1,112 matches
-
jumătate de sat pe Bârlad și jumătate din zăgazul de prins pește “pan Petru ușar” și cele două surori ale sale. În aceeași zi, primea jumătate din satul Piscul, partea de sus și jumătate de moară, Clănău spătar, un mare dregător, soțul nepoatei lui Ștefan cel Mare. Cealaltă jumătate de moară o primea Eremia postelnic, tot un mare dregător din Sfatul Domnesc. A doua zi, 12 ianuarie 1495, Eremia postelnic (va fi și pârcălab de Neamț) primea jumătatea cealaltă din satul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
surori ale sale. În aceeași zi, primea jumătate din satul Piscul, partea de sus și jumătate de moară, Clănău spătar, un mare dregător, soțul nepoatei lui Ștefan cel Mare. Cealaltă jumătate de moară o primea Eremia postelnic, tot un mare dregător din Sfatul Domnesc. A doua zi, 12 ianuarie 1495, Eremia postelnic (va fi și pârcălab de Neamț) primea jumătatea cealaltă din satul Piscul. În 24 ianuarie 1495, domnul dăruie “boierului nostru Toader pisar, jumătate din satul Ciofrești, partea de sus
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din satul Piscul. În 24 ianuarie 1495, domnul dăruie “boierului nostru Toader pisar, jumătate din satul Ciofrești, partea de sus, pe Bârlad, la gura Gerului. În aceeași zi, partea de jos din același sat este dăruită lui Frunteș stolnic, alt dregător din Sfatul Domnesc, căruia i se va da încă un privilegiu la 24 ianuarie 1496. În cazul proprietăților formate dintr-un sat, s-au dat 109 privilegii, 33 confirmând o cumpărătură, 33 întărirea unei proprietăți și opt danii domnești. În
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
uric de la bătrânul Ștefan voievod, Întregiri documentare, în volumul de studii Ștefan cel Mare la cinci secole de la moartea sa, p. 107-161. Este vorba de 319 documente. Datările unora dintre mențiuni se fac atunci când este pomenit în act numele unui dregător și atunci se indică perioada în care s-a aflat în funcție dregătorul. Altfel, se indică anii de domnie. Mențiuni documentare după anul 1504 Într-un document este vorba de întărirea a trei părți dintr-un sat, în care se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Mare la cinci secole de la moartea sa, p. 107-161. Este vorba de 319 documente. Datările unora dintre mențiuni se fac atunci când este pomenit în act numele unui dregător și atunci se indică perioada în care s-a aflat în funcție dregătorul. Altfel, se indică anii de domnie. Mențiuni documentare după anul 1504 Într-un document este vorba de întărirea a trei părți dintr-un sat, în care se afla curtea boierului Petru stolnic, plus alte două sate, dintre care unul era
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Într-un uric, se menționează întărirea a cinci sate, plus o jumătate de sat, vad și mori. Panului Hărman îi este întărită moșia formată din șapte sate, moșie care în 1516 se împarte între fiicele sale, Felina și Drăghina, soția dregătorului Cozma Șarpe. Este menționată și întărirea de către Ștefan cel Mare a unei moșii alcătuită din opt sate, moșia boierului Mihul medelnicer. Din listele alcătuite pentru documentele emise de cancelaria domnească, între 1457 și 1504, și din menționările de după 1504, reiese
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vânzarea satelor moștenite, care duce practic la micșorarea sau chiar la dispariția unui fost domeniu de pe vremea lui Alexandru cel Bun, are loc pulverizarea domeniului boieresc prin împărțirea acestuia între urmași. Așa s-a făcut cu domeniul lui Ion Jumătate, dregător și martor într-un privilegiu, din 5 ianuarie 1403. Fiii lui Ion (Oană) Jumătate au fost Giurgiu (Jurj) Jumătate, Mândrea și Șteful Jumătate. Mărina, fiica lui Giurgiu Jumătate, și copiii ei, și Mărinca, fiica lui Mândrea și nepotul ei, Silea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și Cârstienești și Băloșești și la Topoliță unde a fost Barbă Geamâră, și Bașoteni, și Fântănele, și Dragomirești pe Șumuz, și Telebecinți pe Siret. Satele mânăstirii erau scutite de toate dările și slujbele datorate domniei, numai egumenul de la Neamț și dregătorii lui aveau dreptul să îi judece pe oamenii din satele mânăstirii. În privilegiul din 20 iulie erau incluse și satele Dvorenești și Fântănele, pe care le dăruise boierul Crâstea. La 22 august 1447, mânăstirea Neamț primea alt privilegiu în care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
