1,417 matches
-
pe care o dirijează cu abilitate. Reconstituirea unor evenimente din viața lui Petru Dumitriu duce la reliefarea unui punct de vedere nepătimaș asupra perioadei istorice pe care scriitorul a traversat-o nu fără accidente. Deși subiectele dezbătute sunt încărcate de dramatism, cei doi nu devin nici o clipă patetici, iar luciditatea și, uneori, detașarea caracterizează acest discurs ambivalent. Trebuie remarcată și iscusința lui P. de a-și pune în dificultate interlocutorul, care uneori se eschivează, nu răspunde direct provocărilor. Textul nu e
PRUTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
opera și încă ceva, R, 1987, 10; Munteanu, Jurnal, IV, 131-135; Ungureanu, Imediata, II, 336-345; Alexandra Crăciun, Împărtășania prin cuvânt, CC, 1995, 3-4; Virgil Mihaiu, A plânge, a nu plânge, ST, 1995, 4-5; Simion, Fragmente, I, 164-167; Mircea Cau, Un dramatism detensionat, CC, 1999, 10-12; Rusu, Membrii Academiei, 437-438; Micu, Ist. lit., 429; Răzvan Voncu, Secvențe literare contemporane, București, 2001-2002, I, 145-147, II, 188-193. R.D.
PUSLOJIĆ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289071_a_290400]
-
notație contrastează cu structurile de tip clasic care vor să fie variațiuni pe o temă de Rilke, meditația și fiorul naturist coexistă sub semnul unui estetism asumat. Dualitatea iubire / moarte este obsesia modulată în diversele secțiuni ale cărții. Renunțând la dramatismul sfâșietor, poeta acceptă acum legea „risipei de a înflori în țărână”, pentru ca discursul ei să declanșeze jocul dificil al îmblânzirii și armonizării lumii înconjurătoare. Își simte (aduce) îngerii aproape, în buna tradiție a „poemelor cu îngeri”: „Vino, aproape, îngere,/ și
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
mărturii), să își încalce toate convingerile etice și estetice în „opere” comandate, concepute și amendate ideologic sub supravegherea agresivă a „culturnicilor” vremii. Futilitatea și eșecul - astăzi perfect previzibile - ale tentativelor sale de împotrivire sunt relatate, în rânduri de un intens dramatism, în Nota preliminară la Doctrina substanței (1988), opera capitală a viziunii sale filosofice, începută în preajma izbucnirii războiului și continuată, cu mari dificultăți, după încheierea acestuia: „Cazul meu e un caz particular cu o notă de grotesc tragic. Piedicile care mi
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
călător în insomnii”, cum se caracterizase în volumul omonim din 1991, dar cu timpul își schimbă în bună măsură veșmântul poetic. Cuvintele sunt mai puțin supuse metaforismului de sorginte culturală și mai mult tentativei de a da un înțeles lumii. Dramatismul căutărilor este când și când atenuat de „hărțuirea textuală”, adică de îmbinări din al căror hiatus s-ar putea ivi un sens. Arhitectura poemului țintește către o fabulă absurdă: „Eu în cerc vreau să mă prind/ eu în cerc vreau
MURESEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
pe frumusețea lui. Volumele Vârsta cunoașterii II (1974), Pământul din statui (1975), Memoria tăcerii (1978) și Arlechiniada (1997) întăresc imaginea unei voci lirice grave, care reușește să pătrundă și să releve sensul adânc al existenței, în versuri ce tulbură prin dramatismul viziunii și prin accentele tragice ale expresiei. Ca romancier, M. este prezent încă din 1971 prin Ringul, revenind în 1984 cu Blazonul și în 1995 cu încă un titlu, Caii de la bicicletă. Dacă primele două puteau să pară doar capriciile
MUNŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
țară și al cărui temperament de artist, cu întreg cortegiul de fluctuații proprii geniului nativ, face obiectul unui „studiu de caz” vizând trăirea prin artă și pentru artă, opțiunea pentru asceză și trudă individuală, împlinirea prin sacrificiu. Bun observator al dramatismului vieții, N. rămâne legat prin mii de fibre de ținutul natal, de unde își trage sevele și scrisul său. SCRIERI: Storm. A Book of Short Stories, pref. Eugene Jolas, Paris, 1932; ed. (Tempête), tr. Victor Llona, Paris, 1935; ed. (Vifor), tr
