1,184 matches
-
război. Dintre toți frizerii, ăsta se pricepea cel mai bine să-mi pună cicatricea În valoare. CÎnd ieșeam din mîna lui, parcă făcusem trepanație. La sfîrșit, Îmi sufla pe gît ca să Împrăștie părul tăiat, iar respirația Îi trăsnea a Ricard. Dugheana acestui figaro se găsea pe strada Notre-Dame-des-Sept-Douleurs. De Crăciun, Îmi oferea o mandarină. CÎnd Îmi priveam cicatricea În oglinda de la baie, Îmi puneam Întrebări În legătură cu forcepsul. Obiectul ăla semăna cu un deschizător de conserve sau cu un spărgător de nuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
răspândit, celelalte grupuri s-or fi punând deja În mișcare pe cont propriu. Mă tem de iudei, cei din Ierusalim au aici, la Praga, prea mulți agenți... Era seară. Zăpada lucea, albăstruie. La intrarea Întunecată În cartierul evreiesc se grămădeau dughenele scunde ale târgului de Crăciun, iar În mijloc, Îmbrăcată În pânză roșie, scena deocheată a unui teatru de marionete luminat cu torțe fumegânde. Dar, imediat după el, treceai pe sub o arcadă din piatră cioplită, și lângă o fântână din bronz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca și aici, la Tokyo, trăiau destui oameni fără alt țel decât acela de a se agăța de viață. Mai erau lângă stație și alți ghicitori, tineri și bătrâni, îmbrăcați ca Higurashitei. Își așteptau răbdători clienții, la lumina palidă a dughenelor. Dacă Gaston ar fi ajuns cu zece minute mai devreme, ar fi putut să-l zărească pe Takamori într-unul din șuvoaiele de oameni care ieșeau din stația Shibuya, dar trăncăneala lui Higurashitei le împiedicase reîntâlnirea. În drum spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
frați mai mari care mă urau pentru că monopolizam afecțiunea și atenția părinților. Cum de se pot lua asemenea hotărâri În copilărie, nici azi nu pot Înțelege. Dar Îmi dau seama, acum, că am refuzat să fiu un debil. Într‑o dugheană de vechituri dădusem peste o carte de Walter P. Camp cu sfaturi menite să‑ți mențină forma fizică, și am făcut și eu ce făcea faimosul antrenor de fotbal - căram din pivniță găleți grele pline cu cărbuni, mă ridicam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lângă covrigărie, unde plătea o chirie mai mică și mai avea, pe deasupra, și hrana asigurată. În afară de aceste facilități, domnul Iordănel mai avea o pricină întemeiată și neimpozabilă pentru a se desfăta cu petecul său de doi mp în fața covrigăriei. Ferestrele dughenei răspândeau o boare caldă, un adevărat zefir îndulcind cu un strop subtropical climatul extrem continental al iernii pe pavaj, sub prelata albastră de polistiren. Acolo găsi domnișoara Carbon, printre coperțile ginecologice ale presei scrise, e ceva de groază la mahala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pretext ca să se strecoare în baie și să-și revină. Închizând ușa în spatele ei, Alice a simțit că i se întoarce stomacul pe dos din cauza mirosului de oțet și bicarbonat cu care curăța toată casa. Locul ăla puțea ca o dugheană în care se vindea pește și cartofi prăjiți. Alice a tras adânc aer în piept și s-a privit în oglindă, concluzionând posomorâtă că regimul ecologic asupra căruia insista Jake nu-i făcea pielea feței să arate mai frumoasă. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
restul celor de la mănăstire, a fost pecetluit de o autentică și sfântă reciprocitate. Prieteni, unii cu alții, au venit, prieteni au plecat, prieteni au lăsat În urma lor, În mănăstire. Au ales, ulterior, calea comerțului. Întâi și-au deschis o minusculă dugheană. Pe parcurs, totul, În viața lor, a Înflorit: au Înflorit ei, ca soț și soție; le-au Înflorit, pe alături, câțiva copii. Mai precis, până acum, doi băieți și două fete. Le-a Înflorit activitatea comercială. Cine are bucuria să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ci după instrucțiile clienților. Moș Costache voia să facă jos prăvălii, dar pretindea că trebuiau urcate cu cel puțin trei sferturi de metru deasupra solului, ca să nu intre hoțul de-a dreptul în prăvălie și să fure. Văzuse el o dugheană, în tinerețe, așa înălțată deasupra pământului, căreia i se punea ziua o scară de lemn în fața ușii. Dacă zidarul ar fi executat planul oral al bătrânului, rezultatul ar fi fost comic. Însă nu-l înfăptui, fiindcă moș Costache amâna lucrările
