4,293 matches
-
Caroline, care de-abia o băgă în seamă. Ea e Julie Bergdorf... —Bună, frumușico! o întrerupse Julie, grăbindu-se să mă îmbrățișeze. Afișa un bronz strălucitor, de Southampton, un inel de logodnă cu un diamant imens (bine’nțeles), de formă dreptunghiulară și o rochie liliachie vaporoasă, pe care n-am recunoscut-o. —Colecția Prada, 1994. Nu că-i superbă? Julie se schimbase uimitor de când am văzut-o ultima oară. Între prințesele din Park Avenue s-a ajuns la un consens general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
părinții în vacanță, și că o s-o caute iar peste două săptămâni, la sfârșit de vacanță. Iar până atunci, Clara se va muta și el îi va face pierdută urma, până când Edi o va uita cu desăvârșire. 3. Bazinul era dreptunghiular și îngust, cu pereți înalți și gresie de un bej spălăcit. Dar Eduard încerca să-și închipuie că vedenia bej de pe fundul bazinului era nisip, și nu piatră rece. Se chinuia, strângând din dinți, să execute exercițiile dictate cu un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Clara, fără vreun folos însă. Clara dispăruse, dăruindu-i doar formele literelor ei din jurnal și sărutul unui cuvânt: talent. Un cuvânt care atârna foarte greu pe umerii lui gârboviți. Contemplă mult timp pereții jupuiți de desene. Se vedeau urmele dreptunghiulare ale foilor de hârtie, ca niște amintiri ne plăcute de care nu poți scăpa. Trebuia făcut ceva cu pereții ăia. Ceva care să șteargă amintirea chipurilor ironice care îl apăsau și îl făceau mereu să se considere handicapat. Dar nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aranjase vestimentația, lenjeria de voiaj și bagajul de mână, îl atinse ușor, cu palma, peste obrazul gros, de golan, al bărbatului. La rândul său, drumețul mai păstra în secret, ca de obicei, în circumstanțele fiecărei plecări la București, o maletă dreptunghiulară, o geantă-diplomat, pe care o culegea în trecere, ridicând-o de la sediul societății, gata garnisită pentru cheltuielile pe care urma să le facă în Capitală, în interesul tuturor salariaților. Vladimir, rostea emfatic, în preambulul oricărei deplasări, un moto identic: Trudesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu o accentuată teamă de singurătate. Solitarul îl strigă: Domnule, alo, domnule, poftiți la masa noastră! Identificând în el pe băutorul de clasă și convivul interesant, Vladimir ocupă scaunul pe care i-l oferea amabilul personaj solitar. Își așeză maleta dreptunghiulară, cu sutele de milioane de lei vechi lângă piciorul mesei, sprijinind-o cu genunchiul. Intră abrupt în subiect, interesându-se: Oare ăștia or fi având un whisky ca lumea, pe aici? Noul camarad de călătorie, însinguratul cu față de insurgent, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fixate pe pereții bleu pal, strălucesc de curate ce sunt. Numeroasele dulapuri și bufete sunt aranjate foarte practic, astfel încât și cea mai mofturoasă bucătăreasă să aibă la îndemână toate ustensilele necesare gătitului. În centrul camerei, o masă obișnuită, lungă și dreptunghiulară, este încadrată de scaune unde pot sta lejer până într-o duzină de oameni. Pe unul dintre ele, un bărbat trecut binișor peste cincizeci de ani fumează în tihnă o țigară urmărind fumul care se ridică spre plafonul din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vârful cravașei pe umărul ofițerului, obligându-l să se îndepărteze de lângă ușă. Mă anunț eu singur! Apasă clanța cu un gest brusc și intră în cameră. Pătrunde într-o încăpere nu prea mare, cu pereți albi. În mijloc, o masă dreptunghiulară maro închis, înconjurată simetric cu șase scaune tapițate cu piele verzuie, pe colțul căreia se află o mașină de scris care poartă urmele unei folosințe îndelungate. Un cuier pom de care este agățată o manta militară și trei fichete metalice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îngrijită, poartă o jachetă tricotată de lână, deschisă în față, cu fustă închisă la culoare croită după ultima modă și pantofi cu tocul jos, ornați cu mici catarame argintii. Ajunsă pe coridor, trece pe lângă alte câteva uși ce decupează forme dreptunghiulare întunecate în pereții tapetați cu bun-gust pe care sunt atârnate la întâmplare tablouri în ulei de dimensiuni diferite, în general peisaje marine. Pune palma pe balustrada scării interioare de lemn care face o buclă ușoară și întoarce spre Anatol un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În curînd, desigur, rearanjată de primăria ce din lipsă de fonduri Întîrzia să-și facă datoria. Avocatul, Întocmitor al actului, fu cel care ne conduse. Era o casă cu trei-patru odăi, ferestrele, În