6,786 matches
-
fut. — Și eu. Ce coincidență formidabilă, am zis eu, că ne-am cunoscut așa, din întâmplare. Pentru prima oară, ea a izbucnit în râs și, în loc să mă facă să mă simt în largul meu, am știut dintr-o dată... din debaraua dormitorului ei avea să apară un cioroi vânjos, să-și înfigă șuriul în inima mea - sau ea însăși avea s-o ia razna, râsul avea să se transforme într-un acces de isterie - și Dumnezeu știe ce catastrofă avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lui Aunt Jenny revărsându-se din radioul de la bucătărie și să adulmeci aburii supei de roșii care e pusă la încălzit pe aragaz? Ce poate fi mai grozav decât o pijama proaspăt spălată și călcată în orice anotimp și un dormitor mirosind a mobilă lăcuită? Cum mi-ar plăcea să-mi țin în sertar chiloții înnegriți de jeg și aruncați claie peste grămadă, ca ai lui Smolka? Ei bine, nu mi-ar plăcea. Cum mi-ar plăcea să umblu cu ciorapii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în urmă“: în fiecare dimineață, la trezire, mă uit năuc la pătura străină din mâinile mele și la dispariția uneia dintre ferestrele „mele“; rămân mâhnit și nedumerit clipe-n șir în fața acestei transformări la care mi-a supus maică-mea dormitorul) - comit fapta cea mai vădit sfidătoare a vieții mele: în loc să mă duc acasă în prima mea vacanță studențească, iau trenul de Iowa, să-mi petrec Ziua Recunoștinței alături de Dovlecel și de părinții ei. Până în septembrie nu ajunsesem niciodată mai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ne vizitează Morocănosul, Unul din Cei Șapte Pitici, Tati! Ei, Hannah, Frate-tău, Posomorâlă, Ne-a Onorat Cu Prezența Lui În Seara Asta, Ce Plăcere Să Te Avem Printre Noi, Posomorâlă. „Ai-ho“, oftează mama când mă vede repezindu-mă în dormitor, să-mi înfing colții în cuvertură. „Iar are draci conașu’.“ Către sfârșitul anului întâi, lui Kay nu i-a mai venit la un moment dat ciclul, așa că ne-am apucat, cu o încântare plină de însuflețire - dar, interesant lucru, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
devenit ale mele. Când aveam vreo paisprezece-cincisprezece ani le scoteam la soare, în curtea din spate, și le ridicam, le ridicam și iar le ridicam. — O să te-alegi cu o țura de la chestiile alea, mă avertiza mama pe geamul de la dormitor. O să răcești dacă stai îmbrăcat numai în costumul ăla de baie. Ceream să mi se expedieze broșuri cu Charles Atlas și Joe Bonomo. Priveliștea bustului meu musculos reflectată în oglinda din dormitor devenise plăcerea vieții mele. La școală îmi înfoiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
chestiile alea, mă avertiza mama pe geamul de la dormitor. O să răcești dacă stai îmbrăcat numai în costumul ăla de baie. Ceream să mi se expedieze broșuri cu Charles Atlas și Joe Bonomo. Priveliștea bustului meu musculos reflectată în oglinda din dormitor devenise plăcerea vieții mele. La școală îmi înfoiam mușchii sub haine. Mă opream la colțul străzii să-mi studiez antebrațele, să văd dacă am mai pus ceva mușchi. În autobuz îmi admiram venele. Într-o bună zi cineva o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
acesteia și câteva picături căzură peste fusta ei, pătată deja de grăsime și bere. Ce contează, se Întrebă ea, ce face Janet, atâta vreme cât eu nu știu? Ce importanță are pentru mine dacă Îi permite unui bărbat s-o ducă În dormitor, câtă vreme se Întoarce la mine? Dar ultima concluzie o făcu să tresară de o durere mentală, căci, se Întrebă ea, oare se va Întoarce vreodată Janet la o femeie Îndrăgostită urâtă și bătrână? Îi va povesti și lui despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fotolii, născute de luminile străzii reflectate pe tavan și de luciul lămpii de citit de pe birou. Josef dădu cu fluierul piciorului peste una din măsuțe și aproape că răsturnă un palmier de interior. Înjură cu jumătate de glas și din dormitor se auzi vocea Annei: — Ce se Întâmplă, Anton? Ce faci acolo? Nimic, spuse el, nimic. Vin la tine Într-o clipă. Stăpânul tău a lăsat una din lumini aprinsă. Ești sigură că nu se Întoarce? Ea Începu să tușească, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
