1,019 matches
-
de mamă, căci pierderea puiului îi stoarce lacrimi: "Muge căprioara sub clar de lună / Și plânge cu râuri de lacrimi / Căci puiul ei gingaș în codrii cei lacomi / A dispărut în noaptea cea brună..." scrie, emoționat, poetul Maurice Rollinat). Pitpalacul, drăgălașa potârniche, turtureaua, porumbița, ținte preferate ale vânătorilor, sunt prin excelență, păsări pașnice. Iar lista nu se încheie aici, căci nu ducem lipsă de argumente împotriva vânătorii și vânătorilor. Dacă inamicii vânătorii sunt numeroși, dacă vânatul cu pene sau blană nu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
intersectat (la editură, apoi în holul "laboratorului fono"), nici unul nu știa cum să înceapă o discuție fără a deschide vreo cutie a Pandorei, care în Orientul Apropiat capătă formei sticlei cu djinn 6, din care ies duhuri încărcate cu "vorbe drăgălașe și înșelătoare". Se instalase deja "noua ordine", cu "manageri", cu alianțe greu de descifrat, cu o mai mare viteză de circulație a informațiilor. Furnizorul de amintiri se temea că din orice întâlnire ar ieși din ea Duhul Donatorului de Text
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
jos, / In sus rămîi cu fața,/ Să ne privim nesățios/ Și dulce toată viața;/ Și ca să-ți fie pe deplin/ Iubirea cunoscută,/ CÎnd sărutîndu-te mă-chin,/ Tu iarăși mă sărută./ Ea-1 asculta pe copilaș/ Uimită și distrasă,/ Și rușinos și drăgălaș,/ Mai nu vrea, mai se lasă,/ Și-i zice-ncet :Încă de mic/ Te cunoșteam pe tine/ Și guraliv și de nimic/ Te-ai potrivi cu mine.../... Tu ești copilă, asta e.../ Hai ș-om fugi În lume,/ Doar ni
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
subită, am alunga perspectiva împlinirii. Chestionat în acest sens, Houellebecq dă un răspuns deconcertant și evaziv, disimulîndu-se în spatele măștii scriitorului manipulat de creația sa: " Pentru că nu știu ce altceva să fac cu personajele simpatice decît să le ucid"! Iat-o deci pe drăgălașa Annabelle, de care Michel este platonic îndrăgostit din copilărie, stingîndu-se treptat de-a lungul aventurilor sentimentale trăite cu alții, înainte de a-l regăsi, de a aluneca cu el în improbabilul miraj al iubirii și al zămislirii, pentru a dispărea apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fost pe deplin înlocuit cu altul la fel de viabil. Dar cine, dintre noi, are puterea sau căderea de a măsura responsabilitățile istorice? 3. Cronici diverse Fabulosul destin sau nevroza Amélie Nu e vorba despre delicata Amélie Audrey Tautou și nici despre drăgălașa comedie romantică franceză din 2001, ci despre o altă fragilă Amélie, Nothomb după numele ei belgian și aristocratic de familie, fată de diplomați născută (în 1967) și crescută o vreme în Japonia, plimbată îndelung prin Asia, o erudită clasicistă (agregée
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și E Klint (sic) și Th Masch (sic) artiști care și-au făcut în urmă un mare nume cu picturile ce au executat la Muzeul de Bele Arte și la teatrul Burg din Viena. Sunt mai cu seamă două panouri drăgălașe pe care se văd niște fete tinere de tot, culegând flori de primăvară"96. În Viena fin-de-siècle. Politică și cultură, Carl Schorske evidențiază schimbarea de paradigmă pe care o propune Klimt și care o are inițial drept obiect estetic pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
iă sama bine de borta ceea!” indicație dată soției de a se îngriji de problemele gospodăriei în absența soțului; anumite interpretări ar putea întrezări aluzii deocheate; p. 223, r. 5 7 : „Pentru fiecare fântână, părău, vâlcică, dumbravă și alte locuri drăgălașe ce lăsam în urmă-ne, scoteam câte-un suspin adânc din piepturile noastre!” atașamentul față de locurile natale iese la iveală în momentul despărțirii de acestea, iar reacțiile protagoniștilor le dezvăluie sensibilitatea; r. 37 38 : „Halal pe la noi!” elogierea locului natal
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
ceva, că el singur nu știe ce face, decât numai întâmplarea poate să-l scoată din încurcătură” inconștiența persoanelor care nu își coștientizează acțiunile necugetate, naivitatea lor atrăgând in cele din urmă un final fericit. r. 19 20 : „cel mai drăgălaș profesor și cel mai bun voitor ce am avut în viața mea” exprimarea sinceră și cordială a 106 recunoștinței, atașamentului și respectului pentru o persoană care s-a dovedit a fi mai mult decât un educator; r. 33 34 : „Iaca
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
