3,527 matches
-
și al XV-lea, precum cel din Sevilia și, în parte, cel din Segovia, palatul lui Alfonso XI în Tordesillas, palatele prelaților și magnaților din secolele al XV-lea și al XVI-lea, precum cel din Alcalá de Henares, palatul ducilor de Alcalá din Sevilia (cunoscut drept Casa de Pilatos) ș.a. - toate având curți interioare înconjurate de arcade. Pe langă acestea, ar mai fi: porțile unor orașe, precum Puerta del Sol (poarta soarelui) în Toledo din secolul al XIV-lea și
Stil maur () [Corola-website/Science/314143_a_315472]
-
au mai întors niciodată. Vasile G. Morțun a murit la 30 iulie 1919, la moșia sa din satul Broșteni, comuna Bahna (astăzi în județul Neamț), fiind înmormântat în cavoul familiei. La înmormântarea sa au participat miniștrii Alexandru Constantinescu, Ion Gh. Duca, Dumitru Buzdugan, George G. Mârzescu, aghiotantul regal Ion Țenescu (din partea Regelui Ferdinand), oficialități din aproape toate județele țării, precum și țărani din județele Roman și Iași. Vasile G. Morțun - editor al lui Eminescu, fost deputat socialist și ministru de interne liberal
Vasile G. Morțun () [Corola-website/Science/307444_a_308773]
-
Radu din moșia Poieni, județul Saac. Printr-un hrisov din septembrie-decembrie 1636 mănăstirea Slobozia primea de la domnie "o vie în dealul Năenilor, județul Saac, și 300 de bolovani de sare pe an de la ocna Ghitioara". La 29 mai 1677 Gheorghe Duca confirmă mănăstirii Slobozia lui Ianache drepturile sale asupra bunurilor schitului Apostolache, din județul Saac. Schitul, aflat în localitatea Măstănești, a fost ctitorit de comisul Apostolache, între anii 1645 -1652. O condică din 1700 a lui Constantin Brâncoveanu spunea: Într-un
Județul Săcuieni () [Corola-website/Science/305030_a_306359]
-
al stăpânirii islamice în Sicilia. Anihilarea sarazinilor din Sicilia s-a încheiat către anii '40 ai secolului al XIII-lea, când au avut loc ultimele deportări de la Lucera. Apariția sarazinilor în sudul Italiei a avut ca stimulent și cazurile anumitor duci și principi regionali care au solicitat sprijinul mercenarilor musulmani pentru rezolvarea unor dispute interne. Primii care au recurs la acest sprijin au fost ducele Andrei al II-lea de Neapole și principele Sicard de Benevento în 836 și 837, apoi
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
în Revista Scriitorilor Români, vorbesc despre ambianța românească (și apunakistă) a locuinței din Lima, despre familie (soția și cele trei fetițe), dar și despre singurătatea scriitorului, rămas cu totul în afara mediilor literare latino-americane și muncit de un irepresibil dor de ducă. În tot acest răstimp, chiar dacă nu cu totul ignorat (în 1928, Petru Comarnescu i-a "nășit" debutul în Tiparnița literară, cîteva fragmente din "romanul" Apunake au apărut în 1933, în Vremea), pentru românii din România, scriitorul Grigore Cugler a rămas
Grigore Cugler () [Corola-website/Science/299146_a_300475]
-
i au reprezentat o dinastie a conților și ducilor de Franconia în intervalul dintre secolul al IX-lea și al XI-lea, denumirea provenind de la ducele Conrad "cel Bătrân" de Thuringia și fiul său Conrad I al Germaniei. Familia este pentru prima dată menționată în 832, prin contele Gebhard
Conradini () [Corola-website/Science/327984_a_329313]
-
regelui din Francia de apus, Carol "cel Simplu", punând astfel capăt domniei Carolingienilor în Francia Răsăriteană. Regele Conrad I nu a avut copii. Eșuând total în încercarea e a asigura unitatea și ordinea în Imperiul german în fața rezistenței continue a ducilor de Suabia, Bavaria și Lorena, Conrad, aflat pe patul de moarte în decembrie 918, l-a convins pe fratele său Eberhard, markgraf și ulterior duce de Franconia, să renunțe la pretențiile sale la coroană și să recomande nobililor franci alegerea
Conradini () [Corola-website/Science/327984_a_329313]
-
Siconulf, în Taranto. Niște negustorii din Amalfi l-au salvat pe Siconulf eliberându-l, după care a fost proclamat ca principe în Salerno. Un rpzboi civil a izbucnit în sudul Italiei. În 847, împăratul Lothar I i-a delegat pe ducii Guy I de Spoleto și Sergiu I de Neapole să intermedieze o divizare a marelui principal longobard. După aceea, în 849, împăratul următor, Ludovic al II-lea, pe atunci rege al Italiei, a stabilit împărțirea principatului de Benevento în două
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
a căutat în continuare să își stabilizeze succesiunea dinastică și l-a numit pe fiul său, Gisulf I drept co-principe din 943, iar acesta i-a succedat în 946. Succesiunea nu a fost contestată în interior, însă forțele aliate ale ducilor Ioan al III-lea de Neapole și Landulf al II-lea de Benevento au invadat Salerno. O alianță încheiată cu amalfitanii a salvat domnia lui Gisulf I. Ca și tatăl său, Gisulf a fost în general aliat al bizantinilor, uneori
