celebre eroine dostoievskiene. Valeriu Cristea face, încă din primele rânduri, o remarcă importantă: dacă Sonia ,se definește în raport cu divinitatea, Nastasia Filipovna e determinată de relația sa cu destinul". În Idiotul, ea apare abia în capitolul VIII, dar despre ea se vorbește încă de la început, de-a lungul celor o sută de pagini ce precedă ivirea sa. Autorul Dicționarului realizează
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
de brațe, Varujan Vosganian cultivă ceea ce s-a numit poezia sentimentului religios, alăturîndu-se, astfel, unor poeți precum Daniel Turcea, Dan Laurențiu, Constantin Hrehor, Dumitru Spătaru, Lucian Vasiliu, Emilian Marcu, Dorin Ploscaru. , poetul - eu și imaginea, viața și destinul, omul și Divinitatea, omul exterior și omul interior - asistă neputincios la transformarea realității, a tuturor faptelor tragice în motive culturale sau în istorie: căci una e moartea și alta "motivul" morții, una e disperarea și alta "tema" ei, una sentimentul comuniunii în gînd
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
vreo contribuție). Cea mai recentă, încă neimpusă tuturor preoților catolici, rezultat al lucră- rilor unei comisii pontificale compusă din 70 de membri, privește finalul rugăciunii. „Și nu ne duce pe noi în ispită!” a fost considerat nepotrivit cu ideea unei Divinități care nu poate fi, în nici un caz și în nici o formă, ispititoare. Forma propusă este: „Și nu ne lăsa pe noi să cădem pradă ispitei!”. Ea lasă, în plus, locul cuvenit liberului arbitru al omului.
Tatăl nostru, corectat () [Corola-journal/Journalistic/3081_a_4406]