film și câteva pahare fuseseră suficiente pentru a scoate informația de la Anna. Dar se temuse s-o Întrebe despre cifru - și-ar fi putut da seama că farmecele ei nu ajungeau ca să-l aducă pe Întuneric, peste acoperișul Înghețat, până În dormitorul ei. De pe o mică etajeră din spatele biroului scoase șase volume grele din Activitățile feroviare și administrația căilor ferate, după care se ascundea o ușiță de oțel. Mintea lui Josef Grünlich era acum limpede și concentrată. Se mișcă fără grabă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Întâi ochelarii fumurii ca să-și apere ochii de flacără. Detaliile Încăperii ieșiră brusc din umbră la izbucnirea flăcării, căldura Îi arse fața, și ușa de oțel Începu să sfârâie ca untul care se topește. — Anton! Femeia zdruncina clanța ușii de la dormitor. — Anton! Ce faci? De ce m-ai Închis Înăuntru? El strigă la ea peste zgomotul scăzut al flăcării: — Taci! O auzi pipăind pe la Încuietoare și scuturând clanța. Apoi rosti iar, imperativ: — Anton, dă-mi drumul să ies! De fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
drept În jos, cale de zece metri, până pe marchiza cafenelei. Apoi ușile batante se deschiseră și se Închiseră. Anna șopti prin gaura cheii: — Etajul de jos. Atunci e În regulă, se gândi Joseph. Nu trebuie să mă grăbesc. Înapoi În dormitorul Annei și de acolo peste acoperiș. Va trebui să aștept douăzeci de minute pentru trenul de Passau. Scaunul vârât sub clanță se Înțepenise bine. Trebui să-și lase geanta jos și să folosească ambele mâini. Scaunul lunecă În lungul podelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să țipe, o luă de gât și o scutură. Dacă nu faci liniște timp de zece minute, te bag și pe tine sub pământ, Înțelegi? Văzu că leșinase și o aruncă Într-un fotoliu. Apoi Închise fereastra și ușa de la dormitor, pentru că Îi era teamă că, dacă se Întoarce În dormitor, țipetele ei ar putea fi auzite de polițist când ajungea cu rondul la triaj. Cheia o Împinse În closet cu mânerul periei de la scoică. Scotoci pe fugă prin studio, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu faci liniște timp de zece minute, te bag și pe tine sub pământ, Înțelegi? Văzu că leșinase și o aruncă Într-un fotoliu. Apoi Închise fereastra și ușa de la dormitor, pentru că Îi era teamă că, dacă se Întoarce În dormitor, țipetele ei ar putea fi auzite de polițist când ajungea cu rondul la triaj. Cheia o Împinse În closet cu mânerul periei de la scoică. Scotoci pe fugă prin studio, dar se decisese deja oricum să lase geanta pe birou. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Fusese datoria lui În fața părinților care ajunseseră să flămânzească pentru ca el să ajungă un om cu educație. Își aminti ziua În care Își luase diploma de medic și cum i-au făcut o vizită În camera lui, care era și dormitor, și cât de tăcuți au stat Într-un colț, privindu-l cu respect, chiar cu teamă, și fără iubire, pentru că acum, că era om cu școală, nu-l mai puteau iubi. Îl auzise pe tatăl său spunându-i o dată „Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care Îl făcu să râdă prin gravitatea ei: Va mai fi o dată viitoare? Am trecut examenul? — Vrei s-o mai facem? — Da, spuse ea, dar nu se gândea la Îmbrățișarea lui, ci la apartamentul de la Constantinopol și la propriul ei dormitor și la mersul la culcare la ora zece. Câtă vreme o să rămâi acolo? Probabil o lună. Poate că mai mult. Ea șopti „Așa de puțin!“ cu atâta regret, Încât el Începu să promită lucruri despre care știa foarte bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și-i privi cu jovială nervozitate când pe unul, când pe celălalt. Era obiceiul lui ca, atunci când era destul de sigur În privința celui cu care era, să folosească o expresie colocvială dezarmantă, care ducea la tejgheaua prăvăliei din trecutul lui, la dormitorul slugilor. Mai era uneori luat de val, prins de debordanta Încântare de-a se vedea acceptat, de-a se vedea În cele mai bune hoteluri, vorbind de pe picior de egalitate cu oameni despre care considerase cândva că nu-i va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de jur Împrejurul salonului spațios, apoi la tavanul Înalt și la șemineul original: —...este chicenstein 1, pur și simplu chicenstein. O fi fost apartamentul cam gol, dar era cu adevărat chicenstein, ca să-l citez pe Milton. În afară de imensul salon, mai existau trei dormitoare, o cameră pentru menajeră, o sufragerie, o bibliotecă, ceva băi și o bucătărie bine dimensionată. —Ce de spațiu! zise Milton, ridicându-se și mergând prin cameră. Trei expuneri! Dumnezeule mare! La ce să mai vrei parchet montat În formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
