14,928 matches
-
este concordantă cu cea dintre „naționalismul universalist” și „naționalismul particularist”: „Acest naționalism particularist se află în aceeași relație cu naționalismul universalist, ca egoismul cu individualismul - egoismul fiind urmărirea propriilor interese, fără a ține seama de interesele altora, iar individualismul fiind doctrina conform căreia este legitim să-ți urmărești propriile interese în aceleași condiții în care alții sunt liberi să și le urmărească pe ale lor” (Barry, apud Miller, 2000, p. 526). Orientările ideologice radicale din sfera naționalismului 1 au o pondere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
sau guțchi în clasă pe catedră, în timp ce un coleg ținea de „șase” la ușă, să nu ne mai surprindă tovarășul director Gânscă în flagrant, căci afișa o atitudine paralelă cu orice formă de sport, el fiind întruchiparea severității pe fondul doctrinei de partid comuniste. După orele de curs, am rămas odată cu colegul Doru Andruhovici în sala de clasă la o partidă de guțchi. Când s-a înserat, nu ne-am dat seama, dar, trecând întâmplător prin preajmă, dirigintele a intrat pe
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
folosite în special de către actorii politici ale căror grupuri-țintă sunt formate din acei membri care au un grad de pregătire profesională și intelectuală peste medie, care sunt interesați și înțeleg dimensiunea ideologică și care sunt capabili să facă analiza unei doctrine politice. Campaniile electorale bazate pe imagine. Aceste cam-panii pun accentul într-o mult mai mare măsură pe imagine decât pe ideologie sau doctrină și se adresează în general unui public mediu și submediu în ceea ce privește nivelul de educație, deoarece acest gen
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
peste medie, care sunt interesați și înțeleg dimensiunea ideologică și care sunt capabili să facă analiza unei doctrine politice. Campaniile electorale bazate pe imagine. Aceste cam-panii pun accentul într-o mult mai mare măsură pe imagine decât pe ideologie sau doctrină și se adresează în general unui public mediu și submediu în ceea ce privește nivelul de educație, deoarece acest gen de electori agreează mai degrabă lucrurile mai ușoare, mai simple, decât cele complicate. Referitor la acest tip de campanie electorală, specialiștii afirmă că
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
terminologice, din filosofia kantiană și cele din continuitatea neokantiană - prin Friedrich Paulsen, Heinrich Rickert ș.a. - au fost depășite, cu talent comprehensiv, și claritate logică, de către autoarea lucrării. Astfel ni se prezintă conceptele de fundament axiologico-juridic: normativitate, imperativitate, deontologie (ca o doctrină a datoriilor, obligațiilor și virtuților) etc. (Capitolele I și II). Sub aceleași exigențe epistemologice ne sunt dezvăluite, În concept și În detaliu empiric: Conștiința juridică. Imperativele formale și Acțiunea liberă (Capitolul al-III-lea), moment explicativ din care trebuie să reținem distincțiile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
vieții practice a socialității, Metafizica moravurilor, al cărei ax este, Îl reprezintă Teoria universală a Dreptului. Morala kantiană Își are fundamentele sale proprii, nefiind o derivare din filosofia teoretică. Este lesne de observat că, pe terenul moralei, pare să domine doctrina empirică, cu scepticismul și relativismul ei. De aceea, Immanuel Kant caută, ca și În teoria cunoașterii, un fundament pe care să Întemeieze o morală universal valabilă. Dacă, În cunoaștere, experiența variabilă nu poate oferi principii care să conducă la cunoștințe
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
neokantiană cuprinzând nu numai studiul categoriilor eticii, ci și teoria vieții religioase și concepția despre societate și stat. În viziunea filosofului neokantian, Etica apare ca „a treia știință care are un caracter universal, ca și logica și etafizica. Etica este „doctrina despre bunuri” (Güterlehre). În acest domeniu, Paulsen se detașează de Kant susținând că: „principiile morale sunt pentru viață, și nu viața de dragul principiilor morale”. Aflat sub influența unei filosofii a vieții și a unor teorii din domeniul biologiei, Paulsen părăsește
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
principial Înrădăcinată În viață. În argumentarea mai realistă a filosofului neokantian tema eticii este o temă dublă: ea trebuie să determine mai Întâi „Scopul vieții sau binele suprem” (das höchste Gut); apoi, căile și mijloacele atingerii acesteia. Prima este tema doctrinei bunurilor (Güterlehre), a doua este „doctrina virtuții și a datoriei”. Conținutul eticii Îl constituie normele etice, care, ca și la Kant, se deosebesc de legile naturii, deoarece „exprimă un imperativ și nicidecum o existență”. Paulsen raționează astfel: nu se poate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mai realistă a filosofului neokantian tema eticii este o temă dublă: ea trebuie să determine mai Întâi „Scopul vieții sau binele suprem” (das höchste Gut); apoi, căile și mijloacele atingerii acesteia. Prima este tema doctrinei bunurilor (Güterlehre), a doua este „doctrina virtuții și a datoriei”. Conținutul eticii Îl constituie normele etice, care, ca și la Kant, se deosebesc de legile naturii, deoarece „exprimă un imperativ și nicidecum o existență”. Paulsen raționează astfel: nu se poate da in concreto, „nici un fel de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
