1,226 matches
-
ei doi. Pentru prima oară de multă vreme, ar fi vrut ca timpul să stea În loc. CÎnd Marie se trezi, energia ei regăsită nu mai suportă să rămînă Închisă nici măcar o clipă În camera aceea strîmtă. Lucas izbuti s-o domolească pînă ce ajunse la automatul de cafea. Marie analiza deja toate datele pe care i le Încredințase. - Copiii ei erau cu totul handicapați, iar asta se Întîmpla acum patruzeci de ani. Există prescriere de crimă, Yvonne nu i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-se de suprimarea posturilor de supraveghetori; adresele lui au rămas fără nici un răspuns. Într-o grădină zoologică, un cangur mascul (Macropodides) se comportă adesea ca și cum poziția verticală a Îngrijitorului său ar fi o provocare la luptă. Agresivitatea cangurului poate fi domolită dacă Îngrijitorul ia o poziție aplecată, caracteristică pentru cangurii pașnici. Jean Cohen nu avea nici un chef să se transforme În cangur pașnic. Răutatea lui Michel Brasseur, stadiu evolutiv normal al unui egoism deja prezent la animale mai puțin evoluate, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sau să pleci dracului de aici, altfel... - Of... - Crezi c-o să intrăm? - Unde? - La facultate. - Zău așa, îi dai înainte cu încrederea în tine și nu știi atâta lucru... - Eu zic c-o să intrăm... - Păi vezi! Doar câteva secunde își domoleau fetele limbile dezlegate, cât să le înmoaie în lichide dulci sau înțepătoare, să se lingă pe buze și pe urmă să așeze după ureche câte o șuviță de păr. Cu câteva clipe înainte ca discuția să fie reluată, ele întrezăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nici măcar trei vorbe și, atât timp cât nu o va iubi, nu se va culca cu ea, chiar dacă l-ar arde pe dinăuntru toate focurile iadului. Nu ajunsese atât de departe încât să înceapă să abdice de la principii. Nu selva îi va domoli voința și îi va distruge niște convingeri care l-au însoțit de când avea uzul rațiunii. Nu se va arunca asupra ei să o posede și să-și calmeze înflăcărarea, pentru ca apoi să se căiască ani în șir. Își răsuci privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lui Theo. Cearcănele de sub ochi erau mari și purpurii și serveau drept mărturie elocventă a unei nopți petrecute în infernul paternității. Hugo și-a șters petele cât de bine a putut, și-a trecut mâinile prin păr ca să-l mai domolească și și-a netezit sprâncenele cu degetele mari de la mâini. După care a coborât din mașină, și-a îndreptat umerii și a pornit către casă. Hugo era conștient că de data asta nu mai trebuia să dea greș. Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
trecuseră decât opt minute de când sunase la 999 și până când un bărbat în costum verde-boiler și o femeie i-au sunat la ușă. Ăsta e micuțul? a întrebat cu bunătate bărbatul cel solid, uitându-se la Theo. Țipetele copilului se domoliseră, transformându-se în niște gemete epuizate. Hugo a clătinat din cap. Ochii îi înotau în lacrimi, iar în interiorul nasului avea o senzație dureroasă. —Bine, a zis paramedicul. Ia să ne uităm la el. Hugo i-a înmânat băiețelul și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gîndurile, sub plopii din colțul meu de pădure Închipuită pe aleea lăturalnică din parc. Numai că m-a Întors din drum cerul care a Început să se acopere dintrodată de nori negri, anunțînd o binevenită ploaie care avea să mai domolească din arșița lunii lui cuptor. Cum soția era plecată Într-o vizită la surori și chef de citit nu aveam, iar ideea de a-mi petrece timpul În fața televizorului nu mă Încînta nicidecum, am fost salvat de telefonul lui Dragoș
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
chipeși, blonzi, cu ochi albaștri, senini. Renașterea visului arian. Într-un alt somn al rațiunii. Un pericol ipotetic nu merita neapărat și o alarmă; Thomas, cel puțin, nu se gîndea la așa ceva; pînă una alta, o mamă meridională, de pildă, domolea În uterul ei caracterele răsadului nordic, radicalul viking pierzînd astfel ceva din vigoarea știută, cum și cel sudic pierdea ceva din lentoarea lui, dar și din seninătatea proprie stirpei, din exuberanță, reversul paradoxal al acelei lentori aparente: Sudul era o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
