4,224 matches
-
vorbă, ca Între femei? — Iartă-mă, Noriko, te rog să mă scuzi câteva minute, Îi spuse bărbatul, privindu-le pe cele două fete frumoase, În timp ce se așezau una lângă alta pe canapeaua din piele bej. E o fată Într-adevăr drăguță, se gândi Keiko Kataoka. — Mi s-a spus că lucrați În domeniul modei și constat că aveți Într-adevăr un gust deosebit În alegerea vestimentației, spuse Keiko Kataoka În timp ce pregătea un gin tonic, pe care i-l oferi tinerei. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ciocănit În ușă. Am deschis și În față mi-a apărut o femeie Îmbrăcată Într-un pardesiu crem peste un costum de culoare lila, cu o servietă Louis Vuitton În mână. — Eu sunt Joanna, spuse cu un zâmbet. Ce cameră drăguță, adăugă ea pe un ton care lăsa clar să se Înțeleagă că voia să-mi facă un compliment. A rămas În picioare, Într-o poziție elegantă, În fața unui fotoliu pe care am invitat-o grăbit să ia loc. — Aș bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mă mai miră orice-ar face. Încă de pe vremuri, de câte ori venea la New York, Yazaki era Însoțit de câte o femeie. Mereu alta: Nobuko, Mika, Yasuko, Kaori, iar pe celelalte nici nu mai țin minte cum le chema. Genul de fete drăguțe, slabe. Mă apuca mila când le vedeam. Vezi tu, niciodată nu mi-am dorit să mă culc cu fete japoneze. Mie Îmi plac fetele Înalte. Cu cât mai Înalte, cu atât mai bine. Eu am un metru nouăzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a venit poftă să mănânc sushi. În partea de jos a trupului purta ceva la fel de cool. De sub pantalonii extrem de scurți și mulați se vedeau niște ciorapi din plasă și portjartiere. M-a mirat expresia nobilă de pe chipul ei. Era chiar drăguță. Spunea că a petrecut multă vreme În Londra, așa că mă gândeam că acolo trebuie să fi Învățat să se Îmbrace așa. Am mers să luăm masa la Oriental Pale, În China Town, unde se servesc cele mai gustoase aripioare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dacă În trecut s-au efectuat tranzacții pe cont În valoare de o anumită sumă. Pot să fac cu el cumpărături de până la o sută de mii de dolari, dar acum nu-l mai pot folosi. Aveți o cameră tare drăguță. — Da, e confortabilă. E a lui David, băiatul care are restaurantul de jos. Am avut grijă de el În Japonia când venise să studieze specialitățile culinare japoneze, de-aia mă lasă să stau aici când e camera liberă. — Locuiește aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de gând să fluiere un cântecel. — Și știe că dacă vreodată ar rămâne cu adevărat fără bani, nu trebuie decât să vină să-mi ceară mie. I-am zâmbit, chipurile îndurerat: — Știu că nu sunt ceea ce s-ar putea numi drăguț, dar v-ați gândit vreodată să adoptați pe cineva ca mine? Ea râse când auzi asta. Am continuat: — Pare să fie un tânăr foarte norocos. — E foarte răsfățat, asta e. Și nu mai e chiar atât de tânăr. Privi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
conduceam înapoi pe Kurfürstendamm spre centrul orașului. M-am gândit la cazul lui Frau Lange și apoi la mia de mărci de la ea care se găsea acum la mine în buzunar. M-am gândit la scurta pauză într-o clinică drăguță și confortabilă, pe banii ei, și la ocazia care mi se ivise, cel puțin temporar, de a scăpa de Bruno și de pipa lui; ca să nu mai zic de Arthur Nebe și de Heydrich. Poate că reușeam chiar să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
plus pe zi, n-aș fi meritat ceva un pic mai mare, de exemplu un coș de rufe. Dar clinica era ocupată. Camera mea era tot ce aveau disponibil, mi-a zis sora medicală care m-a condus sus. Era drăguță. Ca o negustoreasă baltică de pește, dar fără conversația țărănească a acesteia. La momentul când terminase de făcut patul meu și-a spus să mă dezbrac, aproape că rămăsesem fără suflu de emoție. Mai întâi slujnica lui Frau Lange, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
meu și-a spus să mă dezbrac, aproape că rămăsesem fără suflu de emoție. Mai întâi slujnica lui Frau Lange, apoi asta, la fel de străină de ruj precum e un pterodactil. Și nu că nu ar fi fost și asistente mai drăguțe prin preajmă. Văzusem destule la parter. Ce se gândiseră ei, că dacă tot îmi dăduseră o cameră atât de mică, măcar să-mi dea o soră medicală foarte grasă, în compensație. — La ce oră se deschide barul? am întrebat-o. Simțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
