954 matches
-
-i spuse câteva vorbe fără nici o noimă pentru ceilalți: — Înălțimea Voastră, Vă așteptam. Mi-a spus Johannes că ați putea trece pe aici. El e vărul meu... — Aha! Îl Întrerupse Conrad. Au mai trecut Rinul și alții Înaintea noastră? — Câțiva drumeți neînarmați... Azi-dimineață au fost niște vânători... Conrad privi cu atenție chipul inteligent și ochii vioi ai plutașului, și-și spuse că se poate Încrede În el. — ...Erau puțini la număr și povesteau că ar fi nu numai mistreți prin partea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
venit. Tulburată de vis, bătrâna s-a trezit și așezată pe marginea patului ei din blăni de lemn, având ca saltea câteva piei de berbec cu lână bogată, a memorat visul până spre zori, când a trimis vorbă pe un drumeț să vină la ea o prietenă. Când invitata a venit, isihasta i-a mărturisit visul, a rugat-o să nu-l spună nimănui, ci doar să constate (de se va întâmpla ca ea să moară) dacă Ilenuța lui Bunea va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
era? Nu știam, aceasta discuta uneori despre cineva, se cunoștea că toate patru erau oarecum complice, familiare cu subiectul, i se recitau versurile și eram fascinat de cum sunau: În ce vară, în ce an, anii trec ca apa, el era drumeț sărman, muncitor cu sapa." În casă nu se găsea decât volumul Parodii originale, mi se pusese în mână să-l citesc și nu înțelegeam de ce pe copertă se afla un nume, iar în interior altele, necunoscute, Tudor Arghezi, Victor Eftimiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a momentelor de debut. VASILE GÂRNEȚ: ...Pe străzile din cartierul Baixa Graça, pustii acum, bate un vânt rece, foarte puternic. Este ca un oraș din care au plecat toți navigatorii. Puține lumini la ferestre, doar câteva vitrine care mai atrag drumeți întârziați. Ceva mai multă animație la McDonald’s-urile din Rua Augusta. Mergem cu un fel de încăpățânare, hotărâți să ne stoarcem ultimele resturi de energie. Discutăm despre șansele Europei în fața Americii: cultura, bineînțeles, și imensele tradiții pe care trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui. Există mai ales musulmani care recunosc calitatea lui de profet, dar nu și de Dumnezeu întrupat om. Coexistența a devenit mai problematică, trecerile dintr-o parte în alta de asemenea. Iată de ce călătoria înspre capătul urii, întreprinsă de un drumeț aparținând în egală măsură ambelor maluri nu s-a putut efectua fără întreruperi. Îți poți păstra candoarea intactă, asta nu înseamnă abolirea condiției tale de mediolog frământat de dificila întrebare: oare cum s-a putut ajunge de la predica Fericirilor la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
imprecisă, firul director ne stă la îndemână: este vorba de etape care au împărțit în mod egal drumul Răstignitului, asupra cărora cad de acord sinopticele. Dacă niciuna nu poate spune cu exactitate care-s drumurile pe care le-a străbătut drumețul neobosit, se știe în schimb de unde vine (din Galileea), unde a propovăduit (Samaria și Iudeea), ce călătorii periferice a întreprins (în Siria și Fenicia) și unde și-a dat sufletul: la Ierusalim. 2. Copilul din Nazaret Iar în a șasea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
că transfigurării ascensionale a bipedului trebuie să i se dea o țintă pe hartă, un punct ce trebuie atins, o comoară de contemplat. Iar, în lipsa Templului, un han, un reper, data unei sărbători pentru momentul sosirii și un ghid al drumețului (primul a fost Onomasticon al lui Eusebiu din Cezareea, la începutul secolului al IV-lea). Primii afiliați la marele pelerinaj (cel ce mergea la Ierusalim se numea paumier, cel ce mergea la Roma romier)** au balizat ei înșiși, după Constantin
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu-l vedem. Întrebăm pe altul, un călăreț pe-o mârțoagă deșelată. "Mult mai este până la Hârlău? Nu. Ca la vreo patru chilometri! Vra să zică ne depărtăm, suspină resemnat doctorul." Și atunci ia el pe dinainte pe al treilea drumeț pe care-l întâlnim. "Mult avem până la Hârlău. Avem așa vre-o cinci (chilo)metri? Da de unde? mai puțin". Și doctorul râde mulțămit, își saltă în râs burta. Ce dracu au frate cu metrii și chilometrii prin pustiurile astea?" În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
