1,848 matches
-
de-a lungul pereților, care păreau când solizi, când de consistența valurilor... Abia când deschise comutatorul realiză totuși că nu se află În dormitorul lui, ci În depozit. „Prin urmare, iar am făcut-o lată. Să vedem acum cum vom drege busuiocul“, Își spuse brigadierul, gândindu-se la strategia pe care urma s-o adopte față de nevastă ca să iasă din Încurcătură. „Mă descurc eu“, se Încurajă Subotin. Și, Într-adevăr, brigadierul nostru de obicei se descurca, Îndrugând fel de fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de o parte și alta a axei abdomenului. „Gheișa“-Buddha mișcă Încetișor din botu-i ascuțit, Împodobit cu mustăți sure. Semnul părea să fie da. „Văd că Începem să ne Înțelegem“, Își Înmuie glasul Ippolit. „Deci, doamnă, așa-așa, făcu el dregându-și glasul. Doriți cumva această bucățică de salam?“ „Gheișa“ scoase un chițcăit gingaș. „Am avea noi atâta inimă să refuzăm o doamnă?“ În fine, luând figura impozantă a unui toreador aflat În fața unui taur, Ippolit aruncă „gheișei“ cu șase rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În aer, niște mustăți, după care Își făcu apariția și botul. Ieșind din ascunzătoare, șobolănița se ridică În două lăbuțe și făcu o plecăciune, probabil, În semn de mulțumire brigadierului. „Ei, făcu el bine dispus, prin urmare, stimată doamnă, Își drese glasul Ippolit, am Început să umblăm cu fofârlica...“ „Gheișa“ luă un aer cât se poate de spășit. „Acum, o mustră brigadierul, mai facem și pe mironosița...“ Șobolănița făcu semn din cap că nu. „Ia vino Încoace la tăticul tău“, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
La un loc cu toți hoții de buzunare...?” “A fost arestată astăzi În jurul prânzului, fiind acuzată de vagabondaj...!! Mai mult, a Îmbrâncit un ofițer În uniformă, Încercând să fugă!” Observând Însă, privirea câinească a omului din fața lui, Încercă s’o dreagă. “Ce putem face? Noi trebue să executăm ordinele, În caz contrar...!!” Câteva momente mai târziu ușa se deschise iar Atena fu introdusă legată În cătușe cu mîinile la spate!! Privind-o, puțin a lipsit ca Tony Pavone să nu dezlănțuie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
puternic, un solid simț a ceea ce este normal pentru viața umană. Îndatoririle se duc la bun sfârșit. Atașamentele se mențin. E de muncă. Oamenii se prezintă la slujbe. Este extraordinar. Vin cu autobuzul la fabrică. Deschid magazinul, mătură, Împachetează, spală, dreg, grijesc, numără, păzesc computerele. Zi și noapte. Și oricât de rebeli ar fi În inima lor, oricât de cuprinși de disperare, Îngroziți sau tociți de tot, vin la ce au de făcut. În sus și-n jos În lift, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și felurile principale. Lucrurile au mers așa de uns, de fapt, încât, când a venit chelnerița să ne întrebe dacă mai vrem ceva, Bangs a zâmbit cu căldură peste masă și a propus să trecem peste desert și să ne dregem la el acasă cu o cafea. Am ezitat doar o clipă: — Desigur, am zis, de ce nu? Am împărțit nota. Bangs a calculat în cap că jumătatea mea se ridica la 23.45 de lire, plus bacșișul 1,64 (sau 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Nici nu s-a milogit și nici nu i-a cerut să plece imediat din casă cele două reacții pe care le-ar fi avut în urmă cu ceva timp, cele două reacții pe care e dificil să le mai dregi ulterior. Când avea douăzeci de ani, Jina s-ar fi simțit jignită și ar fi suferit dac-ar fi știut cât de prudentă și de demnă avea să devină într-o zi. Acum, Mike a intrat în dormitor lărgindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dacă mai putea să vadă lumina zilei. Donahue și-a scos carnețelul și reportofonul. Când prima întrebare a fost rostită, Irene a ridicat o mână. Sună mai bine când totul e spus ca o poveste, zis ea. Apoi și-a dres glasul și le-a oferit unul din zâmbetele ei de Hollywood. Dumnezeu să-i păzească ! Acolo de unde vine Naji, există o legendă despre jinn-i. Bergowitz l-a luat pe Mike de-o parte. Va trebui să ne arăți drumul în susul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
