9,274 matches
-
basmul fiului de cioban căruia ursitorile îi hărăzesc să se îndrăgostească de o împărăteasă moartă și ea, la rândul ei, să-l iubească. Comentariile profesorului Nazarie strecoară mai multe indicii ale unui fond precreștin pe care locurile îl păstrează, iar domnișoara Christina și Egor sunt avataruri ale unei istorii străvechi, pe care le consemnează cele două poeme eminesciene. Strofele recitate, fie din Luceafărul, fie din Strigoii, par să aibă o funcție magică, incantații care servesc într-un rit ce se cere
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
pe el și pe femeile care îl iubesc, parcă reia o practică arhaică. Doamna ToganÜ manifestă aceeași tărie, cruzime și elevație spirituală ca doamna RokujÜ: femei din familii aristocrate, instruite și foarte cultivate, pline de talent și de spirit posesiv. Domnișoara Christina distruge tot în viață și în moarte: femeile familiei par apăsate de un blestem, pier vitele și păsările, strigoiul cere mereu sângele și vlaga celorlalți. "Mortul viu" se supune unei fatalități pe care cititorul trebuie să o descopere singur
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
cărei legătură cu Anul Nou - la romani, cu el începea, totuși, primăvară - a ajuns să ne scape, începe textul expeditorului, lucru deloc neobișnuit pe vremuri, cînd fața imprimată a cartolinei se acoperea frenetic de cerneluri și litere. Mesajul, adresat unei domnișoare (păstrăm discreția asupra numelui) dintr-un pension, e parcă pastișă după Alecsandri: "Anul nou, eu vi-l dorescu cu noroc și fericire, să vă aducă'n suflet primăvară încântătoare, ca să fie veșnic numai flori și un dulce sóre." Ceva din
Cărțile Anului Nou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8932_a_10257]
-
Caragiale sînt dornice așadar de muzică sentimentală precum citatul menuet, romanța Portretul pe versuri de Sion, pe care Veta coase mondirul lui Chiriac sau (Alla) Stella confidente. Această romanță de Vincenzo Robaudi (1819-1882) e cîntată la pian și vocal de domnișoara Pavugadi logodnicului său Mache Preotescu în prezența cumnatului ei, Lache. Ștefan Cazimir o trece în rîndul kitschului care ar caracteriza personajele caragialești. Totuși opul se mai cîntă și azi, iar în comuna San Benigno Canavese de lîngă Torino funcționează chiar
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
să-și scrie articolul, el trădează o rafinată aptitudine speculativă a scriitorului român. Iar dacă cititorii, excedați de obscuritatea detaliilor, vor renunța să citească textul, pot măcar epilogul să-l parcurgă: "Căutați-mă. Aș vrea să aflu ce mai face domnișoara Lolita, splendida formă umană de copilărie supraindividuală la vîrstele senectuții care ne face de rîs toate teoriile, știți voi mai bine..." Familia Ionescu De citit, la rubrica eveniment, în SUPLIMENTUL DE CULTURĂ, numărul 161, de jumătate de ianuarie, interviul cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
e rău.// Dar se termină programul/ Și se-nchide și aici,/ Cete-cete ies amici,/ Ascunzîndu-și kilogramul/ Sub tunici.// Stinse-s becurile toate,/ Doar în centru, un neon,/ Sus pe stîlpu-i de beton,/ Luminează hăt departe/ Un oblon.// Iat-o! Blonda domnișoară, în capotu-i decoltat,/ Leneșă întinsă-n pat,/ E un vis și gîndu-ți zboară/ La păcat.// Dar curînd o să adoarmă/ Și cu ea gîndul - păcat,/ Toată lumea s-a culcat/ Și-o tăcere de cazarmă/ E în sat.// Doar șeful de post
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
tablaua cu plăcintă/ în creștet, prin Arhipelag." O lume lunecoasă, dînd seama de temele clanului, într-o întreprindere al cărei model ar putea fi, de ce nu, Caragialiana lui Cioculescu, reconstituie Șerban Foarță pe pagini "verzui și mari", ca ochii unei domnișoare din articolul 214. O lume în care - ce nenorocire poate să se-ntîmple? - toate conflictele se încheie cu "băiete, o halbă!". Și în care, suprem deliciu, poți spune, jucîndu-te de-a locurile și localurile, într-un index, "București v. Paris". Un
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
Neamul românesc stabilește următoarea listă a interdicțiilor virtuale: 1. Bonciu H. (Bagaj), 2. Geo Bogza (Poemul Invectivă), 3. Cocea Niculae, 4. I. Peltz, 5. Stănoiu, 6. M. Celarianu, 7. Sergiu Vladimir, 8. F. Aderca, 9. T. Arghezi, 10. M. Eliade (Domnișoara Cristina), 11. G. Călinescu (Cartea nunții). Iar Paul Papadopol alcătuiește un alt top negativ, în Cuget clar: 1. F. Aderca, 2. T. Arghezi, 3. Ion Biberi, 4. Camil Baltazar, 5. Geo Bogza. Slavă Domnului, ne-am emancipat! Să ne întoarcem
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