altă dată 4 acum 5 Istoria lui Vasile cel Mare 6 Mănăstirea Slatina Lefter 7 Soci și Ciohorăni, iarna (nuntă) 8 Schitul Boureni și Brătești 11 9 Bătrânul care vra să se facă călugăr, "să-și lese casa pentru găzduirea drumeților", care stăpânește două poduri ș-o fântână. de la 31 Ianuarie 3 Fevruarie = 9 bucăți. [ÎN DOBROGEA 1907] Lângă Babadag, este un sat, în care părinții învață bulgărește și-și deznaționalizează singuri copiii trimițându-i la școli bulgărești în care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bătrâni foarte înalți (60 m.) tinzând din râpă spre lumina de sus. Pretutindeni în lungul șoselei care duce sus, spre Vathara, am recunoscut lucrarea iernii trecute. Viscolituri mari (8 m.) au dărâmat case de adăpost, și clădiri ușoare pentru popasul drumeților. Stâlpii de beton pentru lampioane au fost răsuciți, dărâmați unii; s-au prăvălit stâncării, s-au surpat margini de șosea. Întâlnesc lucrători care repară șoseaua, bărbați, femei, fete. Unii blonzi ruși; alții bruni: aceștia sunt locuitori ai Abhaziei. Câteva femei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Aura. Apropos de motanul acesteia cu care cucoana Aura se mândrește, lița Sofia: La noi, nevestele fac și cresc pui de om". Istorisirea lui Mujic cu "legea" ce se discută în parlament ca "bărbații să aibă două neveste". EPITAF* Drag drumeț Eu am fost Cântăreț Pe-acest pământ Luam rost De la vânt Și splendoare De la soare Fost-am fost Și nu mai sunt. ADDENDA (1907-1944) [RAPORT CĂTRE SPIRU HARET]* Confidențial Unii învățători din județul Suceava, în vremea răscoalei țărănești Domnule Ministru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fost omorât la Reuseni, Ștefan, ca să scape de mâna călăului, a fugit spre Țara de Jos. Oșteni repeziți după odrasla domnească îl căutau peste tot. „În cele din urmă aflară că Ștefan pornise spre Țara de Jos și că niște drumeți ar fi văzut un băiețandru ca de 12 ani, alergând pe drumuri. Când simți Ștefan că oștenii cu porunca domnească se apropie, se ascunse într-o căruță încărcată cu saci și acoperită cu paie. Cum ajunseră șirul de căruțe, trimișii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
încărcată cu saci și acoperită cu paie. Cum ajunseră șirul de căruțe, trimișii lui Aron începură să scormonească prin căruțe, cu niște sulițe ascuțite. Văzând că din căruțe nu iese nici un țipăt de om, mai întrebară ce mai întrebară pe drumeți și își căutară de drum. După o bucată de drum numai ce vede un căruțaș că din căruța lui tot picură necontenit sânge”. Căutând, dădu peste Ștefan care era rănit la șold. Minunându-se de tăria copilului, cărăușii l-au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lumii instaurate prin funcția poetică absolutizată a limbajului deschide o antiteză față de planul uman, în care repetabilitatea gesturilor devine o mecanică rutinantă, și nu o reluare a faptelor zeilor. Orice drum urmat în contingent este deja bătătorit, ceea ce implică apartenența drumețului la colectivitate, spre deosebire de călătorul în mit, prin care fiecare potecă este smulsă din sacru și dăruită profanului. Procedeul derivării cuvintelor prin sufixare conține o altă opoziție, de data aceasta între dimensiunea negativă (malefică, distructivă) a lumii poetice și cea pozitivă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aproape 30 kmî l-am parcurs în compania simpaticului preot din Siracuza, don Aurelio, secretar al episcopului și iubitor de călătorii. De două ori a fost pe camino, de la León până la Santiago, iar de mai multe ori a fost în drumeții de - câte opt zile dificile dar pline de spiritualitate împreună cu alte persoane din Italia și Franța. L-am lăsat undeva pe drum dar sper să-l reîntâlnesc. Dormitorul improvizat în sacristia bisericii Sf. Ioan Botezătorul din Grañon Villafranca Montes de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de bucurie Așa-i primăvara La români din toată Țara! Mandica 13.06.2006 Te privesc cu duioșie Să-ți văd chipul luminat Prin cuvinte și prin fapte, Inimă de Mamă ai. Cum poți fi, atât de bună Cu-n drumeț ce-i călător. Tu, cu milă și iubire Îl apropii tot mereu Te iubesc și-mi pare bine M-ai găsit În drumul meu Ne unim În gând și-n vorbă În credință și prin fapte Făcând voie Lui Hristos
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
iat o tivind cu argint nori gravi cu chipuri de țadichimi bătrâni și patriarhi. Și iat-o înfășurând aici, jos, în taine și tăceri ciudate, curtea nesfârșită cu copaci groși, cu moara mută și cu sinagoga bătrână în care dorm drumeții, și peste câteva clipe - la miez de noapte - vor veni morții să se închine.“ Ury Benador mi-a lăsat un mesaj, o dedicație fluviu așternută cu litere minuscule pe toată pagina de gardă și pe jumătate din următoarea ale volumului
