2,407 matches
-
V. și-a sintetizat viziunea istorico-literară izvorâtă din această experiență în volumele Publicistica lui Eminescu ([I-II], 1985-1996), Eminescu. Manuscrisele (1988), Eminescu și Transilvania (1995). El privește creația eminesciană ca pe un întreg, indiferent de genul de manifestare: poezie, proză, dramaturgie sau gazetărie. Manuscrisele sunt considerate în primul rând un „jurnal al formării intelectuale și al lărgirii orizontului științific”, apoi ca un „laborator de creație” (opus noțiunii de „jurnal de creație”) și ca un „instrument de lucru”. Un sector aparte al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290463_a_291792]
-
526, Ist. lit. (1982), 593-594; Gala Galaction, Opere alese, II, București, 1961, 322-324; Horia Oprescu, Un bătrân poet a murit, GL, 1964, 46; Ciopraga, Lit. rom., 295-297; Nicolae Dimitriu, Radu D. Rosetti, RL, 1975, 2; Brădățeanu, Istoria, II, 63-64; Modola, Dramaturgia, 255; Ion Zamfirescu, Întâlniri cu oameni, întâlniri cu viața, București, 1990, 36-40; Faifer, Semnele, 157; Radu R. Rosetti, Pagini de jurnal, îngr. Cristian Popișteanu, Marian Ștefan și Ioana Ursu, București, 1993, 176; Mircea Anghelescu, Călători români în Egipt în prima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
text, Arcul de triumf). În 1978 adresează o scrisoare-mărturisire Colocviului național de literatură dramatică, în care își reneagă o parte a operei, recunoscând a fi fost supusă clișeelor ideologice și dogmatice. Notorietatea căpătată de B. imediat după 1944 în „noua dramaturgie” se datorează nu numai obedienței față de ceea ce se cerea în epocă, ci și talentului de bun meșteșugar în tehnica teatrală, dar și unei certe înzestrări de moralist, sensibil la tipologia umană în rapidă schimbare. Urmând exemplul lui I. L. Caragiale, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
-și fericirea personală. Din peste douăzeci de piese, plus altele mai scurte și mult prea schematice, concepute pentru „teatrul de amatori”, autorul însuși, într-un bilanț din 1978, considera că au rămas valabile mai puțin de jumătate, și, în fața reînnoirii dramaturgiei, înfăptuită de Marin Sorescu, Dumitru Radu Popescu ș.a., afirma într-o profesiune de credință ambiguă, realist-clasică și artificial-estetică: „Acum, când în întreaga lume se practică un antiteatru furios, nutresc ambiția să realizez un pro-teatru alcătuit din limpezimi, dintr-o geometrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
însă real, iar capacitatea de a îngloba tehnici, truvaiuri, tradiții ale comicului, de la satira caragialiană la comedia lirică și/sau tragică a lui G. M. Zamfirescu, Mihail Sebastian, Tudor Mușatescu ș.a., practic inepuizabilă. Aurel Baranga a descoperit și a impus dramaturgiei contemporane câteva tipuri de teme, situații și personaje satirice proprii noii societăți românești. Traficul de influență, ridicolul jocului ierarhiilor administrative, birocrația cronică și confortul incompetenței, toate acestea, înscrise în perimetrul mai larg a ceea ce am numit ipoteza unei conspirații a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
acestea, înscrise în perimetrul mai larg a ceea ce am numit ipoteza unei conspirații a mediocrității, sunt câteva din descoperirile satirice ale lui Aurel Baranga. Servite de o pricepere rară a meșteșugului comediei, ele îi asigură autorului o prezență emblematică în dramaturgia contemporană. MIRCEA GHIȚULESCU SCRIERI: Poeme cu orbi, București, 1933; Ninge peste Ucraina, București, 1945; Bal în Făgădău, București, 1946; Marea furtună, București, 1946; Sufletu’ arendășoaiei, București, 1949; Vocea Americii, București, 1949; Viața învinge (în colaborare cu Dinu Negreanu), București, 1950
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