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
De la 978, anul morții principelui Gisulf I, până la 983, anul în care salernitanii au reinstalat la putere o dinastie aleasă de ei înșiși, principatul de Salerno s-a aflat sub conducerea "străinilor": fie din casa princiară de Capua, fie de către ducii de Amalfi. Amalfitanii au profitat de moartea lui Pandulf Cap de Fier din 981 pentru a prelua stăpânirea asupra Salerno de la Pandulf al II-lea, astfel încât Manso I de Amalfi a devenit principe. Acesta a fost însă nepopular, și Ioan
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
-se la câțiva kilometri nord de orașul Dorohoi. Prima menționare documentară a localității datează din data de 20 decembrie 1437. Ca urmare a relațiilor comerciale dezvoltate, a primit în anul 1672 statutul de târg, printr-un hrisov al domnitorului Gheorghe Duca. Până la încorporarea Bucovinei la Austria, în 1775, a făcut parte din Ținutul Cernăuți. Între anii 1775-1777, orașul a fost ocupat de armatele austriece, dar târgul, împreună cu circa 30 de sate, a revenit Moldovei, în cadrul nou-înființatului Ținut Herța. Acest ținut a
Herța () [Corola-website/Science/298037_a_299366]
-
formația Holograf la spectacole și albume precum: "69% Unpluged", "Supersonic", "Undeva departe" și "Holografica", susținând partitura de chitară acustică și backing vocal. În aceeași perioadă, îl regăsim alături de nume mari ale muzicii românești precum Ducu Bertzi pe albumele „Dor de ducă”, „Sufletul meu” și „Poveste de iarnă”; Mircea Vintilă - albumul „Madama de pică”, Ovidiu Lipan Țăndărică - „Renașterea”, Dinu Olărașu - „Vis-a-vis”, Stepan Project - „Sensul vieții”, Compact - „5.Compact”. În luna iunie a anului 2001 este cooptat în grupul "Pasărea Colibri", formație alături de
Marius Bațu () [Corola-website/Science/314046_a_315375]
-
cumpărat prin licitație publică de Lia Stolojan de la Primăria Capitalei. La 4/17 august 1916, în casa lui Vintilă Brătianu , s-au semnat în secret, documentele prin care România intra în război de partea Antantei. În memoriile sale, I. G. Duca scria că „"nu au fost de față la iscălirea tratatelor decât cinci persoane: Brătianu, Poklevski, Diamandi, Vintilă Brătianu și cu mine. Poklevski a sosit cel din urmă, cu cele cinci originale destinate Rusiei, Franței, Angliei, Italiei și României. (...) Prin aceste
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
Vintilă Brătianu avea să fie numit de Ionel Brătianu în locul său la conducerea Ministerului de Război. Guvernul avea să rămână în această formulă până la finalizarea retragerii în Moldova, la 10 decembrie 1916. Motivația acestei alegeri este prezentată de Ion G. Duca astfel: "„Pe la 12 s-a dus la Palat cu Vintilă Brătianu, care trebuia să intre în guvern ca ministru de război și urma, deci, să depună legiuitul jurământ. Această numire fusese din vreme hotărâtă și era foarte binevenită. Ion I.C.
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
guvernare, se punea cu acuitate problema înlocuirii marelui dispărut, atât la conducerea partidului cât și a guvernului. Ionel Brătianu prevăzuse o astfel de posibilitate, înscriind-o în testamentul său politic. „"Socotesc că șefia partidului ți se cuvine dumitale [Ion G. Duca n.n] și cred că, de altfel, lucrul acesta este în asentimentul prietenilor noștri politici, dar, având în vedere serviciile aduse de Vintilă, eu cred că este chiar în interesul dumitale ca dacă, precum este și firesc, eu mor înaintea
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
anul 1911, Vintilă Brătianu a înființat și condus Cercul de studii al Partidului Național Liberal. Ideea și liniile directoare ale acestuia, primul înființat de un partid politic din România, au fost discutate și stabilite împreună cu Ionel Brătianu și Ion G. Duca. Cercul avea scopul principal de a dezbate și de a populariza în rândul populației, ideile principale ale noii viziuni a Partidului Național Liberal, după preluarea conducerii sale de către Ion I. C. Brătianu. Astfel aveau să fi dezbătute idei ca: unitatea națională
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
de 98.757 de locuitori și ocupă o suprafață de 43,15 km², fiind unul dintre cele 100 mai des populate orașe ale țării. Se învecinează cu comunele Kobylnica și . Stolp a primit drepturi de oraș în anul 1269 din partea ducilor lui Danțig. Drepturile au fost confirmate în 1310 de către margrafii Brandenburgului. A fost pentru mult timp un centru administrativ și comercial al regiunii — nefăcând totuși parte din Liga Hanseatică — până în 1648, când Ducatul Pomeraniei a fost împărțit între Brandenburg-Prusia și
Słupsk () [Corola-website/Science/297841_a_299170]
-