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Iarba Fiarelor. Și în a doua noapte, 8 aprilie, într-o vineri, sub pretextul acoperirii cheltuielilor, bărbieri de monetar toate casieriile prăvăliilor ce nu-și depuseseră, de cu seară, încasările la bancă, din zona Gării de Nord, de la magazinul "Sora", hăt, până la dughenele Hotelului "Grivița". Trecu și pe alături și-și făcu frățește mendrele și pe dreapta, la "Cerbul", magazin de încălțăminte. Un cearceaf cu bancnote trimise, c-o mașină, acasă, în "Calomfirescu". Celălalt mușuroi de bani, produs mai către dimineață, îl înveli
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
da Dumnezeu, se chinuia să agonisească ceva, să iasă din sărăcie. Sănătos, sănătos, așeza totul la spate, nu se încurca. Avea o privire de punea omul jos, hăndrălăii nu ridicau colțul. Îi plăcuse și lui Grigore. Într-un an împrejmuise dugheana, mai înmulțise capitalul, se cunoștea că avea școală de negustor. Bătrânul îl ispitise, că se ajuta cu el; aflase că e băiat de la țară, sărac. Slugărise la un negustor prin Lipscani de la doisprezece ani, învățase meseria. Când se făcuse de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
i-a rămas decât să se ducă să-și vadă metrii cumpărați. Așa s-a întemeiat. Lucrurile au mers mai greu la început, până învățară trecătorii locul. Băutura e lucrul dracului. După o săptămână nu mai pridideai de ei în dugheană, că pofta vine mâncând și, de vreme ce li se așezase circiuma în drum, era greu s-o ocolească. 13 Adusese un dulgher de-i făcuse rafturi și tejghea, și cu ce bani u mai rămăsese cumpărase câteva mese și scaune. Împodobise
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se uită la dogar și la fată și nu spuse nimic. Pe urmă vem'se primăvara. Drumurile erau, toate, o iarbă. Peste mahalale se așternuse un cer leneș, albastru. Meșterul și-a făcut drum spre cârciuma lui Stere, a privit dugheana de scânduri, s-a mai sfătuit cu nevasta; tânărul venea duminica în casa lor, aducea fetei pachete cu bomboane, părea cam neînvățat, sta lângă Lina, povestea de-ale lui, se uita mai în pământ, dar nu i se apropia de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în silă. Văzu locul pustiu și întins. Pânza întunecată și rară a salcâmilor tremura în vântul dimineții. Auzi foșnetul frunzelor și simți mirosul dulce al florilor. Cuțarida, verde, pună de buruieni, strălucea în lumina soarelui. 44 Trăsura se opri în fața dughenii. Lina nu spuse nimic. Birjarul cară lada cu Grigore. Aștepta bacșișul, și cârciumarul îi dădu câteva piese. Aglaia vorbea cu soacra. Droșca întoarse și plecă înapoi, hurducăind. Rămăseseră în fața gardului spălat de ploi. Stere deschise larg poarta și spuse: - Asta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
O trecea iar plânsul. Cocoșată îl fericea pe negustor: - Norocos ești! Luași zestre, dar ce mai fată! Stere șezu cu ele până la prânz. Nu se dezlipea de lângă Lina. Soacra și nevasta șefului deretecau prin odăi, așezau lucrurile aduse și parcă dugheana începea să se schimbe. După ce mâncară împreună, cârciumarul luă o damigeana de țuică și porni la gunoieri, să se cinstească cu ei. Femeile spălară vasele, măturară, așezară clondirele și întinseră hârtii pe rafturi. Cea tânără tăcea posomorită. Ar fi vrut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
chiuia și juca darurile, să afle toată lumea că botează cârciumarul. Casele nașului erau peste Grivița, înspre mahalaua Grantului. Lumqa se oprise în loc și privea convoiul cel vesel. Cocoșată sucea dosul, răcnea o dată, pocnea degetele lăutărește. Ieșiseră și negustorii afară din dughenele lor să se uite. Oltenii suflau în palme de frig, bătând opincile. Au trecut podul de fier după plocon. Locuința brutarului se vedea de departe, odăi lângă odăi, cu acoperișul înțigluit și geamuri verzi la cercevele, deasupra, de 99 Îndulceau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și se lipea de cîte-o tarabă. Fura două puni negre din ochii negustorilor și le împărțea cu ceilalți. Înfulecau lacomi și de acolo tocmai la piață, la Chibrit se opreau, la ciordeală de pepeni, într-o jumătate de ceas, zăreau dughenele de lemn și șoproanele acoperite cu rogojini, sub care erau adăpostiți cantalupii. Copiii se amestecau în zarva pieței, trăgeau cu ochiul la țăranii veniți de la Turnu. Aceștia păzeau grămezile de boșari. Buni de gură, negustorii spintecau bostanii cu cuțitele și-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
