1,081 matches
-
10.08.1944. 2.Grovu Andrei, sublocotenent de rezervă, profesor, fiul lui Andrei și Susana Grovu, regimentul 90 Infanterie-Sibiu, fiind rănit, moare mitraliat de un avion de vânătoare german în timp ce era transportat cu o ambulanță de la spitalul militar Caransebeș la Dumbrăveni, în 07.09.1944 3.Moldovan Ioan, sublocotenent de rezervă, învățător, n.1920 în Streza, fiul lui Titu și Eufrosina Moldovan, regimentul 1 Vânători, căzut în luptele de la cota 463, Nord de satul Nicolești, jud. Mureș, în 24.09.1944
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Gheorhieni-Miercurea Ciuc, unde cei doi părinți ai mei au lucrat ca angajați ai Liceului Sfântul Nicolae, unde noi cei trei copii am studiat până în 1939, în 1940 fiind obligați de evenimentele istorice, cedarea Ardealului de Nord, să ne refugiem la Dumbrăveni unde părinții sau angajat în aceleași condiții la Liceul Timotei Cipariu. Curând tata va fi concentrat, de unde se întoarce foate bolnav, lăsându-ne pe noi trei frații orfanii, iar pe mama, pentru a doua oară văduvă. Gheorghe, fratele mai mare
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
moșia rămasă, unii - Hărțan, Tofan, Anușca și Melo iau ¾ din Pungești și ½ din Poiana Trohan, iar Ilie Gârcinul, cu sora lui Irina, iau ¼ din Pungești, partea de sus și ¼ din Lușcești, cu mori sau locuri de moară în Racova. La Dumbrăveni, într-un alt document, tot de la Petru Rareș, datat 2 aprilie 1546, din Bârlad, alți moștenitori își împart cumpărătura ce o aveau de la mama lor care are „un sat pe Racova, anume Dumbrăveni, unde din veac era Văratecul cel vechi
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
sau locuri de moară în Racova. La Dumbrăveni, într-un alt document, tot de la Petru Rareș, datat 2 aprilie 1546, din Bârlad, alți moștenitori își împart cumpărătura ce o aveau de la mama lor care are „un sat pe Racova, anume Dumbrăveni, unde din veac era Văratecul cel vechi al lui Ștefan Voievod.” Rezultă în fine, și doar numai din documentele citate, că după anul 1500 vechile propietăți mari, puternice, se divizează intrând în fărâmițare. S-a văzut că în cazul Tofan
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
putem relata și alte date, mai mult legate de problemele satelor. iată-le: Până la mijlocul secolului al XVIII-lea așezarea Pungești a făcut parte din ținutul Tutova. Era evidențiată în ocolul Tutovei încă de la 1772; forma comuna Pungești împreună cu Gârceni, Dumbrăveni, Fundul Racovei și Cursești în 1774; în 1785 apare separat de satele Gârceni și Dumbrăveni, dar înglobează satul Fundul Racovei; către sfârșitul secolului al XVIII înglobează satul Cursești dar pierde cătunul Fundul Racovei, devenind sat; sat în ocolul Racovei în
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
secolului al XVIII-lea așezarea Pungești a făcut parte din ținutul Tutova. Era evidențiată în ocolul Tutovei încă de la 1772; forma comuna Pungești împreună cu Gârceni, Dumbrăveni, Fundul Racovei și Cursești în 1774; în 1785 apare separat de satele Gârceni și Dumbrăveni, dar înglobează satul Fundul Racovei; către sfârșitul secolului al XVIII înglobează satul Cursești dar pierde cătunul Fundul Racovei, devenind sat; sat în ocolul Racovei în 1809, înglobează cătunele Fundul Racovei și Schitul Armășoaia, devenite sate, în 1828. La catagrafia din
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
icoana din casă, dau bani și alte atenții purtătorilor crucii, se servesc cu vin și rachiu, unii pe alții, și își urează la mulți ani. Sărbători tradiționale ale poporului român se mai regăsesc și-n zilele noastre, sunt în actualitate!... Dumbrăveni, sat în comuna Pungești, așezat în partea de nord a târgului Pungești, în fundul unei văi, pe un loc râpos, având o întindere de 510 ha proprietatea locuitorilor răzeși, pe care sunt 42 ha vie și livezi. Avea la 1900 o
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
comună, înființată în anul 1887 și frecventată de 20 elevi. Locuitorii posedau: 22 pluguri, 35 care cu boi, 5 căruțe cu cai, 200 stupi 267 vite mari, 128 oi, 13 capre, 22 cai și 27 râmâtori. În 1878 biserica de la Dumbrăveni, comuna Pungești, cu hramul „Nașterea Sf. Ion Botezătorul, din lemn durată în stare bună la anul 1814 de către ieroshimonahul Ghenadie, monahii Varlam și Iosif, având două turle (turnuri) mari și două mici; una clopotniță separată de biserică, cu 134 familii
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