venit țintă la mine să mă salute. Eu eram, cum v-am mai spus, tipul de puști care atunci când se afla în preajma unei fete uita să mai scoată sunete articulate. Mă trezeam că mă înec la fiecare cuvânt, că-mi dreg glasul sugrumat de emoții, că vreau să spun și eu câte ceva dar că totul mi se părea atât de lipsit de importanță încât în final, scârțâiam câteva vocale din gât sau doar tușeam încurcat. Nu mai vedeam nimic în jur
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Marin îmi da deslușiri asupra acestui vânat pătimaș, cu glas domol, cu cuvinte întrerupte, cum îi era obiceiul. În răstimpurile mari de tăcere, pâcâia din pipa totdeauna plină. Când sfârșea, o umplea din nou, dar, înainte de a o aprinde, își dregea gustul cu un gât, două de țuică. Câte puțin, câte puțin, deși greu, ne mai împrietinirăm, și aflai ceva și din trecutul care așa de tare îi amărâse sufletul. Boierul vechi, „ăl de-a murit“, boierul Leonida, cum îi zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Hazu și-a vândut în scurt juncanii. A bătut palma cu un român pletos de pe la Dămienești, au cinstit o garafă de vin, ș-acu, așa, pe la o amiază, se pregătea să pornească acasă. Cum s-a făcut, cum s-a dres - și-a găsit degrabă un tovarăș la carul lui rămas fără trăgători. Un român „din ceea parte a Moldovei“, din ținutul Neamțului ca și dânsul, târguise niște boi mari albi, cu coarnele lucii și frumos aduse. Din câteva cuvinte s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fost chemată, în aceste expediții, și Vidra, cățelușa, într-ajutor, ca să găsească țapul cât după urmă de sânge, cât după putoarea pe care o lasă ca un fum subțire în urma sa. A fost de cosit fân, de săpat crumpene, de dres împrejmuiri. Nana Floarea l-a lăsat în voia lui pe Culi, în vara aceea. S-a fost el și la Sebeș, să vândă pieile de lup și de jder; s-a întors și s-a suit la piscul Pătrului, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mi-am jucat cartea: Probabil că Luke se întreabă unde ești. Am început să le împing spre ușă, dar, jur, am crezut că n-o să mai plece. În prag, Rachel a ținut morțiș să-mi țină un discurs. Și-a dres și vocea. —Anna, n-am cum să înțeleg încercarea cumplită prin care treci, dar, când am acceptat faptul că sunt dependentă, m-am simțit ca și cum viața mea s-ar fi sfârșit. Spre a putea trece peste asta, am hotărât că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fi acolo. Am o programare. Ochii lui au aruncat sclipiri de gheață. Ce fel de programare puteam avea care să fie mai importantă decât asta? — Este, hm, la medic. —Păi, reprogramează. Franklin se purta de parcă discuția se încheiase. Mi-am dres gâtul. —Este urgent. S-a încruntat, aproape intrigat. Mai întâi îi moare soțul, acum are nevoie de un control medical urgent. Oare cât ghinion atrage nefericita asta? Avem nevoie de tine la această prezentare, a zis Franklin. —Pot să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zis Ariella. —O-K. M-am așezat fără a aștepta permisiunea Ariellei. I-a aruncat o nouă privire intrigată - „Ce mama naibii?“ - lui Franklin, care rămăsese în picioare în spatele meu. Hai odată, concediază-mă. Dă-i drumul. Mda, și-a dres Ariella gâtul. Anna, avem vești pentru tine. Nu mă îndoiesc. Un alt schimb de priviri perplexe. —Cei de la Devereaux ne-au acceptat campania. — Hei, asta e de-a dreptul minunat, am zis pe un ton foarte voios. A mea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
prăvăliți în brațele unei prostituate, sau poate chiar, cu mintea încețoșată și limba slobodă, rostind blasfemii împotriva Celui ce a interzis vinul, împotriva Celui ce a spus: „Nu veniți la rugăciune în stare de beție!“ Astaghfirullah! Mohamed taică-meu își drese glasul, având gâtul parcă zgâriat de tonul ascuțit pe care-l luase, după care continuă: — Da, frați drept-credincioși, lucrurile astea se petrec în orașul vostru, sub ochii voștri, iar voi nu faceți nimic, de parcă nu v-ar aștepta Dumnezeu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acesta primele cuvinte că Șchiopul a fost cuprins de un interminabil acces de tuse. Treptat, și alții începură să tușească de parcă s-ar fi vorbit între ei, astfel că, un minut mai târziu, mii de gâtlejuri făceau zgomot și își dregeau glasul la unison, contagiune stranie care s-a prelungit până la sfârșitul predicii, încât credincioșii s-au întors acasă fără să fi priceput nici măcar o singură frază. De atunci, acest profesor a avut