afară de cea dinspre stradă, dădeau În curtea lungă, dreptunghiulară, poarta era de lemn, vopsită cărămiziu, hîrșită de timp. Clădirea, puțin joasă, cu multele-i ferestre, părea un șir de case lipite una de alta, cum se puteau vedea În alte cartiere, de obicei mărginașe. Soarele bătea călduț În dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În dimineața de primăvară. Avusesem impresia că răsărise special pentru mine, pentru revigorarea trupului acesta ieșit cu abia o lună În urmă din iarnă. Avocatul bătu la ușă, o femeie de statură mijlocie, puțin grasă, ne deschise, intrarăm În antreul dreptunghiular, cu un scaun și un bufet, iar pe dușumea un covor oarecare, se vedea: „casă de oameni săraci”, apoi furăm poftiți - deschise ușa aceeași femeie - În odaia din stîngă. Era o cameră luminoasă, soarele pătrundea prin două ferestre cu lemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu majuscule: KETI, iar mai jos: 1924 - 1941. MÎna de oameni care Însoțise sicriul Începu să părăsească locul Îngropării, iar eu mă atașai doamnei, care, acum la Întoarcere Îmi spuse că va comanda un mic monument de marmură, de formă dreptunghiulară, la mijloc Încrustată o cruce și numele celor trei În ordinea morții, cu datele lor. La poarta cimitirului ne despărțirăm explicînd insistențelor ei că nu pot veni la masa de pomenire, dar că voi mai trece pe la dînsa - se legase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o lume parcă de mult cunoscută, mi se dezvăluia Într-o concretețe misterioasă, sigur de prezența ei ce nu mi se părea absurdă; mă uitam la patul acela simplu, după moda anilor ’20, era patul În care murise, la oglinda dreptunghiulară prinsă de partea exterioară a șifonierului, după moda aceluiași timp, În care se privise abia În urmă cu șapte ani, unde se visase alături de mine, cum Îmi spusese odată, unde vremea Își topise puterea. Voisem s-o Întreb pe doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu o cuvertură maro plușată, cumpărată de la oraș, trei perne, două simple, pufoase, albastre, și una lucrată la gherghef, În galben, o mare oglindă ovală, părînd venețiană, prinsă de peretele dinspre canapea, un taburet pirogravat, o toaletă cu oglindă mică, dreptunghiulară, pe care se afla o sticlă lată cu parfum - etichetă străină, pe un macrameu cu Împletitură savantă. CÎnd deschisei ușa mînerul scrîșni; Ana aștepta În picioare, tăcută, fixă, Îmbrăcată Într-o rochie mov a cărei culoare se distingea molatic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu Întîmpină nici o rezistență, draperiile timpului căzură peste noi. 27. Eram acum singur. Trecuseră cîteva luni; mă plimbam cu mîinile la spate În camera În care ferestrele - era o oră de după-amiază - nu aduceau nici un zgomot. Mă aflam În fața oglinzii dreptunghiulare, care-mi reflecta docilă prezența. Pentru cine și de ce? Eram tînăr, bărbat la intersecția decadelor de vîrste, ce se refuzau neantului devorator ce Începuse și continua... În 1945 Încetase războiul, dar cu un an Înainte, În august 1944, În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Anii nu stinseră cu totul sindrofiile doamnei Pavel. Doamnele de altădată, femeile acelea multicolor Îmbrăcate, care-i umpleau cu zgomotul prezenței lor sufrageria Încăpătoare, mobilată cu canapeaua de la peretele dinspre nord, cu cele două fotolii, cu bufetul-vitrină, cu masa grea, dreptunghiulară, de stejar și caldul covoarelor lînoase, doamnele acelea se răriseră, e adevărat, două din ele Închiseseră ochii definitiv, iar celelalte nu mai erau În puterea sănătății de atunci și veneau mai rar, un fel de părăsire, se bucurau că trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
malului Înalt ce domina fluviul ce curgea În vale cu puținele ambarcațiuni locale și un șlep sub pavilion egiptean - Înainte de război era o nebunie, acum luminat În Înserarea crescîndă de cîteva becuri singuratice. Toți cinci ne aflam la o masă dreptunghiulară (rezultat a două mese pătrate puse una În prelungirea celeilalte, anume pentru noi) de către unul din cei doi băieți care efectuau diverse servicii pentru clientela veselă a serii, ei erau Îmbrăcați În costum negru, cămăși albe și papion, mîndri cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
biserică mică, îmbrăcată pe alocuri în cărămidă smălțuită, în jurul căreia s-au așezat primii călugări. Ulterior, după finalizarea bisericii mari s-a înălțat un corp de chilii, ale căror ruine se pot vedea și astăzi. Biserica mare are un plan dreptunghiular, mult alungit, fără abside laterale, constituind pentru ctitor „un titlu vecinic de glorie”, pentru că până atunci nimeni nu mai ridicase un edificiu de 42 de metri înălțime pe o bază de doar 9,60 metri. Ca element arhitectural, brâul apare
