1,425 matches
-
existenței. Fără Duh, omul e numai animal rațional, adică e și rațional, dar și animal, sau animal cu o raționalitate pe care nu o pierde cu totul, dar o strâmbă în iraționalitate, și prin aceasta o poate folosi spre justificarea dușmăniei, a mândriei egoiste, căzând într-un rău în care animalul, lipsit de rațiune, nu poate cădea. Neștiind de Dumnezeu cel personal și de oameni ca persoane, nu mai știe nici de sufletul nemuritor. Are numai trecătoare satisfacții trupești, ca animalul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
5, 3-24), fiindcă Dumnezeu n-a primit darul lui Cain (Fac. 4, 5-8). Căci n-ar putea împăca pe Dumnezeu cel ce nu e în pace cu fratele său, ci în dezbinare și ură. Ce fel de pace poate promite dușmănia între frați? Ce sacrificii cred că aduc dușmanii preoților? Când s-au adunat împreună, cred ei că sunt cu Hristos dacă se adună în afara Bisericii lui Hristos? Asemenea oameni, chiar dacă au fost uciși în numele credinței lor, nu-și vor spăla
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
este o manifestare specifică și determinată a forței cosmice, prin care ea se înfățișează ca antagonism și ca voință de nimicire. Epopeea e pusă, de la primele ei versuri, sub semnul mâniei. Or, în trei rânduri, poezia Iliadei se ridică deasupra dușmăniei și a urii și le suspendă, eliberându-se de ele. Forța, ca agon, ca înfruntare ostilă, se transcende pe sine și transcende accidentul războiului (care e însuși subiectul poemului) și redevine, încărcată acum cu toată durerea inerentă omenescului învrăjbit și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
epopeii, iar Ahile era cel care îi ucisese fii după fii și, până la urmă, pe cel mai iubit. Întâlnirea 59 lor ar fi putut să fie, indiferent la ce învoială ar fi ajuns, o întâlnire încruntată și grea de veche dușmănie. Și n-a fost așa. Cei doi, tot pentru o clipă, încetează să mai fie de o parte și de cealaltă a unei încleștări blestemate. Ahile îl plânge pe regele Troiei pentru suferințe pe care tocmai din pricina lui le îndurase
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
este o manifestare specifică și determinată a forței cosmice, prin care ea se înfățișează ca antagonism și ca voință de nimicire. Epopeea e pusă, de la primele ei versuri, sub semnul mâniei. Or, în trei rânduri, poezia Iliadei se ridică deasupra dușmăniei și a urii și le suspendă, eliberându-se de ele. Forța, ca agon, ca înfruntare ostilă, se transcende pe sine și transcende accidentul războiului (care e însuși subiectul poemului) și redevine, încărcată acum cu toată durerea inerentă omenescului învrăjbit și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
toată lumea epopeii, iar Ahile era cel care îi ucisese fii după fii și, până la urmă, pe cel mai iubit. Întâlnirea lor ar fi putut să fie, indiferent la ce învoială ar fi ajuns, o întâlnire încruntată și grea de veche dușmănie. Și n-a fost așa. Cei doi, tot pentru o clipă, încetează să mai fie de o parte și de cealaltă a unei încleștări blestemate. Ahile îl plânge pe regele Troiei pentru suferințe pe care tocmai din pricina lui le îndurase
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
11, 28-29). Părtășia la crucea lui Hristos în numele SfinteiTreimi este părtășie la biruința lui Hristos prin șederea de-a dreapta.Mărturisind: „Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru?”,îngerii știau că numai Dumnezeu poate birui pe Lucifer prin întru-parea lui Hristos. „Dușmănie voi pune între tine și femeie, între să mânța ta și sămânța ei. Aceea îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepacălcâiul” (Facere 3, 15). Acest adevăr este semnificat de „steaua”magilor la Betleem, ca mărturisire îngerească în cer
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
om să o folosească cu ce-și dorește din toate aceste bunătăți ale ei, cerând în schimb puțină iubire, pentru a nu fi murdărită și înnegrită. Nu poți lumina pe alții când "hainele" spiritului îți sunt negre, de invidie, de dușmănie, de răzbunare, de lăcomie, de acel: "măcar un cuvânt rău să arunc, că asta mă face să mă simt bine". Noi toți avem nevoie de EA, de lumina Duhului Sfânt. Este destul să dorim și să-i cerem ajutorul ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
