1,717 matches
-
deasupra suprafeței plate pe care se putea sprijini; era ca și cum ar fi încercat să meargă în pumni. Reuși cu chiu și vai să se ridice, ținându-se de speteaza patului, apoi se târî până la fereastră și dădu la o parte draperiile. Soarele strălucea peste peticul de grădină al lui George și peste un plop pe care-l plantase Stella când... Doamne, ce plină de suferință e lumea asta! Copacul era acum înalt și plin de muguri lucioși. Soarele strălucea și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fusese un vis. Totul se întâmplase aievea. Mașina se prăvălise în canal, cu Stella înăuntru. Deci Stella era moartă! Se îndreptă, fără grabă, spre ușa dormitorului și, de acolo, traversă palierul spre camera Stellei. Încăperea era scăldată în lumina soarelui, draperiile date la o parte, patul neatins. George se lăsă pe un scaun. Nu, Stella nu era moartă. Să-i pară bine, oare? Dumnezeule, în ce bucluc se băgase, o să-și piardă și permisul de conducere. Își amintea cu durere, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ceva împreună cu Alex. Exista o anumită schemă a timpului petrecut acolo, un tipar simfonic sau mai curând o parabolă temporală, în locuri bine definite; asemenea lucruri calmează spiritul. Bovindourile salonului de la primul etaj dădeau spre grădină. Lămpile erau aprinse, dar draperiile nu fuseseră împreunate. Brian își ținea paharul cu suc de mere în cupa ambelor mâini, asemenea cuiva care duce o luminare, într-o procesiune. Uneori i se întâmpla să bea și alcool, dar din ce în ce mai rar. Îl munceau o sumedenie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
banchetei lungi, un cer albastru traversat de un avion argintiu, privit de jos de un câine, un terier negru cu alb, de care Alex își amintea vag, dar al cărui nume nu-l mai știa. Storurile de la etaj, ca și draperiile, nu mai fuseseră atinse de multă vreme și erau pline de praf, molii și pânze de păianjen. Împreună cu Ruby, Alex făcuse o curățenie temeinică în toată casa și acum se putea bucura de ea. Munca, în tăcere, alături de Ruby, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se considera inocent. Așa cum îi spusese lui Emma, socotea că pe el nu-l atinsese căderea omului și că nu știa de unde începe răul. Emma stătea întins pe patul din camera mai spațioasă din față, unde, înainte de a fi împreunat draperiile, mugurii verzi ai platanului îi umpleau fereastra, iar ramurile pestrițe se legănau în vânt, profilate în lumina felinarelor de pe Travancore Avenue. Înainte de a se culca, încercase să-și îndrepte brațul ochelarilor, care se strâmbase în căzătura de pe pantă. Se muncise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de înțelepciune. Un elan de nestăvilit, care lua forma bucuriei, i se propaga prin întregul trup, făcându-l să vibreze. Își aminti de cuvintele lui Emma: „Dacă aș avea un frate ca George, aș face ceva pentru el“. Tom uni draperiile, obturând rămășițele de lumină din Ennistone, și își soase cămașa. Privindu-se în oglindă, își văzu vânătaia de pe braț, pe care se distingeau clar urmele degetelor lui George. Își spuse: „George se îneacă și se agață de mine“. Și Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
stranie. Dumnezeu știe cine o mai fi intrat în grădină, dar nu putea face nimic. Era neliniștit, ros de remușcări și furios. I se adresă fetei din spatele lui: — Hello, ce cauți aici? De fapt mă întreb ce caut eu aici. Draperiile din salonul casei Belmont fuseseră trase, dar fereastra mare de pe palier, prin care se zărea o parte din scara albă, împrăștia o lumină domoală. Tom se uită la fata care chicotea, evident cam amețită, scuturându-și părul lung, blond. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
grădinii până ajunse la poteca strâmtă, acoperită cu mușchi spongios, dintre tufișuri și zid. Încerca să-l zărească pe George, de a cărui proximitate nu se putea hotărî să se despartă. Sus, în salonul cald, iluminat, din casa Belmont, îndărătul draperiilor împreunate, Alex deschise o nouă sticlă de whisky. Nu mai era speriată, nu se mai sinchisea de cele ce se petreceau în grădină, nu o mai interesa cine erau cei care o invadaseră. Spera să se întâmple o catastrofă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se simțea cutremurat. Nu se îndoia că John Robert nutrea față de el o rea-voință agresivă. Așadar, întreaga zi de miercuri și cea mai mare parte din ziua de joi nu ieși din casă, iar când se întuneca, trăgea cu grijă draperiile grele, căptușite, și nu aprindea decât o singură lampă, ferită, în spatele