810 matches
-
denumire, nu?) Ce poate ieși de-aici? Un bazar. E necesară o regîndire a saloanelor. Decît așa, mai bine lipsă. Zic eu toate astea... dar ce caut, atunci, cu o lucrare (fie ea și nouă) pe panoul blamatului Salon? Of, duplicitatea noastră funciară! E o fotografie celebră, cu steagurile tricolore fluturînd, la Alba Iulia, în 1918, pe cîmpul devenit legendar. La adunarea de mai multe ori fericită de-acum, fluturau și cîteva drapele cu înfrigurata gaură din mijlocul galbenului. Cum se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și reaua credință a emanaților, exploda din cînd în cînd în rîs gîlgîitor. Era rîsul celui care, cunoscînd atît de bine cum se poate ajunge rapid la bunăstare, distingea foarte clar albul de negru. Cum bulinele din șocantul său papion. Duplicitatea bolșevică, atît de bine încarnată într-un Miron Cozma (ale cărui haite de șoc reperaseră, evident, și casa lui Rațiu). Cu pufoaică demonstrativ murdărită cînd își conducea comandourile groazei. În "ținută obligatorie" cînd teroriza nocturn barul. Ținută prin care bolșevicul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
garderoba stalinistă: tunica, încheiată maoist-militărește pînă sub gușă, șapca trasă bine pe urechi (nu fără perfida umilință a omului de rînd adică, fără fandoseli). Da, dar poza cu sceptrul regal mergea, ea, cu tunica mitocănească? Pardon! Costum la patru ace! Duplicitatea parvenitului. A dispărut tunica arsenalului bolșevic? Mai e una: a lui Castro, ultimul fidel al bolșevismului primar, uitat nu numai de Washington, dar chiar și de Kremlin, în insula aia a lui, fost eden al minunilor lumii, azi supraviețuind în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-le printr-un vot negativ sînt ombilical legate de Răsărit. Un ochi perspicace poate discerne lesne virtuala aderare a structurilor de stînga la o previziblă axă Moscova-Minsk-Kiev-București-Belgrad. Catastrofală pentru noua democrație românească de după prăbușirea dictaturii. Și în acest caz, jocul duplicităților este, vai, tot în inimitabilul stil pămîntean. Structuri economice subterane, manageriate de oameni relativ tineri, pentru care capitalismul e o soluție (singura) viabilă, de perspectivă, alimentează, inexplicabil, tocmai partidele care, ideologic, le contrazic proiectele. E de sperat ca într-un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vieții de fiecare zi, să producă, o dată, pentru galerii cu vad pestriț, altă dată, pentru proiectul său inalienabil, cel care l-a și impus. (Sigur, la judecata de apoi a artelor, nimeni dintre jurați nu va fi clement cu această duplicitate.) Schizofrenia generală însă, cea care marchează acum ansamblul artei autohtone, este, evident, mult mai dureroasă, mai dramatică în stratagemele ei de moment. Managerii de artă veniți din Occident aleg din ateliere doar lucruri care să șocheze, să bruscheze orizontul de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
românești, scribul Pelin), nu are încotro și, deși timpul emisiunii se consumase, îl lasă pe... distinsul invitat să-i aducă dictatorului osanaua finală. Ca odorată dregere a busuiocului, după ce timp de o oră (de istorie) se erijase cu șiretenia și duplicitatea nomenclaturistului dîmbovițean în, vezi doamne, sfetnic de taină partinică al căpcăunului; oricum încăpățînat și discreționar. Evident, nu i se poate pretinde manieratului Adrian Cioroianu, în riscanta sa calitate de moderator, să fie ireverențios cu invitații, deși unii dintre aceștia, ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
proceselor de realizare de imagine (pe schema reprezentării) și de realizare de sens (pe cea a semnificării). Imaginea stă în raport direct cu toate activitățile de redare: duplicarea, dedublarea și redublarea (și, ca o consecință a acestora, cu dualitatea și duplicitatea, cu similitudinea și autenticitatea, cu aparențele și realitatea), raport definit în relație cu un model referențial. Regăsim aici semnul și procesul semiotic, declanșat de raportul dintre un substrat material și conținutul său reprezentabil sau imaginabil. Cele două procese numite anterior
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
apar lucrurile în acest moment -, atunci unul dintre interesele explicite ale tematizării filosofice a cunoașterii trebuie să fie chiar "ființa" sa proprie, ceea-ce-este ea, fapt care implică și o cercetare a "ființei" cunoașterii. De aici o anume ambivalență poate o duplicitate a filosofiei: aceasta își întoarce demersul către tipul de cunoaștere pe care îl reprezintă, chiar și atunci când obiectul tematizării sale este altceva decât ea însăși. Poate fi recunoscută această situare "duplicitară" a filosofiei și în reconstrucțiile filosofice propriu-zise, înșiruite în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituite fenomenal prin anumite acte aparținând altor structuri intenționale decât "ceva-ca-ceva". Pentru reconstituirea acestui nivel intențional al existenței Dasein-ului trebuie mers către cei doi "ca": desigur, pentru a-l reconstitui pe "ca" pur și simplu. Trebuie însă sesizată o anumită duplicitate a pozițiilor acestor elemente ale intentionalității factice a Dasein-ului și, de asemenea, sensul biunivoc al funcțiilor pe care le au elementele structurilor intenționale și constituirile fenomenale din acest orizont: fiecare structură având și funcție de fenomen, fiecare fenomen "activând" ca structură