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
comunități etnice, cât și a unor specii uitate la periferia literaturii - cântecul lăutăresc, cântecul de mahala, romanța. Surprinde naivitatea mimată cu o mare savanterie de mijloace în exprimarea unui eros frust, aprig, a unei naturi umane febrile și al cărei dramatism inconștient țâșnește în expresii adeseori vulgare sau comice. Lumea aceasta, văzută în manifestările ei de vitalitate primară, este tratată într-o „mascaradă” subtil-rafinată a limbajului care coboară, în esența sa, mai ales în ciclul numit Cântice de lume, din „of
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
lui Mihnea de către încrâncenatul frate al Milei, ca și gestul sinucigaș al acestuia. Tentativa de a face din Mihnea un personaj complex, aidoma lui Vlaicu Vodă, eșuează, însă tribulațiile sufletești ale Milei, între iubire și ură, asigură acțiunii un anume dramatism. Rețin atenția și câteva scene pitorești, precum iarmarocul din Târgoviște ori forfota din piața burgului Sibiu, locul în care se produce asasinarea lui Mihnea. Detașată parcă din Bimbașa Sava, piesa într-un act Premergătorii rămâne, ca și „episodul eroic” Mărăști
PERETZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
poetului, VR, 1992, 1-2; Eugen Simion, „Catedralele memoriei” și alte călătorii, L, 1992, 50; Ion Mureșan, Imposibila călătorie, TR, 1993, 15; Ștefan Borbély, Doi poeți echinoxiști, APF, 1993, 3-4; Vasile Spiridon, Existența-voiaj, ATN, 1993, 5; Țeposu, Istoria, 98-99; Gheorghe Grigurcu, Dramatismul „modestiei”, CNT, 1994, 6; Ioan Moldovan, Zi după zi, dar nu cronologic, F, 1994, 3; Ruxandra Cesereanu, Două melancolii atipice, ST, 1995, 6; Viorel Mureșan, „Lasă-mi, Doamne, zăbava!”, PSS, 1995, 6-8; Ioan Moldovan, Echinoxiștii, F, 1995, 7-8; Iulian Boldea
PETEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288769_a_290098]
-
rămas inițiat în intrigile perioadelor pre- și posttotalitare”. Distanțarea de evenimente, alura evocatoare, conștiința că totul s-a petrecut cândva și nu mai poate înrâuri prezentul dau curgerii epice un calm narativ egal cu sine, lipsit de tensiune, cu un dramatism bine strunit. P. și-a reunit în cele din urmă romanele în rama unei trilogii, intitulată chiar Trilogia exilului (2002), dând altă greutate episodicului, iar întregului, constituit din fragmente succesive, un sens major. Pe parcursul elaborării, romancierul s-a preocupat de
PLESEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288850_a_290179]
-
decurge din mesaj, ci din stringența alcătuirii care, atunci când e dusă la desăvârșire, devine viziune. Dramele vieții îl interesează prea puțin. În Meteorologia lecturii (1982), unde își fundamentează istoric propriul demers, el distinge între linia biblică a prozei, purtătoare a dramatismului existențial, și linia homerică, de-a lungul căreia precumpănesc perfecțiunea formei și plasticitatea. Opțiunea sa este în mod hotărât pentru cea din urmă. P. are mare aplecare spre studiul volumelor și formelor, el știe să ritmeze golul și plinul în
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
în Țara Românească, între 1800 și 1850, iar altele în Grecia. Personajele cunosc o viață aventuroasă, cu ridicări și căderi neprevăzute. Din apele tulburi ale obârșiei, O.-A. alege trăsături care să le confere personajelor nu numai originalitate, ci și dramatism (Fata spânzuratului, Fecior de bani gata, Burdumba). Ca poet, a debutat cu un ciclu de Doine, în care brodează motive culte pe o canava populară. Versurile de mai târziu se disting prin aceeași acuratețe a limbii ca și scrierile în
OLLANESCU-ASCANIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]