două mici; una clopotniță separată de biserică, cu 134 familii, avea preot pe Ion Hăulică, cântăreț pe Grigore Țarălungă și Gheorghe Ibănescu; preotul Ion Hăulică era hirotonit la 30 mai 1876, iar cântărețul Țarălungă funcționa de la 16 iulie 1845. Parohia Dumbrăveni avea cor religios, iar biblioteca număra 45 de volume. Biserica are una casă dată danie de către defunctul cântăreț Gh. Hănescu cu neamurile lui, cu testamentul din anul 1886, iunie 17 și se stăpânește de epitropie.” De asemeni biserica are ca
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
prăjini pământ cu pomi (livadă), una grădină de pus legume de 8 prăjini, două fălcii și 70 prăjini pământ tot danie de def. Gh. Onciu din anul 1832, aprilie 13, stăpânit de cler după regula făcută. În 1938, paroh la dumbrăveni era preotul I. Ștefănescu, seminar, gradul II, născut la 6 octombrie 1907, numit la 1 februarie 1932; cântăreț I.V. Onciu, școala de cântăreț ; născut la 25 octombrie 1887, numit în 1923; cântăreț Lincu, școala de cântăreț; născut la 3 iunie
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
cântăreț Lincu, școala de cântăreț; născut la 3 iunie 1886, numit în 1925. În anul de mai sus număra 230 familii sau 814 suflete (7km. Pungești, 15 km. gara Rafaila). La împărțirea administrativă din 1892 comuna Pungești, formată din cătunul Dumbrăveni și Pungești sat, face parte din plasa Racova, cu reședința comunei și a plasei în cătunul Pungești-târg. În lucrarea „Tezaurul toponimic al României”, Moldova, vol.I, editat de Academia Română în anul 1991 se face referire și la Cursești de la anul
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
pe dâmb, cum îi spuneam tăpșanului din zonă, și flecăream de zor ba de una ba de alta, cu ochii ațintiți spre Dealul Crucii de unde urma să apară bazbuzicii. S-a întâmplat pe la miezul nopții. Au venit dinspre Gârceni sau Dumbrăveni și s-au oprit pe Dealul Crucii, îndreptând câteva reflectoare puternice către sat. Atât tot. Până dimineață a fost liniște. Abia după ce a răsărit soarele au început să coboare Dealul Crucii cu tancuri, autocamioane, căruțe și tot felul de atelaje
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
găsesc o mulțime de fapte care, dimpotrivă, dovedesc contrariul. Cert este însă că ipoteștenii n-au fost niciodată comunicativi. Mândru în atitudine, Eminovici însuși a avut de suferit din pricina aceasta. A crescut și a trăit sub autoritatea Balșilor: dacă la Dumbrăveni "tăia și spânzura" în numele lor, apucăturile i-au rămas căminarului și după ce s-a desprins de ei; își făcea singur dreptate, apelând chiar la violențe, nu numai verbale. Circulau pe seama conului Gheorghieș o mulțime de întâmplări deja trecute în anecdotă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
potrivit, iar alegerea a fost promptă. În catalogul întocmit pe luna mai 1850 îl aflăm înscris la cursul elementar pe Eminovici Gheorghi, vârsta: 5 ani, religia: ortodoxă, intrat în clasa I-a: 10. I. 1850, calitatea părinților: kăminar, locul nașterii: Dumbrăveni. În clasul întâi este înscris și Eminovici Șerban; 9 ani, ort., 10 I. 1850, calitatea părinților: kăminar, Dumbrăveni 46. În iunie și iulie apar aceiași elevi. Pentru anii 1852, 1856 și 1860 cataloagele se găsesc la Iași; în septembrie 1852
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
elementar pe Eminovici Gheorghi, vârsta: 5 ani, religia: ortodoxă, intrat în clasa I-a: 10. I. 1850, calitatea părinților: kăminar, locul nașterii: Dumbrăveni. În clasul întâi este înscris și Eminovici Șerban; 9 ani, ort., 10 I. 1850, calitatea părinților: kăminar, Dumbrăveni 46. În iunie și iulie apar aceiași elevi. Pentru anii 1852, 1856 și 1860 cataloagele se găsesc la Iași; în septembrie 1852, Eminovici Ilie este înscris la cursul elementar, iar Eminovici Gheorghe la clasul al II-lea. În aceleași cataloagele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a, Iorgu într-a IV-a, iar Ilie în clasa întâi gimnazială. În legătură cu acesta din urmă lucrurile sunt neclare, întrucât în catalogul de la Ferderber este trecut, în 1852, Ilie Eminovici, în vârstă de 7 ani, deci născut în 1845 la Dumbrăveni, spre deosebire de catalogul de la gimnaziul cernăuțean unde este trecut: Eminowicz Ilie, născut la 7 iulie 1846 în Moldan, Borduzani, Bottuchan 49. Poate că Mihai, timid cum era, să nu fi luat examenul, poate a existat alt motiv, care să fi determinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
trupa Tardini-Vlădicescu, pleacă la Cernăuți din nou și, apoi, prin Botoșani, în țară. Numai că dorul îl trage iarăși spre casă. Se angajează practicant la Comitetul permanent. În vara lui 1865 pleacă de la Ipotești cu Matei, fratele său, să viziteze Dumbrăvenii pe care-i știa mai mult din povestirile părinților. În iarnă e din nou la Cernăuți, având grijă de biblioteca gimnaziștilor, stând în gazdă la Aron Pumnul. Dorul îi cutremura sufletul. Mai târziu îi va zdruncina nervii. Cu gândul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
