1,046 matches
-
două uși. Din balcoanele casei de vizavi, cercetătorul poate distinge că primul cat abundă În scări cu șase trepte, care urcă și coboară În zigzag; al doilea constă exclusiv din ferestre; al treilea, din praguri; al patrulea și ultimul, din dușumele și acoperișuri. Edificiul e din sticlă, fapt care ușurează hotărâtor cercetarea efectuată din casele vecine. Juvaerul este atât de perfect, Încât nimeni n-a Îndrăznit să-l imite. Am trasat până aici grosso modo tușele desfășurării morfologice a nelocuibilelor, intense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de Estephano, care se menținuse până acum În cadrul curentelor celor mai ortodoxe ale arhitecturii nelocuibile, a lansat un Eu acuz, care nu șovăie să clatine podeaua sub picioarele cândva veneratului Verdussen. El argumentează că, oricât de impracticabili ar fi, pereții, dușumelele, tavanele, ușile, lucarnele, ferestrele sunt elemente perimate și fosile ale tradiționalismului funcțional care, după ce-l dăm afară pe ușă, intră pe geam. El anunță cu surle și trâmbițe un nou nelocuibil, care se lipsește de atari anticării, fără a ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a doua. Aceasta a funcționat Într-un local din tipicul cartier Caballito și a constat dintr-o ambianță unică, fără alt mobilier vizibil decât cheliile a patru pereți, ici și colo câte o mulură pe tavan și, risipite pe scândurile dușumelei, o jumătate de duzină de cărămizi sparte. „Toate astea“, le-am declarat pontifical ignoranților, vorbindu-le din chioșcul-casă de bilete unde am dat lovitura cu zero patrușcinci biletu’, „nu fac nici cât o ceapă degerată; esențial pentru gustul rafinat este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
chipuri care semănau cu "noi doi". Am înaintat în lumina rece și feerică până la masa de răchită acoperită cu o pânză galbenă. Bătrânul nu mi-a întins mâna. Mi-a făcut semn să mă așed pe celălalt fotoliu, fixat în dușumea, încît nu putea fi nici apropiat, nici depărtat. ― Ei, zise el, așteptând în mod vădit ca eu să încep conversația. Dar mie mi se încleștase gura. Nu știam ce să spun. Tăceam și mă uitam la omul din fața mea. Era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la tine, la oraș" " Dacă era acolo, aș mai fi venit eu aici?" La câteva minute după ce-a pătruns în casă, Leana a ieșit, țipând, pe prispă. Oamenii care i-au sărit în ajutor au putut vedea jos, pe dușumeaua unei camere, zăcând, cadavrul moașei. Începuse, deja, să răspândească un miros greu, pătrunzător. Ea, care-i vindecase pe toți, prelungindu-le viețile, fusese sortită să moară ca un câine... Îmi revine în minte una din injecții, pe care mi-a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pian, dar își umplu degetele de noduri frecând maldăre de rufe. Ar putea face o descoperire, dar n-au timp, pentru că trebuie să îngrijească de cratițele aflate pe foc. Ar putea traduce sau scrie, dar citesc mai mult însemnele de pe dușumelele pe care le lustruiesc cu genunchii. Iar totul trece de la mamă la fiică și iar de la mamă la fiică, de parcă așa ar fi firesc și nici una nu mai crede că se vor schimba vreodată rânduielile astea la a căror menținere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din vocabularul meu răsuflat, de care m-am scuturat de mult, ca de o grea povară de monete false. Cu gestul ridicol al gasconului îngâmfat și-a împlântat, printr-o singură și puternică lovitură, frigarea neagră, cu vârful ascuțit, în dușumeaua de scânduri, presărată cu mucuri de țigări. Abia atunci l-am recunoscut, deși în noaptea crimei purta o pălărie de pâslă neagră cu borul tras dinadins peste ochi, niște pantaloni ce-i cădeau ca două burlane negre, groase și crețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
labe, încăperea. Becul sângeriu se stinse de la sine și lumina vânătă și spălăcită a zorilor năvăli în odaie. Un liliac enorm cu aripile întinse intră ca o săgeată, se izbi cu un pocnet surd de peretele cenușiu și căzu pe dușumea, amețit de lovitură. Pe covor, odihnea trupul gol al Margaretei, zgribulit de răcoarea dimineții. Cu macatul de pe pat i-am acoperit goliciunea, îndepărtându-mă apoi hoțește, cu ghetele în mână, ca să pornesc prin gangul cu miros de mucegai spre ulița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