aceste frumoase părți ale Evropei, care se numesc Țările Românești și despre poporul frumos ce locuiește în sînul lor. Aprinși amîndoi de o nobilă exaltare, deși poate cam părtinitoare, am declarat într-o unire că patria noastră e cea mai drăgălașă țară din lume, și neamul românesc unul dintre neamurile cele mai înzăstrate în daruri sufletești. Ce puternice simțiri se deșteptaseră atunci în noi, la dulcele și sfînt nume de patrie! Ce entuziasm măreț ne cuprinsese la falnicul nume de român
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ca perlele, înșiruiți frumos, cu o gură mică, cu buze cărnoase și roșii. Poate nu mă îndrăgosteam de ea, dar timbrul vocii ei semăna cu cel al doamnei de muzică. Și interesant, era afonă! Aveam colege niște fete frumoase și drăgălașe, cu care, în recreație dansam, făceam băieți și fete un cerc, băteam din palme și cântam o melodie cehoslovacă, ce începea cu „Joacă, joacă, joacă băiete/ Că țara este plină de fete/ Căci jocul nostru este format/ Dintr-o fată
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
al viilor de la Nicolițel. Pe dreapta, același peisaj lunar, sterp, fără viață. Pe drum am întâlnit din nou acei simpatici măgăruși, trăgând la căruțe. Erau parcă niște jucării însuflețite. Ne-am oprit și am mângâiat pe cap un asemenea animal drăgălaș. L-am întrebat pe om: - Se spune că măgarii sânt încăpățânați ca niște catâri, cu care, dealtfel, sunt rude bune. Vă mai face câteodată vreo figură? - Apăi, domnule, ceea ce se spune despre ei nu-i chiar cu totul adevărat. Sunt
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
copilăriei mi se derulează În minte cu toate imaginile uliței: bărbați, femei, copii, toți trăind Într-o armonie cu natura, În toate anotimpurile. Ajung În dreptul casei părintești și inima Îmi bate mai tare. Deschid poarta și mă Întâmpină o cățelușă drăgălașă care dă din coadă de bucurie că mă vede și sare cu labuțele pe mine ca s-o bag În seamă, fără să latre. Merg pe aleea străjuită pe o parte de petunii și pe cealaltă, de flori de piatră
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
de altă părere. Mic și îndesat, nu-i plăceau decât femeile înalte. "Nu știu ce-ai găsit la furnica asta", spunea el. Louise era într-adevăr mică, cu pielea brună, cu părul și cu ochii negri, dar bine făcută și drăgălașă la chip. Jonas, înalt și zdravăn, se topea de dragul "furnicii", cu atât mai mult cu cât nimeni nu o întrecea în hărnicie. Vocația Louisei era activitatea. O atare vocație se potrivea de minune cu gustul lui Jonas pentru inerție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și nu-l iartă, se pare, nici pe gingașul inginer. Înfricoșat, dar și însetat de clipa ultimă, vulnerabilul și-o provoacă singur, ca și cum ar tipări cu cerneală simpatică denunțul, accesibil oricui, din care țâșnește, instantaneu, condamnarea sa, salutul de adio. Drăgălașa Ortansa va rezolva cândva, prin șușoteli colective, secretul încredințat cu-atâtea meșteșugite ocoluri și reticențe de plăpândul bufon. Frunte puternică, sprâncene stufoase, dar nu și nasul acvilin ! ...He-he, hehehe, se scutură de râs bătrâna coană mare, venind dinspre bucătărie. Tava
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din Năsăud. Se spunea că Apostol e răsfățatul facultății și că are să ajungă negreșit profesor la Universitate. De aceea Domșa îi făcea puțină curte, în speranța că îi va atrage atenția asupra domnișoarei Marta, o fetiță de vreo șaptesprezece ani, drăgălașă și isteață cum nu s-a mai pomenit pe valea Someșului, și care, pe deasupra, avea o zestre boierească, fiind singura odraslă a însuși domnului Domșa. Într-o bună zi, dorind să continue discuția, Apostol făcu o vizită avocatului. Nu-l
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trebuie să bei din zeama asta, că-i dulce... am gustat-o și eu... ― Lasă, Ilona... mai vorbește! răspunse Apostol rugător. Fata se făcu roșie ca mușcata din fereastră și, o clipă, șovăi. Apoi numaidecât zise iarăși, cu o supărare drăgălașă: ― Dacă nu iai doctoria, să știi că nu-ți mai povestesc niciodată, na! Bologa închise ochii câteva secunde, ca și când ar fi vrut să-și închidă în suflet drăgălășia ei. Ilona umplu lingurița și i-o duse la gură. Degetele îi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vin, murmură Bologa, stăpînindu-și cu greu o revoltă subită. Dar mai târziu puțin... Nu mă vezi în ce hal sunt? ― Până la noi faci tocmai vreo treizeci de pași, replică Marta, veselă