Pipa comunardului, București, 1965 (în colaborare cu Dragoș Vacariuc). Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XI, 292-297; Piru, Panorama, 458-460; Râpeanu, Interferențe, 197-208; Valeriu Râpeanu, Pe drumurile tradiției, București, 1973, 139-145; Barbu, O ist., 68-70; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 117-139; Ștefănescu, Preludiu, 221-226; Raicu, Practica scrisului, 296-299; Ștefănescu, Jurnal, 169-170; Felea, Aspecte, II, 47-50; Aurel Baranga, interpretat de..., îngr. și pref. Mihaela Cristea, București, 1981; Brădățeanu, Istoria, III, 200-208; Vartic, Modelul, 266-275; Cocora, Privitor, III, 56-62
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
Ștefănescu, Preludiu, 221-226; Raicu, Practica scrisului, 296-299; Ștefănescu, Jurnal, 169-170; Felea, Aspecte, II, 47-50; Aurel Baranga, interpretat de..., îngr. și pref. Mihaela Cristea, București, 1981; Brădățeanu, Istoria, III, 200-208; Vartic, Modelul, 266-275; Cocora, Privitor, III, 56-62; Diaconescu, Dramaturgi, 18-44; Faifer, Dramaturgia, 14-18; Râpeanu, Memoria, 88-92; Ghițulescu, O panoramă, 32-48; Silvestru, Un deceniu, 263-264; Mirodan, Dicționar, I, 116-120; Lovinescu, Unde scurte, III, 46-52; Dicț. scriit. rom., I, 177-180; Aurel Baranga, DRI, I, 78-141; Ghițulescu, Istoria, 200-208; Popa, Ist. lit., I, 1051-1053, passim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
Blaga (Anton Pann), Tudor Arghezi (Seringa), Marin Preda (Tinerețea lui Moromete), Camil Petrescu (piesa neterminată intitulată Aici se repară ieftin roata norocului, 8/1960). În cadrul rubricilor „Cărți-Reviste”, „Cartea de teatru”, „Cronica literaturii dramatice” sunt publicate recenzii, articole și studii consacrate dramaturgiei românești și universale, profiluri ale unor reprezentanți ai genului din literatura clasică, modernă și contemporană, evocări, articole comemorative etc. Printre colaboratori: Șerban Cioculescu, B. Elvin, Horia Bratu, Eugen Luca, S. Damian, Dumitru Micu, Traian Șelmaru, Georgeta Horodincă, Vicu Mîndra, Nicolae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290116_a_291445]
-
Manolescu, Ovid S. Crohmălniceanu, George Gană, Matei Călinescu, Valentin Silvestru, Mircea Iorgulescu, Mihai Ungheanu, Fănuș Băileșteanu, Laurențiu Ulici, Ion Negoițescu, Mircea Ghițulescu, Dan C. Mihăilescu, Natalia Stancu, Ionuț Niculescu, Constantin Paraschivescu, Ion Cazaban. T. urmărește readucerea în prim-plan a dramaturgiei clasice și interbelice, prin studii și articole dedicate lui V. Alecsandri, B. P. Hasdeu, Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Hortensiei Papadat-Bengescu ș.a., precum și apropierea de literatura universală, printr-un număr mare de studii critice de Tudor Vianu, Ion Marin Sadoveanu, Vera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290116_a_291445]
-
Marin Sadoveanu, Vera Călin, Petru Comarnescu, Ovidiu Drimba, Radu Lupan, Florin Tornea, Tatiana Nicolescu, Florian Potra, Ion Ianoși, Alexandru Balaci, I. Igiroșianu, Leonida Teodorescu, Georgeta Horodincă, Romulus Vulpescu, Romul Munteanu ș.a. Sunt înregistrate debuturile, se consemnează premiile Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie, sunt organizate dezbateri, colocvii, anchete consacrate literaturii dramatice și criticii de teatru și se inițiază un Mic dicționar teatral, începând din anul 1957, și un dicționar al dramaturgilor români contemporani, alcătuit între 1983 și 1989 de Adriana Popescu. În primul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290116_a_291445]
-
un Mic dicționar teatral, începând din anul 1957, și un dicționar al dramaturgilor români contemporani, alcătuit între 1983 și 1989 de Adriana Popescu. În primul an de existență a revistei Camil Petrescu dedică o serie de articole unor concepte aplicate dramaturgiei (Despre unele probleme. Obiectivitate-obiectivism, Naturalism în teatru), ulterior fiind publicate, postum, însemnări ale scriitorului la piesa Jocul ielelor și articolul intitulat Analiza structurală a spectacolului. Mai sunt de menționat un articol inedit aparținând lui Mihail Sebastian și corespondență inedită de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290116_a_291445]