lor această stare de fair-play. Psihologic, în interior simți sau ai tot starea de rivalitate. Respectiv: eu și, dincolo de baricadă, celălalt. Prin această poziționare se cultivă astfel conflictul. Se dă marele test al invidiei care este provocată, al geloziilor și dușmăniilor. Al egoismelor (doar eu să trăiesc și să reușesc, celălalt trebuie eliminat). Alimentează anxietatea, teama de eșec, cu consecințele firești, în plan fizic, ale depresiilor, infarcte, accidente vasculare etc. Nu armonizează relațiile dintre concerne economice, dintre state, dintre continente sau
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
celălalt o ură de moarte ne purtăm: Dar, Creon, nu cu trecerea anilor o măsurăm, Cu noi odată s-a născut, iar a ei negreață În inimi ne-a intrat când mama ne-a dat viață. Chiar din fragedă pruncie dușmănia ne-a-mpărțit; Ce spun eu? chiar înainte să ne naștem ne-a-nvrăjbit. Cauza nu-i alta decât sângele incestuos! În timp ce ne unea pe noi același sân nenorocos, În pântecele mamei mele războaie intestine Stau, la a noastră despărțire, fatală origine. Ea apăru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu reușesc să o șterg și eu, Îți spun de-acum: nu știu nimic de fata ta, ghimpe. Am mers Încet spre ușă, cu Roșcovanul deschizând drumul. Oamenii lui s-au dat la o parte, Într-o tăcere plină de dușmănie morocănoasă, ca să ne lase să trecem printre ei și, odată ajunși afară, ne-am despărțit, iar eu am luat-o Înapoi, pe panta ierboasă În jos, până la debarcader, unde m-am urcat În barcă. Am așezat-o pe fiica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
animalelor, lăsate slobode de mila celor doi băieți. Băieții munceau, cât era ziua de lungă, la tăiatul lemnelor și scoaterea pietrei, cu care moș Vasile dorea să construiască un zid, care să apere așezarea de prădălnicia jivinelor, dar și de dușmănia oamenilor fără frica Domnului. Băieții erau la vârsta însurătorii și, de aceea, mătușa Paraschiva ochea orice fată vrednică de a i fi noră, bătând potecile spre mănăstire și ticluind rugi fierbinți tuturor sfinților, dar mergând, ferindu-se de moș Vasile
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
acest timp, doi ochi scrutau întunericul nopții, încercând să deslușească vorbele celor doi îndrăgostiți. Era hatmanul Barnovschi, care nu plecase spre Suceava, întârziind din pricina unor daraveri cu vierii din Dealul lui Vodă, care-i datorau vinăritul pe ultimii doi ani. Dușmănia fățișă asupra domnitorului găsea o cale de izbândă! Putea să-l lovească în mândria lui de tată de familie. Ce s-ar mai bucura să știe toți boierii despre isprava domniței! Cu aceste gânduri, hatmanul îl pofti la sfat, a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
înfățișa ca pe un nenorocit care te înjunghie pe la spate, un bolșevic, un laș și un tâmpit. Când evaluarea activității mele pe a doua lună s-a încheiat cu fraza „Maniera pasivă de patrulare a acestui polițist i-a atras dușmănia tuturor polițiștilor din schimbul său“, mi-a trecut prin cap să le dau câte cinci dolari pilangiilor și câte o bătaie soră cu moartea tuturor caraliilor care se uită ciudat la mine. Apoi ea s-a întors. Nu mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
m-am întors la ce mai rămăsese din cariera mea de polițist. Thad Green mi-a spus-o verde-n față: admiră felul cum am procedat cu cei doi Vogel, dar mă consideră inutil ca polițist de patrulă. Îmi meritam dușmănia polițiștilor, indiferent de gradul lor, iar prezența mea într-o divizie de polițiști în uniformă n-ar face decât să creeze neplăceri. Așadar, cum în liceu am avut numai note maxime la chimie și matematică, m-a repartizat tehnician de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ai domniei lui Tiberius. Și pentru că operele nobile ale dușmanului stârnesc mai multă ură decât masacrele, Vinicianus încheie furios: Ce anume răspunzi la toate astea? Asiaticus, care îl asculta pe Vinicianus cu răbdarea pe care ți-o dă o lungă dușmănie, oftă: — Le spui oamenilor că, pentru toate nebuniile astea, el a golit vistieriile și că acum nu avem bani nici măcar ca să importăm grâu. Toți îl aprobară. El continuă: — Vă amintiți de vara trecută, de podul peste golful Puteoli? Pentru că importantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trufaș, dar va trebui, pentru că așa se face, să suporți povara cerului și-a tuturor florilor grădinii mele moarte. Toate drumurile sunt pline de reguli de circulație. Oameni au vrut să mă strivească și mi-au zvârlit În față, cu dușmănie, povara umbrei lor. Oameni au vrut să treacă prin mine, dar s-au rătăcit În nu știu ce labirint și m-au urât, crezând că i-am Înșelat. Oameni și-au aruncat zdrențele de dragul meu și m-am oprit din drum ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