bazată pe relația ei cu valorile morale sau cu scopurile materiale ale voinței. Orice Încercare de a deduce necesitatea normelor morale dintr-un scop ce trebuie obținut prin acțiune conduce În mod necesar, În cele din urmă, susține Kant, la doctrina lui Epicur, căci „beatitudinea” este singurul scop posibil al unei ființe senzoriale, așa cum este omul. Dar „eudemonismul”, afirmă el, care face din morală un simplu mijloc pentru satisfacerea Înclinațiilor, o nimicește În rădăcinile ei; el anulează În genere deosebirea dintre
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
desconsiderarea acestei legi acționează În sensul nimicirii sale. Aici ea pune, ca și Aristotel, binele suprem În „perfecțiune”, nu În plăcere sau În fericire, așa cum, potrivit afirmației lui Kant, ar fi exclusiv admisibil. Kant considerând opinia teleologică indisolubil legată de doctrina plăcerii, „pentru ca să o frângă cu atât mai ușor prin rezistența conștiinței morale față de aceasta din urmă” (Friedrich Paulsen). Ea mai susține, În al doilea rând, că tocmai pe relația normelor morale cu binele suprem se Întemeiază valabilitatea lor obiectivă: legea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
intenția autorilor săi. Ajunge să observăm că neînțelegerile ivite din invențiile cele mai recente (electronica, de exemplu), pot fi și În realitate, rezolvate conform principiilor dreptului roman: la fel, conceptul libertății individuale, elaborat de filosofia antică și, În special, de doctrinele lui jus naturale, a găsit noi aplicări, desigur neprevăzute de cei mai vechi adepți ai dreptului natural, În formele de libertate prilejuite de invențiile moderne, ca, de exemplu, presa. Așadar, principiile juridice au, din punct de vedere logic, o valoare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care nu sunt de natură imperativă. Dar aceasta nu trebuie să ne inducă În eroare; aceste enunțuri, chiar dacă se găsesc În mod material În texte legislative, nu au caracter juridic. Cărțile sacre primare, de ex., adeseori cuprind un amalgam de doctrine teoretice, În special cosmogonice, de povestiri istorice și de norme de conduită, printre care se găsesc și normele juridice. Chiar și În izvoarele romane găsim multe povestiri istorice. Instituțiile, În special, cuprind un adevărat rezumat al istoriei dreptului roman. Ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
e Însă la fel de Învederat și În alte specii de norme. Acestea merită să le luăm În considerare, fie pentru a ajunge la o desăvârșită clasificare a normelor juridice, fie pentru a combate obiecția pe care o aduc unii autori Împotriva doctrinei despre natura imperativă a dreptului În genere. Cele două specii de norme mai sus examinate, sunt norme primare, de sine stătătoare, adică exprimă direct o normă de conduită. În schimb, celelalte specii de norme pe care le vom examina imediat
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
din nou că, caracterul imperativ este, În chip mijlocit sau nemijlocit, propriu tuturor normelor juridice. Să amintim, În sfârșit, o altă distincție care se face după un criteriu divers, Între normele juridice taxative și normele juridice dispozitive. Expunem mai Întâi doctrina comună, după care va urma critica. Normele taxative, numite și norme de drept strict sau jus cogens sunt - conform doctrinei comune - acelea care comandă independent de voința părților, așa Încât nu e licit a deroga de la ele, fie În mod absolut
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
altă distincție care se face după un criteriu divers, Între normele juridice taxative și normele juridice dispozitive. Expunem mai Întâi doctrina comună, după care va urma critica. Normele taxative, numite și norme de drept strict sau jus cogens sunt - conform doctrinei comune - acelea care comandă independent de voința părților, așa Încât nu e licit a deroga de la ele, fie În mod absolut, fie relativ, la un anumit scop pe care părțile vor să-l realizeze și a cărui Înfăptuire e reglementată de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
privat (de ex. cele referitoare la organizarea familiei), nu admit convenții contradictorii. 4. Drept public și drept privat Problema distincției dreptului În public și privat, pe care am ajuns astfel s-o considerăm, e Încă și astăzi mult discutată. Conform doctrinei romane, urmată până În zilele noastre, „publicum jus est, quod ad statum rei romanae spectat; privatum, quod ad singulorum utilitatem”. Criteriul utilității e Însă Întrucâtva incert, deoarece nu se pot separa printr-o linie precisă interesele generale de cele particulare și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