venituri, poate chiar pe zestrea soției, a cumpărat, la mezat, niște case pentru dugheană, cu un loc împrejur și acareturi, lângă biserica Uspenia din Botoșani 4. Faptul s-a întâmplat la 2 iunie 1842, când încă mai era administrator la Dumbrăveni. A cumpărat apoi o crâșmă, în târgul vitelor (8 decembrie 1844), tot în Botoșani, achitând, desigur cu gândul la câștig, cei 70 de galbeni pretinși de vânzător. Casele de lângă Uspenia rămân în continuare în proprietatea sa până în 1855, an în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
am primit 500, iar restul de 550, până la împlinirea întregii sumi se îndatorește dumnealui cumpărătorul a mi-i număra îndată la statornica încredințare a actului de față16. Prevăzătoare, căminăreasa, îndrumată probabil și de soț priceput în tocmeala actelor încă de la Dumbrăveni are grijă să mai pună o clauză: că dacă dumnealui cumpărătoriul nu ar fi următor cu plata restului de cinci sute cincizeci galbeni la statornica încredințare a actului de față după cum și mai sus s-au pominit, atunci eu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a locuit în două rânduri), o alta nouă, sătul, probabil, atât de hărmălaia cu chiriașa din târg, dar mai cu seamă de provizoratul din odăile Mariei Mavrodin. Reiese că în intervalul dintre anii 1848, când Eminovici vine în Botoșani de la Dumbrăveni, și 1855, când vinde casele din oraș lui Iosip Munteanu, familia a avut două tentative de a locui la Ipotești: prima, între 23 aprilie și 26 octombrie 1848, iar a doua între 23 aprilie și 26 octombrie 1851. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aceste fotografii au devenit documente prețioase 21. Cât privește interiorul casei, nefotografiat niciodată, se poate recompune cu aproximație din puținele mărturii rămase. Nu lipsită de interes este descrierea Constanței Dunca (realizată din amintirile copilăriei) referitoare la interiorul locuinței Eminoviceștilor de la Dumbrăveni: o odaie mică, joasă, sclipitoare de curățenie, apoi o alta mai mare. Aici iarăși pereți albi, văruiți, dar și perdele albe, dese, slobozite. Miros mare de sulcină, podele uscate, gălbii, proaspăt unse cu lutișor galben. La dreapta două divanuri cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
proprietății din Ipotești-Isăcescu (lot Eminovici); 2) Teii lui Eminescu cu clopotnița bisericii din Ipotești; 3) Biserica din Ipotești, cu mormântul părinților lui Eminescu; 4) Monumentul lui Eminescu din piața Marchian, din Botoșani, din 1890; 5) Monumentul lui Eminescu din parcul Dumbrăveni, din 190630. Scrisoarea ajută nu numai pentru a certifica un adevăr, dar și pentru faptul că relatează despre martori oculari care au surprins imaginea reală a casei căreia, de modestă ce era, numai porecla de casă boierească nu-i putem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dușumeaua din pridvor. Cum lemnul îi era la îndemână căminarului Gheorghe Eminovici (parte din trupul de moșie dinspre Cătămărăști era împădurit pe aproximativ 23 de fălci de pământ), sigur și-a făcut casa gospodărește, cu dușumea, sătul de lutul de la Dumbrăveni și păstrând în minte modelul caselor din Botoșani cu care a avut atâtea necazuri, dar pe care le regreta. În al treilea rând, trebuia renunțat la praful de piatră de pe pereții exteriori, care erau doar văruiți, așa cum îi vedem în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
realitatea familială, dar sunt greu de identificat. Ar mai putea fi marcat episodul realist pe care-l putem socoti drept motiv inspirator în geneza poeziei Făt frumos din tei, relatat din surse primare de același Corneliu Botez: Pe când Balș stăpânea Dumbrăvenii, a luat în căsătorie pe o cântăreață germană dela teatrul imperial din Viena. Aceasta a adus la Dumbrăveni pe o nepoată a sa, domnișoară, spre a-i ține de urât. Nepoata, o fire zvăpăiată, se îndrăgi nebunește de un țăran
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
socoti drept motiv inspirator în geneza poeziei Făt frumos din tei, relatat din surse primare de același Corneliu Botez: Pe când Balș stăpânea Dumbrăvenii, a luat în căsătorie pe o cântăreață germană dela teatrul imperial din Viena. Aceasta a adus la Dumbrăveni pe o nepoată a sa, domnișoară, spre a-i ține de urât. Nepoata, o fire zvăpăiată, se îndrăgi nebunește de un țăran, chelar al velnițelor din Dumbrăveni, care era de o rară frumusețe [...]. Nemțoaica fură dela mătușa sa, Bălușoaia, suma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]