cu seamă Rasputin. Diavolul de la curtea țarilor și Al doilea amant al doamnei Chatterley), pe Mircea Eliade, creator al unei proze "obsedate, chinuite, sexuale, analitice", cum o caracterizează el însuși într-o epistolă către Cezar Petrescu (întoarcerea din rai, Huliganii, Domnișoara Cristina, Isabel și apele diavolului). Iar dintre poeți, alături de Geo Bogza, să-l înscriem pe Camil Baltazar, cu volumul său, omis de dl. Chifor, Strigări trupești lîngă glezne (1927), conținînd o serie de ilustrații "scandaloase" semnate de Marcel Iancu, volum
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
ca să plac femeilor, să am succes. D.P.: Dar nu uneia anume... N-ați scris un roman pentru cineva anume... N.B.: Nu, nu. La început, cîntam la vioară și la pian, vroiam să apar în redingotă pe scenă, să mă aplaude domnișoarele și doamnele parfumate, adică vroiam succesul rapid. După aceea, a fost o treaptă în plus, am vrut să scriu romane. Îmi plăceau romanele, îl citeam pe Teodoreanu, visul meu era Ionel Teodoreanu, frumos, adulat de fete. Îmi plăcea Lorelei, care
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
pe Wendy în timpul stagiului militar de un an de la Batalionul de Vînători de munte din Sinaia (1931-1932), așa cum se știa pînă acum, ci de fapt doar a reîntîlnit-o în acest an pe Wendy, dar de data aceasta în postura unei domnișoare de care îl legau deja numeroase amintiri de copilărie. Poate că principalul merit al volumului este că autoarea reușește să acopere, sub unghi biografic, perioada șederii la casa Andronache, ani care, pînă la apariția acestui volum, reprezentau perioada cea mai
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
grup gălăgios de tineri români, în rest tăcerea politicoasă (plicticoasă) belgiană. Nu-l recunoșteam. Obrazul cu trăsături aspre și boțite, glasul cu tăinuite accente ardelenești, privirea lehămesită, învăluită în obidă, omul care telefona calm, răbdător și evident - nu prima dată - domnișoarei de la Salvare, îmi aminteau un chip cunoscut, un personaj, un prieten. Uitat? Pierdut? Abia când Dana Dogaru i-a deschis ușa - ușor iritată la vederea lui - și mai apoi - tot ea cu un aer îndulcit de gospodină cumsecade i-a
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
tresărim. Nu cumva se referă și la mine? se întreabă cititorul speriat, îngrozit că, nolens-volens, va aluneca - a alunecat deja - într-una sau alta din categoriile penibile. Sunt atât de multe, și nu se vede nici un culoar de fugă: "regret domnișoarelor, domnișorilor, doamnelor, domnilor, profesorilor, profesioniștilor, kritikușilor, universitarilor, poeților, reprezentanților de generații sau simple trene, recitatorilor, juraților, clasificatorilor, uscaților, exterminatorilor, regret/ dar eu am/ altă părere despre poem..." (p. 159). și chiar dacă am scăpa, în primă instanță, autoarea ne-ar urmări
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
putere pe butonul soneriei și, cum n-au venit să deschidă imediat, am mai apăsat o dată. Mi-a deschis o angajată pe care n-o mai văzusem până atunci. Magazinul era plin. Doi japonezi, un cuplu, un domn și o domnișoară purtând un coșuleț. M-am strecurat printre clienți până la tejghea. Proprietarul magazinului de bijuterii se numea domnul Hobmeier. Un grăsan mustăcios, cu un râs înspăimântător. Nu-l vedeam nicăieri pe domnul Hobmeier, în schimb am dat cu ochii de fiul
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
despre orașul eleganței și al bunului-gust din bătrîna și artritica Europă. Spre exemplu, mătușica, care odată identificat inamicul șoricesc pune mîna pe pușcă și trage sistematic în tot ce mișcă și are blană, nu e chiar din filmul cu franțuzoaice, domnișoare bătrîne, precum madmoiselle O, de care-și amintesc scriitori precum Andrei Makine. Din contră, baba are suficient nerv să lichideze o întreagă companie. Există destul loc pentru persiflări, replici acide, amuzamente pe după perdea, dar care nu impietează asupra poveștii, ci
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
mărturisesc, cum ți-am mărturisit înainte de a pleca, că mi-ar mai plăcea la Paris". (I. Bianu); "îmi pare bine că Milanul a început să-ți placă. Chiar însă dacă nu ți-ar place, chiar dacă n-ar fi doamnele și domnișoarele cele nostime, și tot încă contactul cu șG. I.ț Ascoli îți era indispensabil.[...] }in la d-ta ca la un copil al meu, chiar cu pericolul de a o păți ca de la Tocilescu, și m-am gândit mult la
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
umflase fusta bleu din cauza curentului emis de motor, care încă mergea, au ralenti, arătându-i chiloții tot bleu. Doi ofițeri, dintre care unul chipeș, se apropiară, salutând. Unul avea mașină, și, galant, se oferi s-o ducă... pe doamna... pe domnișoara, până acasă. Zizy își luă rămas bun de la pilotul care adusese corespondernța, mulțumindu-i cu grațiozitatea ei, ce părea și ea la aceeași culoare, cerească. Când ajunseră cu mașina la căsuța plină de verdeață, coborî, se despărți de ofițerul elegant