le cerea imediat să se identifice și să prezinte dovada că erau membri ai Uniunii... singura șansă a acestor aspiranți la viața literară era aceea de a spune „sunt invitat aici de cutare sau de cutare scriitor”, ceea ce îl mai domolea pe Șapira, mai ales dacă respectivul scriitor îi făcea semn pentru a-i confirma că tînărul poet X tremurînd ca frunza avea un loc liber la masa sa. multă vreme, Șapira a fost pentru mine o obsesie, era Cenzorul meu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Șapira a fost pentru mine o obsesie, era Cenzorul meu numărul unu, omul care mă împiedica să intru în Paradisul de la restaurantul Casei scriitorilor. sigur, imediat ce pronunțam formula magică „am întîlnire cu domnul Virgil mazilescu”, încrîncenarea lui Șapira se mai domolea și puteam trece de el pentru a penetra în universul atît de rîvnit al clubului scriitoricesc. De mai multe ori s-a întîmplat să fac însă cale întoarsă, fie pentru că Virgil mazilescu nu era acolo, fie pentru că Șapira nici nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
desfermecat, când a fost atunci de ne-a fermecat Omoroaica... Lângă mine - își modulă tulburat îndelungata relatare Gabi cel Norocos - la fostul etaj întîi, necunoscuta adăposti cubul de chihlimbar într-unul din buzunare. Paradoxal, filtrul măsliniu al buzunarului, în loc să-i domolească cubului pâlpâirea, nu făcu decât să-i stingă, aceluiași cub, nuanța atotînvăluitoare de coniac revărsat. 46 DANIEL BĂNULESCU zgomot intestinal, emis probabil, din pricina proastei creșteri, chiar de ea. - Vah! Vah! Vah! - Catralioane de ace nerupte degeaba, pe când te coseau, Norocosule
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
etajului întîi, semănând tot mai descurajant cu o grotă...) Depășisem rămășițele cabinetelor de limbi străine, foto, materialism-dialectic, istoria mișcării muncitorești, mărșăluind printre ruinele sediului, parcă dinamitat, al revistei studențești "Convingeri Comuniste", conduse, pe atunci, de către un ins controversabil, Paul Nancă. Domolisem aproape complet convulsiile luminoase ale cubului de cleștar, ambalîndu-l într-un șal de mătase, pe care și-l vârâse apoi necunoscuta în buzunar. În două secunde, în dreptul deschizăturii fostului pervaz, se ivi și spinarea viorie a rozătorului împăiat. Întâiul bețivan
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întorcea potolit. Cățeaua venea singură și se lăsa coțăită. Spre seară, turma sălbatică urca iar malul pieptiș și cădea în goană peste câmpul pietros care ducea în mahalaua vecină. În urma câinilor se ridicau nori mari de praf. Goana nu se domolea decât atunci când intrau pe ulițele noroioase de Ungă Ateliere. Din curți, se alăturau alte cete. Ogarii ceferiștilor aveau picioarele subțiri și lungi și capetele ascuțite. Grămada neagră și lățoasă a celor din groapă se strângea lângă șef, aruneîndu-se spre namilele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
după dric și teama din ochii rudelor ațâțau și mai mult femeile și bărbații obosiți. v Trecu o locomotivă în manevră și cantonierul ridică bariera uluit. Convoiul trecu. Dincolo de șina Constanței, drumul iar se strică și goana dricului se mai domoli. Pe aici treceau camioane și căruțe, și zăpada era neagră de noroi și spartă. Se întuneca tot mai mult și cădea o ninsoare rară, ostenită. La geamurile prăvăliilor se aprindeau primele lămpi, niște lumini triste, galbene, abia pâlpâind dincolo de sticla
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
u ardea de spaimă și de bucurie. începea de la gardul scund al oltenilor. În grădină se vedeau pepenii de mai rămăseseră, neculeși, galbeni, cu flori pălite, uitați între răsaduri, și verze vinete, cu foile scorțoase. Peste maidan, tinichelele ruginite luceau domolit în soarele de octombrie. Pe jos licăreau sticlele colorate, albastre și albe ale sifoanelor fărîrm'tate. Pe urmă, începeau buruienile, o adunătură întinsă de scaieți scuturați, crescuți în pământul sterp. Coborâră. De sus, abia se zărea fundul gropii, în care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și-l potoleau. Femeile 265 aduseră un furtun de vin din prăvălie, și o muiere pompă apă din gura cișmelei Veta căra cu maică-sa căldări de apă și le dădeau bărbaților. Aceștia le zvârleau în calea pârjolului. Vâlvătaia se domoli. Trunchiurile duzilor erau umede și nu ardeau decât foarte încet. Oamenii răsuflară ușurați. Preotul făcea cruci mari, cu fața la biserică. Abia la vreun ceas sosiră și pompierii. Până să așeze tulumbele, focul ostenise. Ardea, numai într-un jar, inimi, inimi pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ar trebui accentul unui Iov asasin... Ce înger nebun cerșește cu flașneta pe la o inimă fără porți? - Sau m-am dezlipit din suferința lui Dumnezeu? În fericirea și nefericirea în dragoste, cerul, de-ar fi de gheață, n-ar putea domoli beția răzvrătită a sângelui. Moartea-l încălzește și mai tare și mirajul viețuirii se-nfiripă din aburii ei funebri. Toate apele au culoarea înecului. În azurul timid al dimineților, paloarea atâtor femei, ce le-ai iubit sau nu, ți se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