făcut să leșin. Când patroana m-a întrebat, cu surâsul ei de viperă, dacă „mi-e cald sub limbă”, am fugit cu șorțul pe mine. În ziua aceea mâncasem doar un bob de strugure scăpat din ciorchinele unui copilaș, pe dușumeaua sălii de așteptare a gării. Am plecat apoi singur și străin, de-a lungul șinelor, ca să fug cât mai departe de casa părintească. - Mama ta umblă noaptea prin odăi și-și frânge mâinile de deznădejde - spuse tata și pleoapele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
iubire este asta?”, am întrebat o muiere, disprețuitor, dacă duhul îmi rămâne acasă și vin la tine doar cu carnea? Dar bestia scăpără din ochi solzișori de oțel călit, și plânse, spovedindu-se, că mereu mă vede că țâșnesc din dușumele, între ea și omul ei. Că o gârlă de sânge cald i se suie din inimă în creștetul capului și că șipotul roșu îi coboară în măruntaie și în lujerul de carne desfăcut să mă primească. „Unde îndrăznește omul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și-mi vorbește de vaca lui: „Era prea mică și taurul căpățânos, îmi explică el cazul, cu mâna vârâtă între nasturii închiși ai scurtei. Fătase cu greu vițelul și totuși vaca n-avea liniște. Îl lingea de sânge, întinsă pe dușumeaua grajdului, însă izbea și cu picioarele. Mă uit sub coadă și văd altă căpățână, prea mare să iasă. S-a scremut vaca din toate puterile și n-a izbutit nimic, până nu m-am opintit să trag de frânghiile aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe o raclă de copil. Cu mâinile înfipte în șipci, trăgeau cu toții micul coșciug, care se legăna încolo și încoace, până ce, deodată, fundul se desprinse și un cadavru de copil înfășurat în pânză albă, ca un pachet lunguieț, căzu pe dușumea cu zgomot. Întâmplarea aceasta, uitată de mult, îmi veni fulgerător în minte în timp ce priveam lupta înverșunată a celor doi copii pentru mașina de cusut, pe care totuși, adevăratul domn de la „societate” a ridicat-o într-o luni de dimineață, urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fuga într-acolo, copiii fugiseră și paiele ardeau cu flacără înaltă și mistuitoare. Ținea mult trompetul ca vecinii să nu intre în pușcărie, și ca să nu le rămână copiii pe drumuri. Ofițerii, văzând că tace mereu, cu ochii pironiți în dușumele, îl lăsară să se reîntoarcă, însă cu escortă întărită, „ca să ne mai țină de urât”, ne zicea Gheorghe cu surâsul tainic. Trecuse cam la vreo două săptămâni de viață liniștită. Niță Anghel ne părăsise între timp, mulțumită nevestei, care urmase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sfârșitul paginii. Apoi desenă un revolver și o cutiuță pe care scrise cu litere de tipar CAMERA DE GAZAT. Mâzgăli cu creionul în zigzag foaia de hârtie și intitula rezultatul APOCALIPSA. Când sfârși de decorat pagina, o aruncă jos, pe dușumea, unde erau împrăștiate multe altele. Fusese o dimineață foarte productivă, își zise el. Nu mai realizase atât de mult de câteva săptămâni. Privind la zecile de coli Big Chief care formau un covor de tulpane indiene în jurul patului, Ignatius se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
scenă. Darlene e una dintr-alea de-ți prăpădește investițiile dac-o scapi din ochi. Ușa capitonată se deschise cu zgomot și în bar intră un băiat, cu cizme de dansator flamenco, ale căror vârfuri de metal zgâriau în mers dușumeaua. — A, era și timpul, îi spuse Lana. — Ai angajat alt cioroi? Băiatul privi spre Jones printre cârlionții bine unși cu briantină. Ce s-a-ntâmplat cu ultimu’? A dat ortu’ popii? — Drăguțule, spuse blând Lana. Băiatul deschise o geantă lucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
data emisiunii: singura monedă de argint de un dolar ce se găsea printre ofrande. Brățara zornăia, chemând credincioșii spre altar, dar singurul care mai era în templu fusese excomunicat din cauza obârșiei sale și continua să măture. O ofrandă căzu pe dușumea, chiar argintul și Lana îngenunche s-o recupereze. — Hei, mangosito! strigă Jones, violând sanctitatea ritului. Îți pică bine, bre, profitu-ncasat de la orfani! — N-ai văzut unde s-a dus? întrebă ea. Ajută-mă să-l găsesc, Jones. Jones puse pămătuful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnul Levy? întrebă Ignatius de jos, de pe podea. Nu putea să-l vadă din cauza șirului de dulapuri în care se păstrau dosarele. Braah! Am dorit mult să-l întâlnesc. Scuturând-o de pe el pe domnișoara Trixie care se prăbuși pe dușumea, Ignatius se ridică greoi în picioare și văzu un bărbat de vârstă mijlocie, îmbrăcat sport, ținând mâna pe clanța ușii biroului ca să o poată lua din loc la fel de repede precum sosise. — Bună ziua, spuse domnul Levy degajat. Un nou angajat, Gonzalez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