urcat fiecare într-un tramvai și duceau prada. Spre Calea Văcăreștilor era un târg înghesuit între două străzi murdare, unde se desfăceau lucruri de furat. Acolo nu te întreba nimeni de unde ai cămășile de mătase sau hainele scumpe de dril. Dughenile gemeau de asemenea marfă. Veneau oamenii săraci să se 180 Înțolească și luau mai ieftin costumul. Întrebau, puneau banii pe masă, plecau. Gheorghe ajunsese mai înainte. Îl așteptase pe Nicu la stația de tramvai. Merseră apoi la domnul Goldenberg. Intrară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai canonea pe o parte și se scula cu dosul la biserică. Ceata se strângea și câinii se vânzoleau a joacă. Cățelele o luau înainte și dulăii după ele, tîrîndu-și limbile prin praf. O apucau spre șina Constanței, unde erau dughenile cu zarzavat. Drumul îl știau. Se lăsa amurgul și se întorceau sacalele primăriei. Sacagiii, niște haidamaci soioși, aruncau după ei cu coceni de porumb. Piața mirosea a resturi. Deasupra, plutea o duhoare stătută de ceapă stricată. Negustorii udau salata și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lor, nu alta! Ăștia aveau tarabe la capătul pieței, vindeau covrigi cu susan, corobețe, halva, peltea și semințe. Toamna umpleau prăvăliile cu bostani copți. Pe toată rampa se scurgea un miros dulce, care aducea lucrătorii de la Regia de tutun în fața dughenelor. ' Pungașii își umpleau buzunarele goale de dimineață. Priveau de departe alvița. Liftele o întindeau pe tarabe după ce-și legau șorțurile. Întâi îi vedea Iani. - Țineți-vă, bre, că vin bandiții! striga el celorlalți în gura mare. Hahalerele abia se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i trebuia, ar fi vândut casa și locul, și-ar fi acoperit ce cheltuise, că locurile în Cuțarida se vindeau acum altfel, mai scumpe, de când începuse primăria să paveze străzile și să tragă tramvaiul electric încoace, către șina Constanței și dughenile de la Tarapana. 321 1 Orașul înainta spre mahalale. Mereu se ridicau alte case din cărămidă, și pe zidurile încă umede se așezau firme noi. Nu se putea spune că le merge tuturor la fel. Erau luni de când ședeau și zidarii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
căutătura bosumflată a Auricăi, când la rânjetul molfăit al bătrânului. — Câte ? întrebă acesta, cerându-și bănuții cu palma întinsă. — Nouă din zece, propuse Petrache. Te prinzi ? Bătrânul se ridică, abia atunci Petrache văzu că-i lipsea un picior, țopăi înlăuntrul dughenei și numără la repezeală zece capse pe care le puse, mușuroi, în fața lui. Flăcăul le luă, una după alta, indicând de fiecare dată ce țintă dorește, nu era nevoie, căci, după fiecare icnet al puștii, iepurașii, rățuștele ori lupii înșirați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
avea ceva de sfârșit de lume, menit, mai degrabă, să te pună pe fugă. Iar dacă adăugăm ochii întredeschiși, resemnat vizionari, și straiele cenușii ale acestui Sfânt Ioan căruia prietenii îi spuneau Jenică, avem o privire de ansamblu asupra acestei dughene pe firma căreia, la stradă, dacă aveai destulă răbdare s-o deslușești, scria „Loto Prono“ și, mai într-o parte, „Avem loz în plic“, iar la sfârșit aflai iarăși că e ultima zi, ceea ce putea, oricând, să fie adevărat. Există
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vânt, își inventară regula celor o sută de frunze. Așa își numiră jocul. Punctul de plecare era primul castan din fața Gării. Puteai să alegi ce trotuar vrei, dar cel din stânga era mai avantajos, căci mergea, netăiat de vreo stradă, până la dughenele de pe Strada Mare, ceea ce însemna, deja, cam jumătatea drumului. Nu conta cine ajunge primul, important era să ajungi cât mai departe. Cel care participa la joc trebuia să culeagă mai întâi o sută de frunze. Apoi, cu ghiozdanul doldora, se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se mirau niciodată. Se duceau duminica la biserică și, de luni, la serviciu. Își povesteau câte o zi din viață și asta le era de ajuns pentru a fi povestea vieții lor întregi. Sâmbăta se plimbau pe Strada Mare, cu dughene de o parte și de alta. Se cunoșteau atât de bine, încât, atunci când se salutau, nu mai știau care e unul și care celălalt. Strada Mare tăia orașul în două ; pe muchia ei puteai să-l împăturești în orășele mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de la zece la unu și, când limbile ceasului se așezau una peste alta, se îmbrățișau la întâmplare. Se bucurau, fără să știe de ce. Liniile ferate se întretăiau în dreptul gării. Dar nodul de cale ferată se mutase în alt oraș, unde dughenele nu se împuținaseră din cauza frontierelor, iar meșteșugurile se înmulțiseră. Prin gară nu treceau decât trenuri de marfă. După miros, locuitorii știau că trenurile cară cisterne cu motorină. Ori vagoane cu grâne, după stolurile de ciori care coborau, în urma lor, pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]