casei. Miercuri noaptea se culcase devreme și o visase pe Fiona Gates (îl rănise aluzia injurioasă pe care o făcuse Rozanov la adresa mamei lui). Fiona îi apăruse în vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el cu îmbrăcăminte și cu un șal de lână scoțian care se mototolise, adunându-se în movilițe și vâlcele. Pe o măsuță murdară de abanos, se găseau o sticlă de vin și una de whisky, ambele deschise, și două pahare. Draperiile de catifea fuseseră trase și două lămpi cu abajururi franjurate difuzau o lumină roză, molcomă. În cămin ardea un foc mic, la gaz, cu o flacără trandafirie. Tom, mișcându-se prudent, se împiedică de un hipopotam de piele și, retrăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o lumină aprinsă sus, în camera lui Ruby. Intenționase să intre pe poarta din spatele grădinii, dar se răzgândise și pătrunsese pe intrarea din față. Înaintă pe lângă casă și pe lângă garaj și, înălțându-și privirile, văzu că salonul era iluminat și draperiile trase. Porni pe poteca năclăită de apă și, când îi apăru în fața ochilor Papucul, se opri iar, nevoia de a o vedea pe Hattie devenise acum colosal de importantă, ambiguă, imprevizibilă, primejdioasă, de parcă ar fi fost în joc un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Scott Joplin 1, care cânta Trestia de zahăr. Ședea ca de obicei, neclintit, relaxat, cu mâinile pe genunchi. Pe vremuri obișnuia să îngenuncheze. Dar găsise că asemenea poziție e cu totul inconfortabilă și generatoare de emoții și senzații total profane. Draperiile necăptușite, cumpărate de predecesorul său, erau trase, și își expuneau desenul de crizanteme uriașe prin care pătrundea lumina lividă, ploioasă, a unei seri se sâmbătă. În casă plutea o lumină domoală, gălbuie. Într-un colț, o lampă slabă ilumina icoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
modă veche, care se potrivea cu acea parte a orașului Bruxelles - o totală schimbare față de interiorul, pe veci apus, din Belfast, care continua să supraviețuiască doar în imaginația ei. Perdelele de dantelă (extrem de frumoase), care acopereau ferestrele înalte erau îngălbenite, draperiile de catifea pătate și vag mâncate de molii, iar căptușeala lor de mătase atârna, pe alocuri, zdrențuită. Covorul turcesc era ros și tocit de urmele pașilor. Șalul brodat de pe pian, așezat întotdeauna exact în aceeași poziție, era decolorat în părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
regăsit, putem comunica, ne înțelegem unul pe celălalt, suntem apropiați. Nu vreau să te mai pierd, nu trebuie să te mai pierd... ar fi groaznic. Nu pot suporta lumina asta amestecată, te rog stinge lămpile și dă la o parte draperiile. John Robert se ridică și făcu ce-i ceruse. — Uite, vezi, dragul meu John Robert, soarele a răsărit, strălucește, cerul e albastru, mierla cântă, trebuie să încercăm să fim fericiți, de ce n-am putea, din moment ce suntem amândoi atât de inteligenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răspunse. Fața îi era roșie, ochii injectați, gura umedă. Lacrimile îi secaseră, dar respira cu sughițuri puternice, ca niște mici țipete. Își trase peste față părul încâlcit, ca pe un văl. Trecură de casa lui Greg și a lui Ju. Draperiile erau împreunate. Totul era cufundat în tăcere, nimeni nu se ivise încă pe străzile din Ennistone. Tom simțea înțepături în tălpi, junghiuri în genunchi. Cândva, pe parcursul extraordinarei sale aventuri din acea noapte, își zvârlise pantofii din picioare și își scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
normală izvorîtă din firescul situației. Este bine să se creeze o asemenea atmosferă, pentru că aceasta are rolul de a diminua incisivitatea oamenilor de presă, impunîndu-le inconștient acestora un anumit respect față de interlocutori. O sală de conferințe trebuie să aibă și draperii, pentru micșorarea luminii, în cazul în care avem ceva de explicat și vrem să o facem cu ajutorul retroproiectorului. Pentru ca participanții la conferința de presă să se simtă normal, aceștia nu trebuie să-și concentreze atenția spre frigul sau căldura prea
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
umeri. A spus că n-aveau de ce să-și facă griji, că peștii de apă curgătoare nu miros cine știe ce, mai ales acum că sunt abia pescuiți. Și puiet pe deasupra... Filmul începuse, dar n-avea importanță. Au intrat în sală dând draperia la o parte și au rămas lângă ușă, în beznă și sub impresia zgomotelor infernale și fără niciun sens de pe ecran. Nici n-au apucat ochii să i se obișnuiască cu întunericul că Ducu l-a auzit pe Mihai Lupu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