substanța vieții și cum secătuiesc fântânile firii urâtul omniprezent, parodiind negativ principiul divin! Plictiseala-i vastă ca Dumnezeu și mai activă decât el! Fără Dumnezeu, singurătatea ar fi un urlet sau o dezolare împietrită. Dar cu El, noblețea tăcerii ne domolește aiureala nemîngîierilor. După ce-am pierdut toate, ne recâștigăm cumpătul înveșnicindu-ne visarea prin aleile lui desfrunzite. Numai gândul la El mă mai ține vertical. Când îmi voi stârpi mândria, putea-voi să mă culc în leagănul lui de o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
clipe. Silit să-ți acorzi ție existența, mărești spațiul dintre tine și lume în repetarea neîncetată a străduinței. Timpului apucat de streche, veghea spiritului îi pune surdina hotărârii de a fi. Nu ne-ar înghiți gama vremii de n-am domoli-o în efortul de consimțire la fire? Celelalte ființe trăiesc; omul se căznește să trăiască. Este ca și cum te-ai uita în oglindă înaintea fiecărei acțiuni. Omul e un animal care se vede trăind. Ideea e un fel de melodie ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-l dau săracii în fața istoriei. Care este "virtutea" politică prin excelență, generatoare de dinamism și mobilul activ al ascensiunii? Ne putem închipui un om politic blând, căldicel și atenuat? Ar fi o reprezentare absurdă. Un animal de pradă, cu instinctele domolite în aparență și cu mult stil în cruzime, este forma cea mai adecvată sub care ni se înfățișează "bestia" politică. Precum iubirea este virtutea religioasă prin excelență, așa ura este virtutea esențială a omului politic. El urăște, din dragoste pentru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
opri printre noi? Ungurii au în ei instincte de nomazi. Așezîndu-se și fixîndu-se într-un spațiu determinat, ei n-au putut înfrînge o nostalgie de rătăcitori. Agricultura și păstoritul nu convin sufletului lor barbar. Setea lor de spațiu și-au domolit-o prin cântec și urlet. E singurul popor care mai știe zbiera. Urletul este o disperare în fața spațiului. De aceea, de câte ori ești nemângâiat la șes sau pe culmi, urletul și se pare singurul răspuns la tentația imensității. Am cel mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acestei debandade, burghezia o află ca de obicei în dezordinea străzilor, în nesupunerea muncitorilor și-n indisciplina soldaților, vălmășagul mișcărilor sociale năvălind asupra Parisului ca odinioară hunii asupra Europei. În fața lor, doar moliciunea guvernelor și diviziunea funcțiunilor politice, incapabile să domolească răsculații. În mod normal, soluția ar fi trebuit să vină de la un guvern puternic, capabil să restabilească autoritatea. Singurul lucru rațional, îi scria Flaubert lui George Sand în aprilie 1871, este următorul: un popor condus de un guvern de mandarini
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mai amplă, eliberată În mare măsură de mai vechea, strălucitoare Încărcătură imagistică mai gravă acum, cu solemnități de verset biblic și cu un patos al confesiunii doar sporadic Întîlnit În poemele anterioare. Avîntul versificației muzicale din Colomba sau Incantații se domolește și el, iar dacă textul continuă să se organizeze În strofe, rima sau asonanța Împodobesc numai Întîmplător și cu intermitențe mișcarea tot mai lipsită de energie a versului. Scriind, la apariție, despre acest volum, G. Călinescu Îi nota „structura discursivă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sugerează o diferență de comportament - comportamentul copiilor de atunci, care mergeau cu autobuzul fără să se plângă, și cel al copiilor răsfățați din ziua de astăzi. Critica reținută reflectă conștientizarea contextului și sugerează faptul că vorbitorul este gata să își domolească judecățile în lumina circumstanțelor. Descriind cheder-ul3 unde a studiat, Danny spune: ...Bănuiesc că nu doar părinților mei le venea mai ușor ca eu să învăț acolo; probabil că și alți părinți considerau că e bine să-șiducă acolo copiii mici. La
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
al căminului: spațiul de Întîlnire și conciliere Între o reverie (o evaziune eșuată) și o agresiune materială. Scriitura, despre care Alecsandri nu face nici o referire exactă, reprezintă Împăcarea dintre cele două elemente (spații) aflate la extremitățile sensibilității lui poetice. Versul domolește agresiunea iernii și dă oarecare consistență visului. „Retras În pace”, Într-o fecundă singurătate, cu rănile Închise, poetul poate, În fine, să-și transcrie melancoliile lui de om Înfricoșat de dezastre. Începutul Pastelurilor sugerează tocmai cadrul și starea ce permite
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]