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
a mistuit copilăria. Acum merg la grajduri cu morcovi, dau unul Shaghiei, calul Ilinchii, alt morcov calului doamnei Băsescu săltăreț prin preajmă. împliniri și acestea, nu-i așa? Un amănunt: am păstrat întreaga bibliotecă paternă, colecțiile tatei, fotografia mamei, ca domnișoară Iovițoiu, o țin pe noptieră. Cât privește în ce măsură numele de Cioculescu mi-a priit sau ba, lucrurile sunt mai amestecate. Bunăoară, chiar la optzeci de ani, voi fi prezentat: "iar între noi se află fiul lui Șerban Cioculescu". într-un
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
și îndoială. Sau pe matroana de la bordelul Prințesa Împuțită, cu logoreea ei erudită, din care se desprinde proiectul unui falanster erotic și al unei Fabrici de Fericire. Sau pe domnul Șarl, cu piramidele lui ce amplifică forța odică. Ori pe domnișoara Orzan-cea-bătrână, care ghicește în cafea și le prezice aproape tuturor că vor muri de glonte. Ceva, fără îndoială, se întâmplă, de vreme ce este trimis, tocmai de la Centrul Imperiului, un nou judecător de instrucție, pentru documentarea, evaluarea și rezolvarea Cazului. Noul jude
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
mari cu vederea. Ceea ce poate fi văzut nu poate fi înțeles, decât prin acționarea unui comutator al viziunii. Ieșite la suprafața societății, personajele fantastice (Sadim, piticul cocoșat, bătrânul jidov Cartaphilus, Învățătorul-Victimă, tânăra cunoscută sub numele de Pisica Verde, în fine, domnișoara Orzan-cea-bătrână) sunt, din cauza izbitoarei lor stranietăți, ocolite ori respinse cu violență. Ele se retrag, atunci, prin diferite cotloane, se ascund și mai bine de ochii și înțelegerea lumii, cufundându-se în varii experimente oculte, alchimice. Aceste creaturi, care exercită asupra
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
informativă, clară, creează o atmosferă de dezastru. Trăsura a fost furată, damigenele s-au spart, la fel și geamurile, casa au prădat-o hoții ș.c.l. Prăpădenie. În același stil indirect, un anonim își mărturisește intențiile față de o tînără domnișoară, sub acoperirea unui răvaș de avertizare asupra felului în care s-ar putea compromite: " Aceasta fiind ceea ce aveam să vă spun, mi-am făcut datoria, rugîndu-vă ca în acest ceas al unsprezecelea, să alegeți între un Ibric fără țel și
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
Fortunat Strovski, de colegii români cu care a împărțit sejurul parizian: Mircea Vulcănescu, Alex. Graur, Mariana Parlier etc. Mai cu seamă nu s-a referit mai deloc la excepționala legătură cu cea care i-a devenit soție (pe numele de domnișoară Maria Iovițoiu), după ce înainte îi fusese colegă de facultate. Șerban Cioculescu a găsit în ea o tovarășă ideală de viață, care l-a iubit și susținut cu total devotament mai bine de șase decenii. De altfel, o dedicație pe un
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
reliefarea valorilor a contrario. Coabitarea grotescului cu sublimul, a existenței sordide cu "extaza" spirituală îl determină să vorbească, pe bună dreptate, de "înscenări" în care "caricaturalul devine vehiculul paradoxal al Geometriei"(așa cum se întâmplă în Nastratin Hogea la Isarlîk sau Domnișoara Hus). Ar mai fi multe lucruri de spus, căci aproape în fiecare capitol întâlnim observații care ar necesita o discuție aparte. Mi se pare, de pildă, foarte bine venită invocarea conceptului de "corupere a jocului" (împrumutat de la Caillois) în legătură cu poezia
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
supravegherea colegilor, care îl urmăreau îndeaproape ori de câte ori nu eram eu acolo. Între timp, junele mi-a spus că vrea să dea examen de intrare la... Teatru, să se facă actor... M-am apucat cu mâinile de cap, i-am spus domnișoarei casiere să nu-l nenorocească pe bietul tânăr, care era însă de neclintit în dorința lui. A dat examen totuși, a intrat la teatru și a devenit... nimeni altul decât Ion Caramitru!" (p. 275). Cine poate să știe, la începutul
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
de treizeci de ani de la debut? - Poetul nu are vârstă, nu-mi amintesc de debut, mi-amin-tesc doar de un manuscris pe care l-am pierdut aflându-mă la Lacurile Plitvice (acum în Croația). Manuscrisul se intitula Menire. Făceam curte unei domnișoare (asta era menirea poeziei). Astăzi, însă, nu mai pot face curte, deoarece și cele mai înzestrate muze au devenit extrem de capricioase și tot mai greu bat la ușa imaginației mele, pururea deschisă. Le mai trag eu și de plete, le
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]