e multă lumină, gestul de a-și agăța scurta îi aduce instantaneu în amintire holișorul cu penumbra lui plăcută și familiară, unde își atârna hainele în cuier de fiecare dată când venea de la București în vizită la ai lui. Dincolo de draperia trasă pe jumătate de la capătul holișorului, fereastra umplea sufrageria de un soare galben și cald. Își amintește exact cum erau așezate toate piesele de mobilier și toate lucrurile în camera de zi. Deși locuința nu mai e aceeași cu cea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prin citirea întregului: înregistrarea „reliefurilor” cotidianului, din perspectiva unui „tu” impersonal (Tot bântuind din cameră-n cameră / pe scările spiralate / ce duc spre tavane inundate de corpuri cerești / traversând holuri, săli, coridoare / cu umbre topindu-se în pereți / încurcândute în draperii, sonerii, panoplii); implicarea pasageră în orizontul existențial al unor semeni (Cum se uită după mine bărbații / când trec pe bulevard / cu rochia mea scurtă și decoltată / și pletele răcorite, decolorate / de mările intercontinentale - Evă, conștientă de farmecul ei sau: Aproape
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
să nu devie publică, dar acolo, în casă, o denunța. Apartamentul fusese transformat, trei camere în șir, fără perdele, cu geamuri mobile, permanent deschise, cu mobilier puțin și lăcuit, cu prea mult porțelan, la fel cu sălile de sanatoriu; înlocuise draperiile obscure, fotoliurile moi, adăpostul înapoia căruia mai înainte se ascundea prințul Maxențiu, când isprăvea corvezile mondene. Când Maxențiu ieșise din toropeala primelor zile de boală, găsise și primise situația asta nouă. Aer și lumină în loc de umbră și taină, și în locul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
zid vechi, capătă un mister care îndeamnă subconștientul meu să se legene pe ramurile lor ca într-un balansoar. E un ceas care-ți cere să iei viața așa cum e, cu recunoștință. Un tunet sfâșie liniștea, cum ai sfâșia o draperie. E primul tunet pe care-l aud în acest an. 17. Două zile, am fost din nou la spital. Trebuia să mă supun unei scintigrafii, "pentru evaluarea gradului de afectare a vaselor coronariene", mi-a explicat doctorul. De data aceasta
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
În dinți ca să intre. Se opreau mai Întîi descumpăniți În fața ușii Întredeschise, pînă cînd, deodată, Vilma prindea curaj și-l Împingea ușurel de la spate, iar el străbătea dormitorul pînă ajungea la patul mult visat, cu baldachin, cu coloane răsucite, cu draperii de tul și Îngerași În stil baroc sculptați În cele patru colțuri de sus. Julius Întorcea capul și se uita spre ușă, de unde Vilma Îi făcea semne să o trezească; atunci el Întindea mîna, dădea la o parte perdeaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai deranjeze să-i conducă pînă la ușă. CÎteva minute mai tîrziu Jaguarul cobora panta de pe colină, părăsind În viteză proprietatea particulară a lui Ernesto Pedro de Altamira. Suedeza, goală În camera ei, dăduse la o parte un colț al draperiei uriașe și privea automobilul care se pierdea În noapte printr-o placă de sticlă care era unul din pereții casei minunate, inundată de lumină. În patio, vreo treizeci și cinci de persoane albastre continuau să converseze cu Însuflețire, fără a reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pentru asta, pentru toate celelalte, Europa, ascultați-mă pe mine, nimic nu e ca Europa... Dar nu-mi povestiți Încă despre ultima călătorie... Nu mă faceți să mor de invidie, fiindcă mai am Încă de lucru la sufragerie. Au instalat draperiile? Ia să văd, vin acum, vin acum, trebuie să le văd instalate mai Înainte de a hotărî unde să așez tablourile. Mie-mi plac numai lucrurile perfecte.“ Și lui Juan Lucas Îi plăceau numai lucrurile perfecte și bărbații să fie numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Meewan, proiectantul. Czinczar dădu din cap. Se ridică în picioare fără vreun alt comentariu, deoarece cele ce aveau de spus trebuiau discutate pe larg, pe o perioadă de ani întregi. La casă, câteva minute mai târziu, conducătorul și scutierii ridicaseră draperiile grele care acopereau pereții coridorului ce ducea la laboratorul principal. Precum gardul din afară, pereții erau calzi, ca și când ar fi fost încălziți din interior. Material de construcție pentru templu! Încă o dată, nu făcură nici un comentariu. Intraseră în laboratorul propriu-zis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]