reușit să afli cât ai stat la clinica lui Kindermann e temporar rătăcit în capul tău, nu-i așa? — Nu e chiar atât de rău. Am reușit să arunc o privire prin biroul lui. Și mai era și o asistentă drăguță care mi-a spus totul despre el. Kindermann e lector la Facultatea de Medicină a Luftwaffe și consultant la clinica privată a Partidului din Bleibtreustrasse, ca să nu mai zic de calitatea lui de membru în Asociația Medicilor Naziști și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
altcineva? Nebe clătină din cap. — Vezi, Gunther, tot la dumneata am ajuns, zise Heydrich. Ca să fiu foarte sincer, mă îndoiesc că există un detectiv mai bun în toată Germania. Am râs, clătinând din cap: — Sunteți priceput. Foarte priceput. Ce discurs drăguț despre copii și despre familie, domnule general, dar amândoi știm, desigur, că adevăratul motiv pentru care țineți ascunsă sub pălărie chestia asta e pentru că face ca moderna dumneavoastră forță polițienească să pară o gașcă de incompetenți. E rău pentru ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
asta. Și mai exact, ce anume ai dori? Ridică dintr-o sprânceană și m-am întrebat dacă tatăl ei nu o considera încă destul de mică să o plesnească. Păi, ce aveți? În tonul ei se simțea o batjocură mocnită. Era drăguță, cu aerul ei de puștoaică râzgâiată și sexy. În haine civile ar fi putut să treacă drept o fată de 20 de ani, dar, cu cele două codițe ale ei, îmbrăcată cu fusta lungă bleumarin, cămașa albă, jacheta din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
primul ajutor și istoria populară germană. — Cred că mai bine ai intra. Fata intră cu pas degajat pe ușă ca și cum ar fi tras după ea o capă din nurcă și privi de jur împrejur. Nu păru să fie prea impresionată. — Drăguț loc, murmură ea încetișor. Am închis ușa și mi-am lăsat țigara în scrumiera de pe masa din hol. — Așteaptă aici, i-am spus. M-am dus în dormitor și am scotocit pe sub pat după valiza în care păstram cămăși vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
aia cu cea mai suculentă păsărică pe care am văzut-o vreodată. — Și ai văzut câteva, nu-i așa, Helmut? Bărbatul zâmbi cu modestie și se uită peste umărul lui Becker în timp ce acordă fotografiilor o atenție sporită. — Tipul de fată drăguță din vecini, nu crezi? Becker pufni: Dacă se întâmplă să locuiești lângă un afurisit de adăpost pentru câini. — O, asta e bună, râse Helmut și începu să-și curețe monoclul. În timp ce făcea asta, o șuviță lungă și foarte căruntă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
aspiră înăuntru ca pe-o plevușcă și te aruncă afară prin fund. Cea mai bună bucățică pe care am avut-o vreodată. Scutură din cap cu un aer de îndoială: — Nu cred că există ceva care să bată o evreică drăguță și coaptă. Nici măcar o negresă sau o chinezoaică. — N-am știut că ai vederi atât de largi, Becker, sau că ești atât de al naibii de cosmopolit. Isuse, pariez că l-ai citit până și pe Goethe. Becker râse. Părea să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
genitale, pe care era de presupus că doream să o am. Începu să-și încordeze fesele goale, frecându-se de suprafața scaunului. Aproape imediat Becker fu în picioare frecându-și mâinile precum cel mai îndatoritor dintre comercianții stradali. — Ei, foarte drăguț, nu-i așa? Becker își puse brațele în jurul a două dintre fete, cu fața înroșindu-i-se de excitare. Privi prin cameră și, negăsind chipul pe care îl căuta, zise: — Spune-mi, Evona, unde e mașinuța aia drăguță de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Ei, foarte drăguț, nu-i așa? Becker își puse brațele în jurul a două dintre fete, cu fața înroșindu-i-se de excitare. Privi prin cameră și, negăsind chipul pe care îl căuta, zise: — Spune-mi, Evona, unde e mașinuța aia drăguță de făcut copii, evreica aia care lucra pentru tine? — Te referi la Esther. Din păcate, a trebuit să plece. Am așteptat, dar nu mai fu și altceva care să detalieze ceea ce spusese, decât fumul care ieșea din gura ei. — Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