-
a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Pentru teatru, de care s-a simțit foarte atras, a realizat, în colaborare cu M. Zamphirescu, Ciru Oeconomu, N. Țincu ș.a., spectacolul de revistă Cer cuvântul (1874), primul de acest gen în dramaturgia românească. În publicistica literară G. s-a făcut cunoscut prin polemica purtată cu Titu Maiorescu și cu societatea Junimea. La Beția de cuvinte (1873), articol în care Maiorescu ridiculiza stilul bombastic al colaboratorilor „Revistei contimporane”, va răspunde cu o lungă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287325_a_288654]
-
a piesei, de atribuit lui F., se distinge printr-o redactare spirituală, fluidă, în care cuvintele se adună în ritmuri de cadril galant, mai mult sugerând stările și trăirile decât numindu-le. Lucrarea poate fi inclusă în fondul util al dramaturgiei naționale, chiar dacă paralelismele evidente cu Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand incomodează uneori. Peste un sfert de secol, o altă piesă, scrisă de această dată în colaborare cu Nicușor Constantinescu, Gloria, îl menține pe F. între dramaturgii citabili. Reținută de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
fondul util al dramaturgiei naționale, chiar dacă paralelismele evidente cu Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand incomodează uneori. Peste un sfert de secol, o altă piesă, scrisă de această dată în colaborare cu Nicușor Constantinescu, Gloria, îl menține pe F. între dramaturgii citabili. Reținută de Comitetul de lectură al Teatrului Național din București în stagiunea 1941-1942 și reprezentată în octombrie 1943, piesa preia motivul dezvoltat de G. B. Shaw în Pygmalion. Este povestea unei vânzătoare de cafea care, sub supravegherea atentă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
în volum în 1908, cu premiera la 22 februarie, în același an, la Teatrul Național din București) a înrâurit reacția comentatorilor care, cu rare excepții, au crezut că identifică în această scriere de influență franțuzească elemente de modernitate absente în dramaturgia de până atunci. Bun cunoscător al high-life-ului bucureștean, F. privește critic, cu o tentă satirică, un asemenea mediu pervertit, de „vecinică desfătare”, în care inși cu ifose, nepăsători și ușurateci, se țin de intrigi, bârfe și amantlâcuri. Cu sufletul ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
ALA, 1925, 252; Lovinescu, Scrieri, VI, 312; Predescu, Encicl., 327; Călinescu, Ist. lit. (1982), 722; Corneliu Moldovanu, Autori și actori, București, 1944, 190-192; V. Mîndra, Istoria literaturii române. Evoluția genului dramatic, București, 1977, 185, 188; Brădățeanu, Istoria, II, 64-65; Modola, Dramaturgia, 255, 256; Al. G. Florescu, DRI, II, 226-227. F.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
mesajului. Astfel, denotația asigură lectorului o adecvare reală la contextul informativ în care s-a produs intervenția polemică, precum și o explicitare suplimentară a intențiilor locutorului în schimbul polemic. Textulizarea referențială are, în polemică, rolul pe care indicațiile regizorale îl au în dramaturgie, dobândind, astfel, și o funcție metadiscursivă care avertizează lectorul asupra eventualelor deplasări spre ficțional. În secvența "Fără să vreau să abuzez de situația penibilă a unui învins, trebuie să răspund și la ultimele insinuări ale domnului Constantin Banu"46, Arghezi
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Vezi de asemenea L. L. Schucking, Charakterprobleme bei Shakespeare, Leipzig, 1919 și L. C. Knights, How Many Children Had Lady Macbeth ?, Cambridge, 1933 (retipărit în Explorations, Londra, 1946, pp. 15-54). Dintre studiile mai recente despre lupta dintre convenționalism si naturalism în dramaturgie cităm: S. L. Bethell, Shakespeare and the Popular Dramatic Tradition, Durham, North-Caroline, 1944, și Eric Bentley, The Playwright as Thinker, New York, 1946. 5. Pentru observații privind problema timpului în roman, vezi Edwin Muir, The Structure of the Novel, Londra, 1928. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