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înseamnă că în "ființa" sa subzistă "ca"-ul. Tocmai acesta este operatorul prin care "ceva" și încă "ceva", ambii termeni constituiți ca ceva (descoperiți) în locul-de-deschidere, pot fi aduși la o unitate, constituiți împreună într-o relație de sens "ca". Duplicitatea pozițională a acestuia exprimă forța operațională a lui "ca". De aceea trebuie să ne gândim dacă nu cumva acesta aduce, în unitatea celor doi "ceva", o sincronie care nu poate fi altfel înțeleasă decât ca timporizare. Ceea ce înseamnă că acest
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
principiul noncontradicției, după regulile predicației etc. Ea trebuie gândită, pentru că altfel timpul nu ar mai putea reprezenta însăși esența obiectuală și operațională a dictaturii judicativului, pierzându-se în ființare. El, timpul, trebuie gândit deja ce fiind ceea-ce-este: de aici și duplicitatea despre care vorbeam, și care are un anumit sens în orizont judicativ; fără a ști cu precizie, în acest moment, care îi va fi sensul în afara acestui orizont, adică în orizont non-judicativ. Totuși, de unde provine această duplicitate a timpului, care
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de aici și duplicitatea despre care vorbeam, și care are un anumit sens în orizont judicativ; fără a ști cu precizie, în acest moment, care îi va fi sensul în afara acestui orizont, adică în orizont non-judicativ. Totuși, de unde provine această duplicitate a timpului, care poate avea consecințe la nivelul timporizării, în sensul că și aceasta ar putea căpăta două formule operaționale? Poate fi vorba, întâi, despre timpul ca atare, cel identificat cu ființarea unui subiect etc., și timpul conceput de subiect
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și-au pierdut convingerile spre sfârșitul perioadei comuniste, când nu mai era nevoie de cine știe ce forță intelectuală pentru a Înțelege că este ridicol ca sistemul să mai fie luat În serios. S-a manifestat, În acest sens, un soi de „duplicitate pozitivă”, după formula religioasă: „Dă-i Cezarului ce-i al Cezaruluiă”. Această concesie a fost Însă pur formală În toate cercetările sociologice care au contat cât de cât, iar „codul” rezistenței pare să fi fost spart de public și unele
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În perioada instalării și evoluției comunismului. Ne sunt aduse secvențe de viață ce cu greu pot fi crezute: concedieri și epurări pe considerente ideologice, recrutări de profesori și studenți mai mult decât dubioase, Înscenări incredibile, practici didactice Înapoiate, contrafaceri și duplicități condamnabile. Existența cotidiană era marcată de ubicuitatea fricii. Radu Clit devine un expert al descrierii acesteia. Având o etiologie complicată, dar ținând - până la un punct - de normalitatea umană, această stare a avut În comunism o existență plenară, marcând acțiuni și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sau bogăție imediată. Iată cum cîrdășia delicventă creează un circuit național elementar. În fapt, nu există decît un singur factor de accelerare a separatismului centro-european, care nu se manifestă în spațiul iugoslav. Și acesta este tocmai acela benign, bazat pe duplicitatea guvernanților care șovăie dacă să regrete dezmembrarea unui stat, examinînd fără nemulțumire secesiunea uneia dintre părțile componente. Nu este de neconceput faptul că Vaclav Havel și Vaclav Klaus să fi fost animați de un astfel de sentiment în 1993, cînd
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
relație de adevăr cu vizibilul, sau cel puțin consideră că ceea ce se vede "ca evident" este și adevărat, relație întemeiată de o întreagă cultură umanistă occidentală, românii de după 1945, românii din societatea spectacolului stalinist au trăit într-o relație pe duplicitate și de autoapărare cu vizibilul, mai ales din cauza prezenței unui stalinism social-politic în toate activitățile cotidiene românești. Astfel că a fost posibil ca pe străzi să fie adulat regimul și conducătorul iubit, iar acasă, poate chiar în fața televizorului, să fie
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