stăpânirea asupra satelor Temișești, Dvorenești, Crâstianești, Băloșești, Geminești, Pașco (probabil Pășcănița), Petrică (Petricani), la gura Cracăului, Saucești, Bașoteni, Fântănele, Dumbrăvița, Telebecinți, Clococina, Cobâcini, Bilosăuți, Dragomirești și Hlapești și iezerele lor, Luciu și Zahorna. În aceste sate, boierii domnului (panii noștri, dregătorii) să nu se amestece și să nu plătească dare, nici posadă, nici iliș, nici podovadă, nici la jold să nu plătească dare, nici la mori, nici la cetate să nu muncească; nici globnicii nici pripășarii să nu ia din aceste
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
plătească dare, nici la mori, nici la cetate să nu muncească; nici globnicii nici pripășarii să nu ia din aceste sate gloabă, nici tretină, chiar dacă între acești oameni va fi tâlhărie, fie orice fel de faptă, sau mare sau mică, dregătorii domnești nu aveau voie să judece pe oamenii din satele mânăstirii, ci numai egumenul și oamenii săi. Oamenii din satele mânăstirii erau obligați să meargă la oaste “când domnia mea va merge cu viața sa”. Când în Apus se acorda
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mânăstirii satul Băloșești, în urma judecății cu boierul Gostilă. La 20 decembrie 1455 se dă un privilegiu de întărire pentru satul Băloșești. La 1 martie 1456, era întărit mânăstirii iezerul Zagorna, cu gârlele, prisăcile, vadurile și gardurile de nuiele, interzicându-le dregătorilor domnești să ia desetina sau vama. Primul privilegiu, pe care îl primește mânăstirea Neamț de la Ștefan cel Mare, e din 13 februarie 1458, când îi sunt întărite mânăstirea Hangu, două sălașe de țigani și satul Băloșești. La 13 iulie 1463
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mare, nici cel mic, nici din țara noastră, nici din țară străină, nici cu o carte a noastră, chiar dacă ar fi scutire cu pecetea cea mare”. Nici un boier nu avea voie să pună vamă în dreptul acestor vămi. Nici un boier sau dregător domnesc să nu se amestece în venitul mânăstirii “fie chiar pentru preț de un groș”. La 7 aprilie 1458, domnul reînoia privilegiul pentru Botna cu toate iezerele, iezercanele, și de la Chișinăul Roșu până la dealul Zagornei, în sus și în jos
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a boierilor, oamenii satelor de mai sus să nu fie obligați să dea ajutar, nimănui, niciodată. Pentru mierea și grâul destinat mânăstirii, cărăușii să nu dea vamă la Tuțora și nici brodină să nu li se ia. Numai egumenul și dregătorii săi aveau dreptul să îi judece și nici la jold sau la posadă pe Nistru să nu meargă. Este cea mai amănunțită descriere a obligațiilor pe care oamenii satelor erau datori să le achite față de domnie La 5 octombrie 1448
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se strângea în cârciumile de la Târgu Frumos. La 8 aprilie 1449, era reînoit privilegiul din 5 octombrie 1448. La 27 iunie 1449, i se acordă egumenului mânăstirii Pobrata dreptul de a-i judeca pe oamenii din satele mânăstirești, interzicându-le dregătorilor și slujitorilor domnești să intre în aceste sate. Preoții din satele mânăstirii erau scoși de sub jurisdicția mitropolitului și a protopopilor, urmând să asculte numai de egumenul și dregătorii săi. La 26 ianuarie 1453, întărește mânăstirii toată ceara de la Târgu Frumos
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dreptul de a-i judeca pe oamenii din satele mânăstirești, interzicându-le dregătorilor și slujitorilor domnești să intre în aceste sate. Preoții din satele mânăstirii erau scoși de sub jurisdicția mitropolitului și a protopopilor, urmând să asculte numai de egumenul și dregătorii săi. La 26 ianuarie 1453, întărește mânăstirii toată ceara de la Târgu Frumos, șase buți de vin din desetina, ce se cuvenea domnului, de la Cotnari sau de la Hârlău și o prisacă în braniștea domnească de la Bohotin, anume Bozea. Pârgarii și șoltuzii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
8 iunie 1458, Onica de la Jijia dăruia mânăstirii satul cu moara, unde era casa lui. La 16 februarie 1459, domnul acorda slobozie satelor Oniceni, pe Jijia, și Drăgușeni, și să nu umble în acele sate judecătorii de la Dorohoi și nici dregătorii lor. Slobozie înseamnă, în cazul de față, scutirea de dări și dreptul egumenului de a-i judeca pe oamenii din cele două sate. La 18 aprilie 1463, Ștefan cel Mare dăruia Pobratei satul Liești. La 9 iulie 1466, îi erau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la care nu plăteau: Târgul Frumos, Târgul Iași, la Lăpușna, la Vadul Călugărilor, la Vaslui, la vadul Țuțorei, la Mogoșești și la Târgul Roman. Cu tătarii Moldoviței din Târgul Baia să nu aibă treabă nici vornicii, nici ilișarii și nici un dregător domnesc. Tătarii erau volnici să vândă și să cumpere, și nu puteau fi judecați decât de domn și de călugării mânăstirii. La 6 octombrie 1454, era scutită de dări și de slujbe casa din Suceava, pe care armeanul Ion o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