imagina pe Hitler sau Goebbels reușind vreodată ca purtând umbrele să stârnească entuziasm în rândul unei mulțimi de bărbați? Tocmai absurditatea britanicilor îi face atât de imposibil de radicalizat. Și de aceea ar trebui să-i invidiem. — E o idee drăguță, zise el zâmbind meditativ. Dar povestește-mi despre tipul ăsta pe care l-ai arestat. Crezi că ar putea fi omul nostru? Am privit prin cameră un moment, sperând să găsesc o mai mare putere de convingere în pereți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
poliție ar putea să treacă în dimineața următoare să-l ia pe Herr Ganz pentru a-l duce la Alex ca să identifice cadavrul. — Vă mulțumim pentru amabilitate, Kommissare, zise Frau Ganz încercând să schițeze un zâmbet. Toată lumea a fost foarte drăguță. Soțul ei dădu din cap în semn de aprobare. Stând lângă ușa deschisă, era în mod evident dornic să ne vadă plecați de acolo. — Herr Vogelmann nu a vrut să ne ia bani. Iar acum dumneavoastră aranjați o mașină pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Nebe, simțea aceeași antipatie față de Himmler și Heydrich precum simțeau aceștia vizavi de el. Și, desigur, era foarte limpede că Weisthor și facțiunea sa se aflau pe o poziție antagonistă față de „Evreul de Heydrich“. Heydrich, evreu. Era una dintre acele drăguțe exemple de antipropagandă care se bazează pe o masivă contradicție pentru a suna convingătoare. Mai auzisem acest zvon și înainte, așa cum îl auziseră majoritatea polițiștilor de la Alex, și, ca și ei, știam unde își avea originea: amiralul Canaris, șeful Abwehr-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
domnule. Mai ales dacă ar fi să-i găsim ceva special de îmbrăcat din garderoba sa. Ceva artistic, cum îi șade bine unui bărbat cu sensibilitatea lui Herr Lange. Poate chiar un pic de machiaj, nu, domnule? Ar arăta chiar drăguț cu un pic de ruj și pudră. Chicoti cu entuziasm, un sadic înnăscut. — Cred că mai bine ați vorbi cu mine, Herr Lange, i-am zis. — Nu mă speriați, nenorociților. Mă auziți? Nu mi-e frică de voi. Ăsta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
jos, iar Lange se făcu palid de frică. — Dumnezeule, doar n-o să mă lăsați aici, zise el, agățându-se strâns de brațul meu. Atunci, ciripește, i-am spus. Weisthor, Rahn, Kindermann. O declarație semnată și poți să ai o celulă drăguță doar pentru tine. — Nu pot, nu pot. Nu știți ce-mi vor face. — Nu, i-am zis; am dat din cap înspre oamenii aflați în spatele gratiilor și am adăugat: Dar știu ce-ți vor face ei. Gardianul deschise imensa cușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lui Kindermann se afla la capătul clinicii. Dacă ar fi fost un apartament în oraș, ar fi fost considerat mic, dar ca și cameră privată de doctor, era foarte bună. Înăuntru se aflau o canapea lungă și joasă, un birou drăguț din lemn de nuc, două picturi moderne mari, de genul care păreau să semene cu interiorul minții unei maimuțe, și suficient de multe cărți scump legate încât să explice deficitul de piele pentru pantofi al țării. — Ia un loc undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de serviciu; dar câți roboți de tipul lui nu și-ar fi dorit oare nu să zboare spre planete îndepărtate, ci doar să meargă până la prima stație, pe Selena, la „COSMIC-SHO...”, unde, contra taxei infime de cinci petrofarazi, niște marțiene drăguțe te programau să vezi filme cu venusiene? Nu toți aveau această posibilitate, bineînțeles, unii pentru că nu fuseseră programați s-o aibă, alții pentru că fuseseră programați s-o aibă, ca să muncească mai mult pentru a și-o putea satisface; însă luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pe piciorul din spate, iar când acesta amorțea, îl schimbau cu dreptul sau cu stângul, după preferință. Stejeran 1 mai ales le privea fascinat. Observându-l, Getta 2 îl întrebă: — N-ai mai văzut cilioaie? — Mărturisesc că nu. — Sunt foarte drăguțe, în general, și au un suflet nemaipomenit, zise Getta 2. Însă din cauza celor trei picioare aproape nimeni nu se leagă de ele. — De ce? întrebă Stejeran 1. — Având picioarele astea așa scurte, au centrul de greutate foarte jos, sunt ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]