de-a binelea și ridicând ochii cu o sfidare drăgălașă. Și-apoi nu ești așa de slab să nu poți ieși în lume... Te-ai făcut doar mai rece și mai morocănos, încolo nu prea te-ai schimbat! Siguranța ei îl uimi într-atîta, că răspunse aproape umilit: ― M-am sălbăticit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de lemn înflorit. ― Pune-o colea binișor! șopti preoteasa după ce zâmbi cu sfială spre Bologa. ― Încă n-ai cunoscut pe preoteasa mea, Apostole? întrebă deodată preotul cu mândrie. Poftim, privește-o și spune-mi dacă ai mai văzut așa căprioară drăgălașă? ― Vai, Constantine, nu ți-e rușine? zise preoteasa roșind până-n vârful nasului și făcând semn servitoarei să plece. Preotesa era durdulie, plină de sănătate, cu obrajii bucălați și cu niște ochi verzi spălăciți și foarte blânzi. Apostol îi sărută mâna
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
înțelegi. {EminescuOpIV 438} OCHIUL TĂU IUBIT Ochiul tău iubit, Plin de mângâieri, Dulce mi-au lucit Până ieri. Oare te pierdui Pe acest pământ, Fără ca să-mi spui Un cuvînt? Oare te înduri, Tu, ca să mă lași, Geniu de păduri Drăgălaș? Luna în zădar Bate în ferești, Și mă-ntreabă iar Unde ești? Ar luci pe zid Până ce te culci, Până ți se-nchid Ochii dulci. Și ar tremura Tainic în frunziș Și te-ar săruta Pe furiș. {EminescuOpIV 439} Dar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mai teribil plictis. Lipsa de modestie e ca un bis pe care nu ți l - a cerut nimeni. Adulterul - o iubire sub acoperire. Luptele intestine dintre artiști ne împing gândul spre o pseudoetimologie : cult + ură. Simțim permanent între noi un drăgălaș bot de hienă. Canibalismul a dispărut pentru că suntem prea veninoși. În sufletul murdar nu se poate intra decât încălțat. Vecinii s - au tot certat mutându-și mereu gardul, până când avocații le - au înghițit gospodăriile. O parte a lumii țipă, iar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
GOGU PINTENOGU Puișorii de găină mici și drăgălași, ca niște gogoși de borangic stăteau pe trotuarul din spatele casei lăsând razele soarelui să le încălzească trupurile mici și firave. Cocoșul Gogu Pintenogu era permanent în preajma lor având grijă să nu le lipsească nimic și nici să se atingă cineva
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
colegi. Se îndreptau spre un binecunoscut liceu, ținânduse de mână, ca niște copii care merg la grădiniță sau la școală. Când eram pe punctul de a-i depăși, atenția mi-a fost atrasă, involuntar, de spusele băiatului, care se confesa drăgălașei codane. Încerc să redau, cât mai fidel, ceea ce povestea băiatul cu alură de elev de clasa a X- a sau a XI-a. ... Am fost sâmbătă la un bairam (iar ceea ce povestesc se întâmpla marți, săptămâna următoare) și distracția a
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
împreună cu cei doi copii ai săi, un băiat și o fetiță, pentru a-i curăți mormântul. Pe aceași alee se găseau și doamna Ramona Brădescu și soția lui Ionuț, Ioana, care și ele curățau mormântul doamnei Plopeanu. Cei doi copii drăgălași alergau gălăgioși, când la mama, când la tătăl lor. Ionuț Brădescu îi luă în brațe pe rând, sărutându-i pe frunte și dojenindu- i părintește. Când soarele cobora spre asfințit, accentuând verdele crud al ierbii și dând strălucire florilor albe
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
a păstrat în limbile romanice, fiindcă a fost înlocuit, încă din latină, de formosus „bine făcut, frumos (în sens fizic)“ (derivat de la lat. forma „formă, frumusețe“) și de bellus (diminutiv afectiv al lui bonus), care în latina clasică însemna „drăguț, drăgălaș“ și era folosit cu privire la femei și la copii, și numai ironic cu privire la bărbați. Formosus și bellus erau sinonime mai expresive ale lui pulcher. Este de presupus că formosus, care s-a moștenit la periferia conservatoare a Romaniei, va fi fost
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
un determinant care-i înșală invariabil aceste așteptări. Astfel, "masa" nu e joasă, lată sau modernă etc., ci "bazată pe calcule și probabilități", "vasul" nu conține flori, ci "esența eternă a "lucrului în sine"", cățelul nu este unul, să zicem drăgălaș sau jucăuș, ci "de usturoi", "popa" nu ține în mână o candelă, ci "o sintaxă" și "20 de bani" nu ca pomană, ci ca "bacșiș" iar "restul", în loc să pună ordine în acest vălmășag de lucruri nesemnificative, "nu prezintă nici o importanță
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]