Agenda2005-48-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284439_a_285768]
-
văd cum poate fi mai frumos un palat..." "Asta da, un palat are prea multe coridoare, cotloane, noaptea și mie mi-ar fi frică să dorm în el." Prelungirea holului era de fapt o sufragerie, în mijloc avea o masă dreptunghiulară cu colțurile larg rotunjite, cu scaune înalte de piele, puteau sta la ea peste douăzeci de persoane. În dreapta ea îmi arătă un ghișeu și alături un ascensor care, zise, aducea felurile de undeva de jos, din bucătărie. "Ăsta era scaunul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
scântei care aruncau o lumină albicioasă. Aruncătorul de flăcări al lui Vasquez mugi iar și scuipă foc. ― O să rămânem pe uscat. Creaturile se apropiau întruna, cu toate că înaintarea lor era încetinită de îngustimea locului. Hicks tăiase trei părți ale unei ieșiri dreptunghiulare și, înjurând, se rezemă de peretele opus și dădu cu putere cu piciorul în metal. Placa se îndoi. Reluă operația și aceasta cedă. Fără să-i pese ce era dincolo, își luă pușca și se aruncă. Se pomeni într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ca o moștenire firească și necesară, lăsată din moși-strămoși. Și le mai venise o idee. Baia nu rămăsese baie decât cu numele. Chiuveta lipsea, iar cada nu fusese montată; nici n-ar fi încăput pe ușă. În locul closetului, o adâncitură dreptunghiulară la nivelul picioarelor, decupată în ciment, ca o platformă de lansare. În mijlocul ei, pe drept, o gaură rotundă și două tălpi metalice cu striuri, ca niște pedale. Te așezai pe vine și apăsai când frâna, când accelerația, ca la camioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să fie. Ia vezi mai departe ce zice, până mă duc eu la budă.“ L-am lăsat să plece și m-am lipit de ecran. Undeva sus, lângă textul lui Paul, se învârtea un fel de căsuță colorată, de formă dreptunghiulară, ca la antivirușii care-ți scanează mail-ul. Era unul din algoritmii lui Mihnea, mai mic decât Lepidopteros, dar parcă mai rapid. Progrămelul ăsta lucra la greu. Își făcea treaba în liniște, la fel ca Mihnea dincolo de ușă. Puteam să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
gestul (deși nu-l văzusem niciodată), emana o sexualitate violentă, parcă aș fi pus eu mâna acolo, trăgând cu toată puterea. Degetele mirosind a cremă de mâini (la fel ca ale mele), lungi și pufoase. Inelul cu-o piatră neagră, dreptunghiulară. Detaliile îmi ajungeau pentru a merge mai departe; când mă încerca vreo îndoială, nu trebuia decât să mi le-amintesc. Sau să le potrivesc, în ordinea care îmi convenea. După doi ani, Maria se mutase la mine în Dorobanți. Terminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ochii atârnau, retina se lipise de ecran. Camera arăta ca o capsulă, ca un borcan închis, imens. Dacă pompai formol în loc de aer, puteai să-ți închipui că ai aterizat la Antipa. Brațul părea cel mai interesant, cu toată cutia neagră, dreptunghiulară, încărcată de butoane policolore, ieșind din articulații. Cineva o montase acolo, nu se zăreau șuruburile, dar plasticul și pielea se topiseră, formând acum un corp comun, ca un clește. Îl mișcam încet, priceput, forfecând imaginile pe toate cele 32 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
forma puternică a pulpelor; degetele groase și lungi, strângând energic hățurile calului. Și totuși, într-un mod plăcut și neclar, carnea trecea prin desenul bărbătesc și se recompunea altfel în mintea mea, mângâindu-mi imaginația: mameloanele mici și rotunde, bucata dreptunghiulară de țesătură din jurul bazinului (decupată-n lateral, gen crăpătura unei fuste lungi), buzele întredeschise și, mai ales, pletele negre, incandescente, desfăcute pe carnea albă a spatelui. Călărețul meu apaș, pe nume Loup-Noir, lua înfățișarea unei femei; când închideam noaptea ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
grupuri sanitare, instalații tehnice, birouri). Cea mai mare importanță pentru organizarea magazinului o are, printre altele, forma și mărimea sălii de vânzare. Practica demonstrează că există o mare diversitate de forme ale sălii de vânzare. Sunt preferate formele pătrate și dreptunghiulare (cât mai apropiate de forma pătrată) datorită condițiilor optime de vizibilitate și de orientare a cumpărătorilor În sala de vânzare, de amplasarea mobilierului și utilajelor, de stabilirea celor mai raționale fluxuri ale mărfurilor, personalului și cumpărătorilor. Spațiul de vânzare trebuie
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]