permit să te angajez, i-am spus, convinsă că asta Îi va domoli elanul. Nici un răspuns. M-am Întors și am descoperit că Milton ieșise din cameră. Câteva clipe mai târziu l-am găsit plutind ca un nor portocaliu prin dormitorul principal. Cred că aici ți-ar trebui aspectul acela de terminat-dar-neterminat. Nestudiat. Ca și cum ai fi făcut finisajele tu Însăți, dar cu maximă perfecțiune. Ai nevoie de o tăblie de epocă pentru pat, tapet chinezesc pictat manual și noptiere Jan Sen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
avut-o vreodată. Milton mă sedusese În răstimp de câteva minute, folosind În principal următoarele argumente: convingându-mă de faptul că ar fi fost minunat ca, la Întoarcerea de la Paris, Hunter să găsească finisate ca lumea măcar trei Încăperi - bucătăria, dormitorul principal și salonul - și atrăgându-mi atenția că În mai puțin de o lună, de una singură, nu aș putea obține acest rezultat. Avea dreptate. Știam bine că Milton manipula acea parte din mine care-și dorea să-i facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai aveam Încă o zi până la venirea lui Hunter. Singurul lucru care lipsea era o chiuvetă nouă În baie, dar aceea avea să fie instalată chiar a doua zi. Într-un târziu, m-am ridicat și m-am Îndreptat spre dormitor. Am aprins lumina și deodată acolo era Hunter, stând pe pat, zâmbind Întruna și ținând În mână un buchețel de camelii albe. —Bună, iubito, spuse el, foarte calm. —Heiiiiiii! am țipat eu. Mi-am lăsat poșeta să cadă și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pentru scutece. Pur și simplu nu se poate abține. —Mersi, i-am zis, și m-am Îndreptat către spatele magazinului, unde era o plăcuță pe care scria „Cameră de toaletă“. Cameră de toaletă a lui Phoebe semăna cu un Încântător dormitor de oaspeți. O canapea mică, Împodobită cu bumbac alb imprimat cu trandafiri galbeni, era așezată Îmbietor la un capăt al Încăperii. Deasupra chiuvetei atârna o oglindă mare, scumpă, cu rama aurită, iar În fața ei era o vază imensă cu trandafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
efortul atunci când, În cele din urmă, am ajuns la destinație. Cu țurțuri unul lângă altul, căbănuța noastră părea desprinsă din povestea Hansel și Gretel. Înăuntru, salonașul de primire fusese mobilat cu canapele decolorate și carpete din blană de oaie, iar dormitorul nostru era atât de romantic, că mă Întrebam dacă vom ieși vreun pic din el. Patul era făcut, așternut cu lenjerie scumpă, peste care era aruncată o cuvertură din blană. Era mai grozav decât Într-o reclamă pentru gama vestimentară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o cuvertură din blană. Era mai grozav decât Într-o reclamă pentru gama vestimentară Ralph Lauren Ski. Cui Îi mai păsa că de fapt eu habar nu aveam să schiez? Este splendid, Hunter, am spus, În timp ce ne lăsam lucrurile În dormitor. Ajunsesem pe la mijlocul după-amiezii, iar soarele Își trimitea ultimele raze argintii peste versantul muntos imaculat. Cu un zâmbet pe chip, Hunter mă luă În brațe: —Nu-i așa că te bucuri că am plecat din New York de Crăciun? — Da, sunt, am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
grijă de mine În timpul călătoriei noastre, că tot episodul acela misterios Barbara Walters Începuse să pară lipsit de importanță. Acum că ne aflam acolo, În acel loc minunat, grijile din ultimele luni se risipiră. Chiar atunci bătu cineva a ușa dormitorului. O menajeră aduse o tavă cu două ciocolate calde și un plic care Îmi era adresat. L-am deschis și am citit: Dragă Sylvie și Hunter, Nu o să vă vină să credeți. Locuiesc În cabana vecină, la Camille de Dordogne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Țoc, făcu ea, prinzându-mă de umeri și sărutându-mă de câte două ori pe fiecare obraz, repetând apoi exercițiul cu Hunter. Bine ați venit. Salonul de primire avea un tavan Înalt, arcuit, cu un balcon-galerie ornat, care dădea spre dormitoare. Casa era plină ochi de oaspeți și de copii care erau adunați În jurul șemineului la câte ceva de băut Înainte de cină. Soțul lui Camille, Davide, apăru exact când am ajuns noi. Îmbrăcat Îngrijit În cămașă albă, pantaloni din moleschin 1 și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]