stiloului său de doi dolari. Plec în fabrică să vorbesc cu șeful de echipă. Fii cu ochii în patru la lucrurile de aici. Prin lucruri, Ignatius își imagină că domnul Gonzalez se referea la domnișoara Trixie, care sforăia tare pe dușumea, în fața dulapului cu registre. — Seguro, spuse Ignatius și zâmbi. Puțină spaniolă în cinstea nobilei dumitale origini. De îndată ce șeful de birou ieși pe ușă, Ignatius introduse o coală de hârtie cu antetul firmei Levy în mașina de scris înaltă și neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să-ți faci puțină pomană cu ei. Te ajută să te simți bine. — Curat pomană! Ca la Bucuria Nopți’, cu orfani care plătesc gras ce le trimiți. Nu mai purta tu atâta grijă orfanilor și vezi-ți mai bine de dușumeaua mea. Am și așa destule probleme. Darlene vrea să danseze. Tu vrei să-ți măresc salariul. Ba am și alte probleme mai rele pe deasupra. Lana se gândea la oamenii îmbrăcați în civil care începuseră dintr-o dată să-și facă apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Como au devenit roșii. Susan și Sandra nu au văzut niciodată în tine imaginea a ceea ce ar trebui să fie un tată. — Ultima dată când a fost Sandra acasă, deschizându-și poșeta ca să-și scoată țigările, i-a căzut pe dușumea, chiar la picioarele mele, un pachet cu prezervative. — Exact asta încerc să-ți spun. N-ai fost niciodată un model pentru fiicele tale. Din cauza aceasta habar n-au ce vor. Eu m-am străduit cât am putut. — Ascultă, hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
excelent în felul lui. Dar acum avea la îndemână un proiect nou, extrem de comercial. Ignatius își eliberă masa de scris măturând cu o singură mișcare a mâinii articolele pentru reviste și foile de însemnări Big Chief, care căzură jos pe dușumea. Își luă o nouă mapă pentru foi volante și scrise încet pe suprafața aspră, cu un creion roșu și litere de tipar: JURNALUL UNUI TÂNĂR MUNCITOR sau GATA CU TRÂNDĂVEALA. Când termină de scris, desfăcu un pachet nou de coli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în linoleum și râdea timid, privind la ceea ce se petrecea în centrul camerei. O femeie scundă și grasă, cu părul creț, cărunt, dansa singură pe linoleum, legănându-și sânii grei care atârnau sub o bluză albă. Pantofii ei sport băteau dușumeaua cu convingere, purtând sânii care se bălăbăneau și șoldurile care se roteau când înainte, când îndărăt, în spațiul dintre masă și sobă. Deci aceasta era mătușa agentului de stradă Mancuso. Numai el putea să aibă o asemenea mătușă, mormăi disprețuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de lupte libere și începu să se scuture, lăsându-se din ce în ce mai jos, până când fu gata să atingă podeaua. — O, Doamne! exclamă Ignatius adresându-se vântului. — Ai să-ți rupi târtița, fato, râse doamna Reilly. Ai să-mi găurești bunătate de dușumea. Poate ar fi mai bine să te liniștești, mătușă Santa, spuse agentul Mancuso mohorât. — Drace! Doar n-am să mă opresc acu’, când am ajuns aici, răspunse femeia, ridicându-se ritmic. Cine zice c-o bunică nu mai poate dansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
duc oamenii, spuse Darlene. Trebe să ții pasu’ cu noutățile-n afaceri. — Foarte mulțumesc. Și pentru c-ai venit cu ideea, ai vreo propunere? — Eu propun un vot unanim ca să nu schimbăm baru-n grădină zoologică, făcu Jones. — Ocupă-te de dușumea, îl puse la punct Lana. Am putea folosi papagalu’ meu cacadu, spuse Darlene. Am pregătit un dans grozav cu el. E o pasăre foarte deșteaptă. Ar trebui s-o auzi cum vorbește. — La barurile pentru negri, oamenii-ncearcă să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și schițe care evaluează și oferă o perspectivă asupra scenei contemporane. Trebuie să ne reîntoarcem degrabă, pe aripile prozei, la fabrică și la oamenii ei, care mi-au sugerat această destul de lungă digresiune. Așa cum vă spuneam, tocmai mă ridicaseră de pe dușumea, spectacolul dat de mine și căderea mea în fund devenind sursa unui mare sentiment de camaraderie. Le-am mulțumit cordial, în timp ce ei, cu multă solicitudine, mă întrebau, cu accentul lor englezesc de secolul al XVII-lea, cum mă simt. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]