-
poet. A compus versuri în spirit folcloric, iar poemul Aprodul Purice (1837) - care pornește de la o anecdotă consemnată de Ion Neculce în O samă de cuvinte - suferă de monotonie. Potopul, după Gessner, are o anume atmosferă și un fior de dramatism. Gelozie, după Millevoye - semnată Carlu Nervil -, ar fi mai mult o analiză, destul de convențională, a acestui sentiment. O elegie, Melancolia, după Legouvé, încearcă să sugereze corespondențele misterioase dintre natură și stările afective: ruinele sau un țintirim sărac trezesc cuvenitele reflecții
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
asupra unui poet și prozator de renume, căruia îi dedică o monografie - Ivan Bunin. Interpretarea se plasează acum într-un sistem de relații istorico-literare și critice. Elaborarea operei este tratată paralel cu biografia, incongruențele dintre cei doi termeni explicând parțial dramatismul acestui destin. Îngreunat câteodată de abundența citatelor, discursul analitic este realizat într-o expresie vioaie, asezonată cu digresiuni lirice, pe alocuri având o turnură eseistică. În Prozatori sovietici contemporani (1968) accentele se schimbă în favoarea modalităților proprii criticii literare. Unsprezece profiluri
NICOLESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
univers reificat și degradat, „un țipăt de pasăre/ amintește că nimic nu e de înțeles/ nici măcar graiul nevinovat/ al păsărilor”. În creația din anii ’80 a poetei, destinul tragic personal converge cu deriva colectivă, într-o rostire poetică sobră, accentuând dramatismul trăirii. SCRIERI: Lumea care nu moare, București, l970; Sfere muzicale, București, l973; Ora clopot, București, l974; Colinele somnului, București, l976; Cămășile vieții, București, l980; Exerciții de civilizație, București, l981; Despre Astralia, București, l983; Spectacol imaginar, București, l985; Poeme, București, l987
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
de la flori până la galaxii, cu cele două fețe ale sale - înflorirea și rodirea, îmbătrânirea și moartea -, structurează în cele din urmă însăși trăirea poetică. Cu o sensibilitate acută, senzuală, fascinată de lumea polimorfă a materiei, N. surprinde printr-un anume dramatism curgerea duratei, de la fisura apărută în porțelan până la ciclicitatea astronomică, acestea antrenând, succesiv sau chiar simultan, o foame frenetică de trăire și, concomitent, spaima îmbătrânirii, teama de ruină și mortificare. Poeta aude respirația secundelor, „plămânii de lupi suri”, lacul - din
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
aur, purificând poemele de orice stridențe. Sub aspectul cântecului naiv, doi îndrăgostiți sunt „invitați la ceaiul dat de flori”, iar ele, într-o metamorfozare antropomorfă nepretențioasă, „se vor șterge grațios la gură de fărâmituri de soare”. Timpul își pierde din dramatism, senzualitatea e sublimată în „mici fericiri”, aproape abstracte. Poemele împrumută ceva din naivitatea și hieraticul din Cântarea Cântărilor, în formulări în care aluzia culturală se integrează suplu, cu naturalețe: „Stau în fața ta/ Mai curată decât crinii,/ Cu inima dulce”. Decantarea
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
nepoetice, cu neologismele, câteodată alese doar de dragul sonorității, dau o impresie de artificiu, amplificată și de abundența metaforelor și a comparațiilor. Experiența va contribui la diminuarea acestor neajunsuri, iar cele rămase vor avea un impact redus datorită mai cu seamă dramatismului noilor trăiri, legate de părăsirea locurilor natale după iunie 1940. În Poeme de peste graniță, primul ciclu din Furtuni pe Nistru, „crâncena tocmeală de norod” are drept urmare un „exod” ce ia înfățișarea unor apocaliptice calamități naturale (secetă, viscol, prăbușiri de stânci
NICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