mele, nu am nevoie decît de o recitare însuflețită sau pasionată, adecvată subiectului". 15. în vreme ce Shaw și Barrie, prin prefețele lor si prin indicațiile scenice detaliate si sugestive pe care le oferă, se adresau unui dublu auditoriu, astăzi tendința teoreticienilor dramaturgiei este împotriva judecării oricărei piese altfel decît ținînd seama în mod precumpănitor de valoarea ei scenică: în această privință tradiția franceză (Coquelin, Sarcey) și tradiția rusă (Stanislavski - Teatrul de artă din Moscova) sînt de acord. 16. Veit Valentin (Poetische Gattungen
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
întrebării, din motive diferite, valabilitatea acestor trei genuri fundamentale. Noi trebuie să distingem, spune el, die epische, die lyrische, und die reflektierende Gattung... die Dramatik ist keine poetische Gattung, sondern eine poetische Form (genul epic, cel liric și cel reflexiv... dramaturgia nu este un gen poetic, ci o formă poetică). 17. Thibaudet, op. cit., p. 186. 18. Aristotel, Poetica, cap. 14: "Desfătarea pe care trebuie s-o cerem unei tragedii nu poate fi, într-adevăr, orice fel de desfătare, ci numai cea
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Schiller, Racine, Max Frisch, care au reprezentat în epocă momente consemnabile, iar pentru scrisul propriu nutrimente fertile (cazul Emily Dickinson îi atrage chiar o comparare flatantă). A scris și un poem dramatic, Fata apelor (1954), dar nu a perseverat în dramaturgie. I s-au publicat versuri în reviste din Iugoslavia, Cehoslovacia, Ungaria, SUA și a fost inclusă în antologii editate în franceză (Alain Bosquet), italiană (Mario de Micheli), greacă (Iannis Ritsos), spaniolă (Pablo Neruda), rusă (Iuri Kojevnikov) ș.a. În ultimul val
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
de povestitor. Primele versuri ale lui Șt. Petică și P. Cerna sunt privite cu simpatie; ale lui Camil Petrescu izvorăsc dintr-o „atitudine de clasicist”, iar ale lui O. Goga reprezintă „balada tragică a sufletului ardelenesc primitiv”. A contestat violent dramaturgia lui Lucian Blaga („literatură fără rost”), afirmând că întreaga lui operă literară este străbătută de „răceală”. Pe Tudor Arghezi l-a apreciat, în 1926, considerând că are „vederi noi”, dar despre Flori de mucigai a scris negativ. B.-D. era
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
Maetzu), a realizat, singură sau în colaborare, câteva ediții ale unor autori români de prim raft (Eugen Ionescu, Emil Cioran) sau secund (Dominic Stanca, Sandra Cotovu) și împreună cu Aurel Sasu a alcătuit antologiile Romanul românesc în interviuri (I-IV, 1985-1991), Dramaturgia românească în interviuri (I-V, 1995-1997) și Bătălia pentru roman (1997). A mai scris libretul operei Lorelei (muzica de Valentin Timaru), reprezentată pe scena Operei Române din Cluj-Napoca în stagiunea 1993-1994, și piesa Recviem la ghișeu, jucată la Teatrul Tineretului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
C. Mihăilescu, Cluj-Napoca, 1990 (în colaborare cu Aurel Sasu); Eugen Ionescu, Eu, Cluj-Napoca, 1990, Război cu toată lumea, I-II, București, 1992 (în colaborare cu Aurel Sasu). Antologii: Romanul românesc în interviuri, I-IV, București, 1985-1991 (în colaborare cu Aurel Sasu); Dramaturgia românească în interviuri, I-V, București, 1995-1997 (în colaborare cu Aurel Sasu); Bătălia pentru roman, București, 1997 (în colaborare cu Aurel Sasu). Traduceri: Adolfo Bioy Casares, Celălalt labirint, București, 1987, Jurnal din „Războiul porcului”. Visând la eroi, București, 1991, Aventura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]