meargă, nici cu jold și nici vreo altă oarecare slujbă a noastră și danie să nu aibă niciodată în veci. Pentru aceasta nici boer, nici vornic, nici osluhar, nici joldunar, nici posadnic, nici globnic, nici ilișar și nici altcineva din dregătorii noștri să nu aibă a se opri în acel sat. Iar dacă cineva va bănui pe acești oameni sau va lua de la dânșii fără voia lor, acestuia i se va plăti gâtul”. Numai dregătorii mânăstirii aveau voie să îi judece
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nici ilișar și nici altcineva din dregătorii noștri să nu aibă a se opri în acel sat. Iar dacă cineva va bănui pe acești oameni sau va lua de la dânșii fără voia lor, acestuia i se va plăti gâtul”. Numai dregătorii mânăstirii aveau voie să îi judece pe locuitorii satului. Documentul are o importanță excepțională din punctul de vedere al organizării militare a Moldovei. Este pentru prima dată și pentru ultima dată, în secolul al XV-lea, când locuitorii unui sat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pripășarii, nici osluharii și nici gonitorii pe urma răufăcătorilor să nu îi supere și să nu îi judece nici pentru furt, nici pentru omor și nici pentru răpire de fată”, nici pentru faptă mare sau mică, numai mitropolitul (episcopul) și dregătorii lui având dreptul de judecată asupra locuitorilor din Negoești. Nimeni să nu ia vamă sau zălog “de la ei din orice marfă a lor: ori din pește proaspăt, ori din majă sărată, ori din sare, ori din postav, ori din pânză
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe urma <răufăcătorilor> nimeni să nu îndrăznească să îi judece, nici pentru furt nici pentru omor și nici pentru răpire de fată și nici pentru oricare faptă, fie pentru faptă mare, fie pentru faptă mică ci numai mitropolitul însuși sau dregătorii lui. Iar celui care mitropolitul însuși nu îi va face dreptate, acela să aibă îndreptare înaintea noastră pentru a se îndrepta întru toate, iar alt judecător să nu aibă asupra sa.” Satul Negoești nu intra într-o categorie specială de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sat pe Bistrița și îi mai întărește o mânăstire și o baltă, pe care o cumpărase mânăstirea. Și, astfel, ajungem la privilegiul din 3 februarie 1467. De data aceasta, satele mânăstirii sunt scutite de orice dare și slujbă datorată domniei, dregătorii domniei nu au voie să îi supere pe locuitorii acestor sate, iar egumenul capătă drept de judecată fie pentru faptă mare sau mică. Seamănă cu un act de imunitate, dar trebuie menționat că acest privilegiu se referă doar la 13
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cinci sate pentru care mânăstirea avea privilegiu de la Alexandru cel Bun, adică cele mai vechi sate care îi fuseseră dăruite mânăstirii de către ctitorul ei. În cele două documente, prin care se acordă mânăstirii Bistrița scutiri (1458 și 1467), domnul interzice dregătorilor să se amestece în treburile mânăstirii și să nu îi judece pe oamenii mânăstirii, dar nu se arată că aceștia nu au dreptul de a se adresa judecății domnești, domnul păstrându-și dreptul de a judeca în ultimă instanță. O
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au creat uneori confuzie. I. C. Filitti considera că slujitorii militari îndeplineau în timp de pace slujbe administrative, iar curtenii, în rândul cărora intrau proprietarii și călărașii, alcătuiau o armată cu caracter popular. Constantin C. Giurescu credea că toți subalternii marilor dregători organizați pe cete, cum sunt, de exemplu, păhărniceii, spătăreii, vistierniceii, armășeii intrau, în Moldova, în rândul curtenilor. Ei formau miezul armatelor lui Ștefan cel Mare și, pentru că îndeplineau și alte servicii, li s-a spus și slujitori. În istoriografia noastră
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
îl ura “curtea toată, s-au vorbit o samă de boiari din curtea lui, anume Găneștii și Arbureștii și la așternutul lui, unde odihnia, l-au omorât în cetatea Sucevii”. Neagoe Basarab scria că, atâta vreme cât vor sta alături de domn marii dregători, “atât cei dintâi, cât și cei de-ai doilea, și cei de-ai treilea împreună cu dregătorii tăi cei mai aleși și mai de frunte, de nimic să nu vă temeți și să nu vă îndoiți, pentru că Dumnezeu este cu voi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]