chestiuni ontologice e dublată de o „mistică” a poemului, a captării inspirate a Cuvântului, poetul devenind, undeva, „aproape un cerc”. Fervoarea căutării epifaniei, comunicată de regulă într-un registru de un patetism sobru, se asociază cu o exuberanță de un dramatism stenic, uneori cu accente postmoderne de umor sau autoironie. SCRIERI: Norul de marmură, București, 1981; Alergarea copacului roșu, Iași, 1985; Semnele și înfățișarea, București, 1989; ed., postfețe Constantin Hușanu și Val Condurache, Iași, 1995; Aproape un cerc, postfață Liviu Leonte
PANAITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
continuitatea poporului român, autorul prezintă conjunctura politică din Ungaria și Transilvania, anterioară revoluției, apoi consemnează desfășurarea evenimentelor de la 1848. În mare parte reproduceri de documente și fragmente din periodicele vremii, paginile Istoriei... deslușesc semnificațiile profunde ale faptelor și transmit uneori dramatismul, entuziasmul general, patosul luptei. O publicație unică, de o deosebită însemnătate este Tezaur de monumente istorice pentru România (I-III, 1862-1864) - colecție de documente, scrieri istorice străine despre români ș.a., în care sunt traduse și editate, în premieră națională, câteva
PAPIU-ILARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288680_a_290009]
-
nedreptățit o vreme, nu își poate reveni, chiar după ce are câștig de cauză moral, trăind mai departe sub mania persecuției și cu sentimentul ratării. Și alt roman, Aproapele nostru, aproape (1973), conceput aproape ca un reportaj, avea același prea-plin de dramatism și sentimentalism, evidențiind noblețea solidarității umane din timpul inundațiilor. Multe din romanele lui P. au conflicte interesante, însă rezolvările sunt adesea teziste ori cel puțin melodramatice, iar structura e compozită, autorul schimbând mereu formulele epice și tehnica. De unde, caracterul hibrid
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
după clișeele melodramei. Înfățișarea lor este însă plastică și expresivă, contribuind la realizarea atmosferei de epocă. Pitorescul se întregește cu aventura și cu preferința pentru reliefarea originilor obscure (Popa Roșu, Radu Negru) sau pentru ciudățenia comportamentului (Moș Kivu). Lipsite de dramatism, povestirile câștigă prin finețea umorului și prin pitorescul idilic (Săptămâna Patimilor). Corect, dar fără strălucire, L. a tradus și a publicat în „Convorbiri literare” versuri de Lessing, Em. Geibel, Chamisso, Heine, Lamartine. SCRIERI: Popa Roșu. Amintire din copilărie, București, 1890
LAHOVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287738_a_289067]
-
scade, violența în familie nu încetează, numărul familiilor monoparentale este în creștere etc. Semnele acestei opoziții se multiplică. Politicienii tot propun și adoptă noi proiecte legislative pentru transpunerea egalității de gen în realitate. Analiștii și consilierii politici afișează chiar un dramatism social: fără a stopa rata ascendentă a divorțurilor și fără formularea acelor politici care ar promova cele mai adecvate stimulente de creștere a natalității și a stabilității familiei, societatea ar risca să-și erodeze unul dintre cele mai importante fundamente
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
să ia în zilele noastre o singură turnură: indiciile practice și vocabularul utilizat pentru a da seamă de ceea ce se întâmplă în familie și cu familia sunt tot mai puțin liniștitoare. Tihna și intimitatea dragostei familiale par înlocuite de un dramatism al relațiilor, chiar de o destructurare a instituțiilor ce au consacrat principiul natural constitutiv al familiei. Retorica invocată este departe de a rămâne cantonată în sfera privată a relațiilor dintre bărbați și femei, adică în familie. Ea reverberează în structura
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]