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
vorba!... Sta singuratec și tăcut În cortul lui sfânt, cortul biblic „al desco peririi“ cu nourul Domnului veghind deasupra și nelăsând pe nimeni să intre... [...] Emanoil Bucuța a Început să scrie În Ideea Europeană sub o rubrică proprie, „Carnetul unui drumeț“, care nu depășea o coloană-două și era semnată Em. B. Pe atunci, prietenul nostru era nu numai un entuziast călător pe dealuri de munte și prin toată țara, dar și un harnic realizator, alături de Gold-Haret, Bucura Dumbravă, Dr. Urechia, Ion
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Întemeiat primele noastre asociații turistice (Hanul Drume ților și Touring-Clubul României), cum și primele adăposturi În Carpați, unde, până atunci, numai sașii Își avuseseră organizațiile lor solide pentru drumeție și sporturi de iarnă. Cu tot anonimatul semnăturii lui, „Carnetul unui drumeț“ a atras atenția cititorilor repede și de la Început atât prin cuprinsul de un interes nou, etnografic, istoric sau numai turistic, cât și printr-o proză nemaiîntâlnită În scrisul românesc, numai În vârf de peniță scrisă, numai În arabescuri și volute
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a unor ființe tot atât de nevi no vate ca și dânsul. Dacă ceda acum, mâine îi va fi pusă sub ochi o altă scrisoare, și apoi o alta, la nesfârșit. Dat fiind că scrisorile nu fuseseră dis truse, cum ceruse el. „Drumeț, gândule, nu te mai încumeți a străbate prin stânci. Ia-ți zborul spre ceruri!“ În noaptea asta! De profitat de întunericul precar al unei celule permanent luminate și de oboseala firească a unei străji veșnic prezente la vizorul din ușă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
zona impunătorului, fascinantului și mărețului monument al naturii, Cascada Bâlea înaltă de mai bine de 50 de metri. Înainte însă, de a ajunge la această splendidă lucrare de artă a naturii, săpată într-una din treptele glaciare ale muntelui Bâlea, drumețul are posibilitatea să se oprească spre odihnă și desfătare la Cabana «BâleaCascadă». Multă vreme după prima ei apariție în decorul sălbatec, al masivului Făgărașului, cu mai bine de o sută de ani în urmă, mai precis începând din anul 1882
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lacului să vireze prin partea de vest a acestuia, să pătrundă în tunelul practicat în stânca șeii Paltinului de unde poate fi admirată priveliștea de dincolo, din partea de sud a țării, având și ea la rândul ei atâtea frumuseți de arătat drumețului. Transfăgărașanul nostru va coborî dincolo, unde Argeșul colectează apele tuturor văilor de pe versantul sudic al Făgărașului, în pante mai line, va întâlni în calea sa lacul de acumulare Vidraru, barajul cu acelaș nume și și va încheia periplul în fosta
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de 46.508 metri pătrați și o adâncime maximă de 11,35 metri. Înainte de a se fi construit această mare lucrare de artă, Transfăgărășanul, înainte de a fi apărut în decorul montan al Făgărașului linia de teleferic cu toate avantajele ei, drumețul pasionat de cunoașterea frumuseților patriei trebuia să bată drumul ce ducea la Bâlea, dela gara Arpaș sau dela halta Cârța, cu piciorul, cu ranița în spate și cu alpenstockul în mână, pe cărări prea puțin bătute, urmărind aproximativ traseul despre
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în ziua de crăciun, împreună cu alți flăcăi de-ai satului până sus la Iezer, dincolo de Șeaua Caprei, numai pentru a-și desfăta privirea cu priveliștea țării de dincolo și de dincoace de creastă. Mai făcuse pe călăuza și pentru alți drumeți, iar domnul Mock administratorul îi încredințase cheia cabanei pentru întreaga iarnă, imediat ce s-a așezat zăpada, tocmai pentru asemenea situații în care domni veniți dela oraș ar dori să înopteze acolo. S-au tomnit, au ajuns la înțelegere să-i
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
femei... Era o zi superbă. Cerul avea o limpiditate ideală. Slabe adieri aduceau de departe, din păduri, din livezi, din fânețe, miros de toamnă. Prin fereastra deschisă, priveam munții, arborii, casele, stâlpii de telegraf care treceau cu grabă, ca niște drumeți întârziați. Peisajul îmi era familiar, pentru că, de fapt, nici nu era decât prelungirea celui din ținuturile de unde veneam. Uneori arborii din vecinătatea liniei își plecau crengile, ca și cum mi-ar fi făcut semne de înțelegere, iar dealurile, cu pădurile în spinare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]