privat, adică un fel de drept mixt, acolo unde interesul public apare În mod indisolubil legat de cel privat, Încât nu se pot distinge cele două elemente: astfel ar fi, de ex. cazul normelor de drept procesual, care Însă, conform doctrinei predominante, aparțin dreptului public. Alți autori au Încercat sa bazeze distincția pe conceptul de patrimoniu, susținând că dreptul privat reglementează raporturile cu conținut patrimonial, În timp ce dreptul public are ca obiect interesele neeconomice. Dar putem observa, contra acestei distincții, că nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se poate spune că dreptul are natură privată (deși păstrează Întotdeauna caracterul public privitor la origine). Amintim, În sfârșit, o altă teorie, care ia drept criteriu al distincției dreptului public de cel privat, subiectele la care se referă normele. Această doctrină, deși are elemente de adevăr și reprezintă un progres față de celelalte doctrine combătute, totuși nu rezistă criticii, Într adevăr, nu numai Statul și instituțiile politice minore, Înzestrate cu jus imperii (subordonate Statului), intră În sfera dreptului public, ci și indivizii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
public privitor la origine). Amintim, În sfârșit, o altă teorie, care ia drept criteriu al distincției dreptului public de cel privat, subiectele la care se referă normele. Această doctrină, deși are elemente de adevăr și reprezintă un progres față de celelalte doctrine combătute, totuși nu rezistă criticii, Într adevăr, nu numai Statul și instituțiile politice minore, Înzestrate cu jus imperii (subordonate Statului), intră În sfera dreptului public, ci și indivizii particulari, Întrucât și ei participă, prin anumite puteri, la exercițiul suveranității, În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se oprească la litera legii, ci să-i descopere Înțelesul propriu, spiritul ei”. Adesea, Înțelesul propriu al normei trece peste intenția indivizilor care au formulat-o. Filosoful Dreptului exemplifică prin faptul conceptului Libertății individuale, elaborat de filosofia antică și de doctrinele lui jus naturale care nu au putut prevedea formele de libertate cu totul noi (ale invențiilor moderne), cum este, de pildă, Presa. Aplicarea mecanică a legilor conduce la cea mai mare injustiție (nedreptate). De aceea este necesară utilizarea echității, ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
limită Între mai multe subiecte. Conceptele de Drept și Coercibilitate sunt indisolubil legate Între ele. Pe bună dreptate Thomasius a observat superioritatea datoriilor juridice (coercibile) față de datoriile morale care nu sunt coercibile: „Kant a admis conceptul constrângerii ca element al doctrinei sale asupra dreptului; de atunci el nu a mai fost uitat și a fost temă de discuții și de studii, care continuă și astăzi”. Respingând cu profunzime și justețe, totodată, obiecțiile care s-au adus de-a lungul timpului tezei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
atare, tot atât cât ele nu pot refuza adeziunea lor la Stat, pentru ca astfel să fie respectată această condiție de ne-derogat (inderogabilă). Ar fi inutil de a ne opri aici la critica diverselor erori În care au căzut teoreticienii doctrinelor contractului atunci când ei s-au Îndepărtat de aceste concepte elementare”. a) Dreptul fundamental al libertății și autoritatea de Stat Afirmarea dreptului natural al persoanei umane Înțelege mai puțin să semnifice o apărare sau un dig contra autorității Statului, cât o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
comun sau universal, fără nici o restricție sau excepție”. Filosoful amintește de Învățătura platonico-aristotelică (Republica și Statul athenian, Etica Nicomachică) și, de asemenea, pe aceea a lui Thomas d’Aquino, În care drepturile individuale nu erau, Încă, relevate ca Într-o doctrină modernă asupra Statului. Giorgio del Vecchio, ca gânditor raționalist, adoptă cu suplețe, doctrina Dreptului pozitiv când susține că, pentru structura Statului legitim sau de justiție (dreptate) este foarte important „dreptul egal al tuturor cetățenilor de a participa la formarea legilor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Republica și Statul athenian, Etica Nicomachică) și, de asemenea, pe aceea a lui Thomas d’Aquino, În care drepturile individuale nu erau, Încă, relevate ca Într-o doctrină modernă asupra Statului. Giorgio del Vecchio, ca gânditor raționalist, adoptă cu suplețe, doctrina Dreptului pozitiv când susține că, pentru structura Statului legitim sau de justiție (dreptate) este foarte important „dreptul egal al tuturor cetățenilor de a participa la formarea legilor. Acest drept, ca și celelalte drepturi fundamentale, nu sunt totuși decât consecințe, specificări
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]