Normanzii au uzurpat conducerea lombardă și bizantină în Mezzogiorno, iar în Anglia, în 1066, aceștia pun bazele unui regat centralizat și unificat. Transformările sociale au influențat politicile feudale europene pe parcursul Evului Mediu. În Franța, marii nobili dețineau puterea, în special ducii de Aquitania și Normandia. Apar figuri importante ale mișcării intelectuale cunoscută ca Scolastică, ce empatiza argumentele dialectice în disputele teologice asemeni filosofiei clasice. În Spania, califii de Cordoba sunt înlocuiți de Almoravizi. Are lor unificarea creștină sub hegemonia Navarei, debutând
Secolul al XI-lea () [Corola-website/Science/298554_a_299883]
-
puternicului Imperiu al Moraviei Mari (care a ajuns la întinderea teritorială maximă în timpul domniei lui Svatopluk I din Casa Mojmír). După căderea imperiului, în 907, centrul de putere s-a transferat dinspre Moravia către Boemia, sub dinastia Přemyslidă. În timpul domniei ducilor și regilor Přemyslizi, și a urmașilor lor, Luxemburgii, țara a ajuns la întinderea maximă (secolul al XIII-lea-al XIV-lea). Viața în țară a fost grav afectată de Războaiele Husite, în timpul cărora a fost pusă sub embargou economic, și
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
la nunta verișoarei sale, Olga Konstantinovna, cu regele George I al Greciei. În ianuarie 1870 Alexei Alexandrovici a devenit major potrivit legislației ruse. Evenimentul a fost marcat prin depunerea a două jurăminte: cel militar și jurământul de credință al Marilor Duci ai Caei Imperiale ruse. În iunie 1870 a început ultima parte a pregătirii sale. Aceasta a inclus navigația cu un motor cu aburi pe ruta de la Sankt Petersburg la Arhanghelsk prin Canalul Mariinsk și râul Dvina de Nord. După ce a
Marele Duce Alexei Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/315863_a_317192]
-
Sfântul Imperiu Roman, regiunile vechilor triburi au căpătat tot identități, în funcție de diviziunile regatului, alături de Lotharingia (Francia de Mijloc propriu-zisă). Spre deosebire de ducatele ulterioare, aceste entități nu erau definite prin granițe administrative stricte, ci prin regiunea de așezare a triburilor germanice principale. Ducii lor nu erau nici administratori regali și nici seniori teritoriali. Triburile care au devenit ducatele de origine germane au fost la început alemanii, thuringienii, saxonii, francii, burgunzii și rugii. În secolul al V-lea, migrația germanică ("Völkerwanderung") a adus un
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
dezintegrat cu rapiditate după 899 sub domnia lui Ludovic Copilul, care a permit magnaților locali să reînvie ducatele ca entități autonome și să își guverneze triburile sub autoritatea supremă a regelui. După ce ramura răsăriteană a Carolingienilor s-a stins (911), ducii s-au luptat între ei pentru coroană, mai întâi impunându-se Conradinii din Franconia (911), iar apoi Ottonienii (Liudolfingii) (919). Deși conducerea puternică a acestora și a urmașilor lor i-a redus adesea pe duci la postura de reprezentanți regali
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
Carolingienilor s-a stins (911), ducii s-au luptat între ei pentru coroană, mai întâi impunându-se Conradinii din Franconia (911), iar apoi Ottonienii (Liudolfingii) (919). Deși conducerea puternică a acestora și a urmașilor lor i-a redus adesea pe duci la postura de reprezentanți regali, ducatele originare au rămas în mare parte intacte până la domnia dinastiei Hohenstaufen. Ducatele germane originare mai recente erau: Istoricii germani în mod constant au restrâns termenul de "ducat de origine" la Regatul francilor răsăriteni, cu
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
considerate ca unități regionale administrative lipsite de orice coeziune etnică. Cu toate acestea, potrivit lui J. Flach și Kienast, și ducatele din Franța, precum (Bretania, Normandia, Gasconia, Aquitania și Burgundia), aveau bază etnică înainte ca regii Franței să înceapă crearea de duci în secolul al XIV-lea. Natura și rolul ducatelor germanice de origine sunt adesea privite prin contrast cu vechile ducate de pe teritoriul Franței. Se spune că cei 12 paladini ai lui Carol cel Mare ar fi inspirat crearea celor 12
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
Puterea statului de Berg a continuat să crească în secolul al XIV-lea. Comitatul de Jülich s-a unit cu comitatul de Berg în 1348, iar în 1380 împăratul Venceslau i-a promovat pe conții de Berg la rangul de duci, dâdn astfel naștere ducatului de Jülich-Cleves-Berg. În 1509, ducele Ioan al III-lea de Cleves a încheiat o căsătorie strategică cu Maria de Geldern, fiică a contelui Wilhelm al IV-lea de Jülich-Berg, care a devenit moștenitoare a posesiunilor tatălui
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]