grijă să nu mai vorbească niciodată despre Ahmed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se părea atât de neobișnuit, încât m-am postat la fereastră și nu m-am mai mișcat de acolo. Poate că eram și intimidat, văzându-mă pentru prima oară într-o cameră cu o femeie care îmi aparținea. Reușise să dreagă neajunsurile lăsate de călătorie, iar acum era proaspătă, zâmbitoare și fără văl, la fel ca atunci când îmi fusese oferită. S-a apropiat de fereastră și a început să se uite alături de mine la cei ce dănțuiau, lipindu-și imperceptibil umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nepoți. Harun stătea în spatele meu, uitându-se când la firul de apă, când la paznic. Surorii mele nu-i adresase decât un gest de salut timid și furiș, dând impresia că nu-l interesează schimbul nostru de cuvinte. Brusc, își drese zgomotos glasul și se uită țintă în ochii lui Mariam: — Dacă reacționezi astfel, dacă cedezi în fața descurajării, ai să ieși de aici nebună de legat, iar eliberarea ta n-o să mai aibă nici un rost. Fratele tău a venit să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la mine, pe vremea când eram la școală. S-a dovedit un adevărat frate când sora mea a fost dusă în cartierul leproșilor, fie ca Domnul să șteargă amintirea asta din mintea mea și dintr-a sa! Suveranul și-a dres glasul, pentru a-și ascunde încurcătura. — Ce s-a mai întâmplat cu nefericita aceea? — Un băiat de treabă, hamal, a obținut mâna ei, apoi a fugit împreună, fără a cuteza să mai dea vreo veste, ca și cum ar fi fost niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
papa, în ziua aceea, n-a pierdut o vorbă din conversația noastră, căci n-a întors nici măcar o singură pagină a textului pe care-l ținea în mână. Giulio părea încurcat, căutând în ochii mei un licăr de complicitate. Își drese glasul discret. — O tânără persoană a intrat de curând în serviciul meu. Virtuoasă și frumoasă. Și inteligentă, totodată. Sfântul Părinte dorește să ți-o prezint și să o iei în căsătorie. Numele ei este Maddalena. După ce rosti aceste cuvinte, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
turcește, iar Maiestatea Sa m-a întrebat dacă ai putea face oficiul de tălmaci. Cu toate astea, când emisarul otoman a intrat și a început să vorbească, am rămas mut, incapabil să-mi descleștez buzele, incapabil chiar și să-mi dreg glasul. Regele mi-a aruncat o privire cumplită; Guicciardini era roșu de mânie și de rușine. Din fericire, vizitatorul avea propriul său dragoman care, pe deasupra, cunoștea limba lui Francisc. Dintre toți cei de față, un singur om îmi înțelegea emoția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ale populațiilor întâlnite în lungile lui călătorii ca medic și vânzător de plante de leac. Își șterse din minte scena luptei la care asistase mai înainte. „Trebuie să mă salvez“, își spuse. — Tu ești Tarosh? Vocea îi era nesigură. Își drese glasul și începu să vorbească mai tare. — Eu sunt Valerius. Nu sunt înarmat. Nu am nici măcar un pumnal. Eu nu folosesc arme. Am venit aici în căutarea lui Julius Civilis. Rămase sprijinit de trunchi, cu mâna pe capul lui Lurr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Școala din Tolosa. Conducătorul ei este tot Manteus? Tot el, ticălosul ăla bătrân. Ultima oară când gladiatorii lui au luptat aici am pariat pe adversarii lor și am pierdut. — Știi cumva dacă printre gladiatorii lui e un gal - Valerius își drese glasul -, unul pe nume Salix? Deodată, mulțimea din piață începu să se agite. Toată lumea striga un nume: Salix! Dinspre ziduri se auziră voci, zgomot de copite și huruitul carelor ce înaintau, asaltate de oamenii bucuroși să-i vadă de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
semn nafast, după cum bine știți. Rămase tăcut, apoi se așeză, fixându-i pe cei doi ambasadori, care îl priveau muți. — Deci? întrebă după câteva clipe. De ce-ați venit? Vinicius Crulpus îi făcu un semn lui Allius Cerpicus. Acesta își drese glasul și îl privi pe Antonius drept în ochi, sincer. — Mucianus îi promite împăratului nostru bani și o reședință sigură și liniștită în Campania. A trimis multe mesaje în care repetă această propunere. — Zi mai departe, spuse Antonius încruntat. — Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]