palmele și tălpile. Jesse zâmbi. — O spui pe șleau. Fără ocolișuri. E un lucru rar în ziua de azi, nu credeți? Neștiind dacă asta era o întrebare sau nu, Leigh își privi îndelung mâinile pe care și le frâmânta în dușmănie. — O adevărată școală de maniere elegante, nu? râse Henry. Glasul îi sună sec și cam nervos. Îți mulțumesc că ai împărtășit părerea ta domnulului Chapman, Leigh. Părerea ta personală, desigur. Îi zâmbi pierit lui Jesse. Leigh luă asta ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mine. E În regulă, Tamar, plângi, nu Încerca să te stăpânești, nu te sfii, lacrimile te vor ușura. Am să-ți fac un ceai. Nu-i nimic. Peste o sută de ani dragostea și suferința vor deveni preistorie. Ca și dușmăniile ancestrale, crinolinele sau corsetele cu balene. Bărbații și femeile se vor Împerechea schimbând mici impulsuri electrochimice. Nu va mai fi loc pentru nici un fel de erori. Vrei și biscuiți? După pregătirea ceaiului și după câteva momente de ezitare, Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de-a se Întuneca, vom lua miere din stupi. Dacă vrei să-l iei și pe Teddy cu tine, n-am nimic Împotrivă. O să formăm acolo o comună mică. Vom trăi fără minciuni și fără cea mai mică urmă de dușmănie. Ai să vezi cum se va dezvolta Dimi și va Începe să Înflorească. Iar eu și cu tine... — Da. Și tu o să te trezești la patru și jumătate În fiecare dimineață, o să-ți iei cizmele, sapa, târnăcopul, un cântec În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
limpede. Cred, însă, că a presimțit că în pântecul ei coace nebunia unui strămoș șugubăț și alcoolic, căci altfel nu s-ar fi străduit la începutul fecundării să-mi desprindă embrionul din rădăcina ei. Poate că din pricina asta apăs cu dușmănie câteodată, vârful peniței pe hârtie, până ce se deschide o gură de cerneală cu două buze negre, pe care mi-e teamă să le pipăi, cum altădată, în copilărie, mi-a fost groază să mă ating de portalul acoperit cu postav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fundamentală care este reflectată cu o similaritate esențială În miturile și arhetipurile noastre. Una din ideile sale era că fiecare om are o latură Întunecată a personalității, pe care a denumit-o „umbră“. Umbra cuprinde toate aspectele necunoscute ale personalității: dușmănia, sadismul, toate astea. Jung era Încredințat că oamenii au obligația să-și cunoască fiecare propria umbră. Din păcate, prea puțini o facem. Cu toții preferăm să credem că suntem niște tipi de treabă și că n-am putea nutri niciodată dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vulcanică putere urcă în el. Adoarme aproape fericit și visează ceva straniu care-l umple de groază. A doua zi se repede și scrie despre Personajul V. care, rănit de lume trăiește o viață obscură, absolut normală, ascunzîndu-și cu grijă dușmăniile; alungîndu-le. Și Personajul V. trăiește singur îngropînd în el toate replicile pe care ar dori să le rostească dar n-are cui pentru că cei din jur, preocupați de altceva sau limitați, nu l-ar liniști și nici nu l-ar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de o vîrstă cu mine suspină și mă roagă: „-Nu pleca, măi chinuitule!” -îmi spune. „-Cine vrei să se roage pentru tine, Elena?” Are dreptate. Așa cum nici aici nu mi-am găsit prieteni, poate că și dincolo voi găsi numai dușmănie. Am trăit cu înverșunare, împotrivindu-mă lumii, crezînd că cei din jur sînt asemenea mie, oameni întregi, la margine de deșert, așteptînd tumefiați de căldură ploaia. Sperînd că, totuși, dintr-un sărut mort s-a născut întîia pasăre. Dar pasărea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
bosumflat. Și-atunci ce i-ai spus lui George? l-am întrebat. —George a înțeles greșit, mi-a zis el scurt. Și Judy tot greșit a înțeles? l-am întrebat eu rece. — Presupun că da, mi-a replicat James cu dușmănie. — Și Aisling și Brian și Matthew, și ei tot greșit au înțeles? — Asta trebuie să se fi întâmplat, mi-a răspuns el nepăsător. —Uite ce e, James, i-am zis serioasă, fii rezonabil. Nu se poate ca toți să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]