unui stalinism social-politic în toate activitățile cotidiene românești. Astfel că a fost posibil ca pe străzi să fie adulat regimul și conducătorul iubit, iar acasă, poate chiar în fața televizorului, să fie înjurați și contestați regimul și liderii lui. Românii, în duplicitatea lor "protectoare", nu au crezut niciodată că ceea ce văd la televizor și în societate, inclusiv în 1989, este adevărul, iar regimul ceaușist și cel de după el niciodată nu și-a făcut iluzii că acele aclamații și manifestări de iubire erau
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în 1989, este adevărul, iar regimul ceaușist și cel de după el niciodată nu și-a făcut iluzii că acele aclamații și manifestări de iubire erau adevărate. Un fel de joc dogmatic de-a șoarecele și pisica între societate și stat. Duplicitatea în gândire și în acțiune este o "temă" a Orientului, pe care masa intelectuală din Occident nu a înțeles-o. Totuși acest mod de gândire duplicitară, parțial autoapărare față de pervertiri sufletești, morale și asupra spiritului, parțial refuz al sistemului, o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
format Partidul Național Liberal georgist, ca reacție față de refuzul liberalilor de sub conducerea lui Vintilă Brătianu de a recunoaște și accepta Restaurația regelui Carol al II-lea, tânărul șef de partid și-a modificat treptat poziția față de rege când a constatat duplicitatea acestuia 55, ajungând în 1935 să afirme într-un articol că "nu Dinastia a dat țării Constituția, ci Constituția ne-a dat Dinastia, ca un contract social și politic"56. În funcție de realitatea concretă și-a adaptat doctrina, a modificat obiectivele
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
devenit conștient de valoarea artistică a harului pe care, se spune că l-a moștenit, a prețuit, la rândul său, opera marelui comediograf. Chiar și din punct de vedere comportamental și caracterial, grefierul scriitor amintește de histrionicul Caragiale prin dualitatea, duplicitatea și, mai ales, prin neobișnuita predispoziție ludică, manifestată în contextul familiei sau între prietenii pe care îi amuza și îi deconcerta în mod sistematic. În plus, ca și marele dramaturg, Urmuz scruta realitatea umană cu aceeași desfătare și surprindere în fața
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
le dea drept o atitudine. Referindu-se la poziția față de Antonescu, prostul insinuase că liderii ei capitalizează replici de salon, crezându-le memorabile și cu vremea istorice, cu care să se poată prezenta mâine înaintea electorilor exasperați de pasivitatea lor. Duplicitatea, spunea Gârloanță, a salvat întotdeauna acest popor.24 Curajul și franchețea artistului în "redingotă albă", dispus la sacrificii în numele ideii de demnitate umană, pare excepția care confirmă această conduită colectivă. În prezentarea calomnioasă pe care Jenică Brustureanu o face defunctului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
au fost cu regularitate avute în vedere în studiile critice la adresa urbanismului modern. Nu numai că aceste spații se arătau a fi un ersatz al câmpiei de la sat, dar impactul lor asupra sociabilității urbane era contra-productiv. Și acest fapt ilustra duplicitatea promisiunilor făcute de promotori. "Promotorii se angajau că vor planta arbori în betonul armat... Ca și când un arbust rahitic ar fi la fel ca un platan secular! Din punct de vedere statistic, socoteala putea ieși, dar comunitatea era escrocată"191. Denunțarea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
architecture, op. cit., pp. 146-147. 142 Jean-Paul Lacaze, La ville et l'urbanisme, Paris, Flammarion, 1995, p. 42. 143 Citat în Bernard Oudin, Plaidoyer pour la ville, Paris, Robert Laffont, 1972. Aillaud a construit mai multe mari ansambluri (Pantin, Forbach...). 144 Duplicitatea lecturilor reprezintă tocmai acest dispreț pentru fetișismul funciar al orașului vechi afișat de moderniști, care va garanta amplasarea marilor ansambluri pe terenuri fără legături de continuitate cu orașul preexistent, aceasta cu intenția de a realiza oportunități politice și funciare aflate
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
plăcere nu ar putea fi în mod absolut, irevocabil, rău. Ce de mai lucruri se află în Rîs: el este cheia codului cu care descifrăm întreg omul:... Cel ce nu poate rîde nu numai că e în stare de toate duplicitățile și înșelăciunile, dar toată viața lui n-a fost decăt înșelăciune și duplicitate". 14. Marele humor În cele de mai sus, humorul a fost descris ca o verigă aparte a întregii serii de forme ale rîsului. Și, de cele mai multe ori
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
lucruri se află în Rîs: el este cheia codului cu care descifrăm întreg omul:... Cel ce nu poate rîde nu numai că e în stare de toate duplicitățile și înșelăciunile, dar toată viața lui n-a fost decăt înșelăciune și duplicitate". 14. Marele humor În cele de mai sus, humorul a fost descris ca o verigă aparte a întregii serii de forme ale rîsului. Și, de cele mai multe ori, humorul este tratat în psihologia rîsului: la fel și în expunerea Psihologiei prezentată
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]