10,193 matches
-
persoană este nervoasă doar plecând de la faptul, întâmplător de altfel, că ai întâlnit-o în situații enervante. Numai că generalizarea ta nu va reda temperamentul ei, ci pe al tău, pripeala fiind unul din semnele nervozității. Îmi simt în mod dureros sărăcia expresiilor, puținătatea cuvintelor; durere ce indică o inadecvare: a mea față de mine! În universul de discurs deschis de filosofia lui Sartre nu putem spune că femeile au mai puțină conștiință de sine, ci doar că sunt mai puțin orientate
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mult și, pesemne, v-aș uita treptat. Curcubeul din sufletul meu este ca o punte de flăcări. E o senzație atât de puternică, încât îmi arde pieptul. Cred că nici nevoia morfinomanilor care rămân fără droguri nu este atât de dureroasă. Sunt sigură că nu mă înșel, că nu e ticăloșie din partea mea, însă chiar dacă sunt foarte convinsă, mă cutremur câteodată la gândul că-s pe cale să fac o mare prostie. Deseori mă gândesc că sunt pe cale de a înnebuni. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
din timp. Restul de nouăzeci și nouă la sută îl petrecem în așteptare. Aștept, sperând cu fiecare clipă. Simt că mi se sfărâmă pieptul de pași de fericire. Mi-i și imaginez pe coridor... Gol însă. Oh, viața e prea dureroasă! Realitatea confirmă părerea universală că mai bine nu ne-am naște. În fiecare zi, de dimineața până noaptea, aștept ceva cu disperare. Mă simt mizerabil. Aș vrea să mă bucur că m-am născut, că există oameni... și o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
slabe plăsmuiesc / mințile tari delirează / slăbiciunea și tăria sunt inepuizabile prin excidere / infinite în proximitatea terțului / fără libertate nu te poți regăsi și nu te poți lua ostatic" (Despre dispariția pescarului ca un dicționar de cuvinte magice). E o libertate dureroasă, derivată, luciferică. Chip al căutării sale, actul scriptic reprezintă o "conștiință aflată în implozie", care "s-a accelerat brusc", aptă a se propulsa "în planctonul de cuante al libertății absolute". Se află aici, într-un cochet amestec, un pozitivism lejer
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
de comportamentul impresarului se numără și campionul mondial la box, Leonard Doroftei, care l-a amenințat pe Marcel Prodan. "Vino să te bați cu noi, ca să vezi ce înseamnă. Să simți pe pielea ta. N-o să mai lovești, pentru că este dureros. Chiar doare. Și trauma fizică și trauma psihică. Urât din partea ta ce ai făcut! Ți-o spun din suflet. Dacă te găsesc....", a fost mesajul lui Leonard Doroftei pentru Marcel Prodan, conform libertatea.ro.
Marcel Prodan, amenințat de un luptător de top: "Dacă te găsesc..." by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/72141_a_73466]
-
ci și o ținută șocantă: o imensă rochie neagră, cu un decolteu adânc, scrie libertatea.ro. Atent la cel mai mic detaliu, contratenorul nu a vrut să lase la voia întâmplării apariția sa pe scenă, așa că a luat o decizie dureroasă. La propriu, căci s-a epilat pe piept și a trebuit să suporte ceara fierbinte. Piesa cu care Cezar participă la Eurovision, “It’s My Life” (muzică și versuri Cristian Faur), este una controversată, presa engleză desființându-l ca solist
Cezar Ouatu s-a epilat pe piept pentru Eurovision by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72309_a_73634]
-
asculta acasă pentru că merită un alt ambient. În ceea ce-l privește pe Daneliuc, vreau să păstrez în minte altceva, atmosfera baroc-decadentă a la Visconti din Glissando, film cu o ușoară patină tarkovskiană, dramatismul scenei din final din Iacob, de o dureroasă intensitate, jocul psihologic și dilemele din Proba de microfon sau atmosfera sumbră și notele distopice, crude din filmul cu iz de parabolă, A 11-a poruncă. Mi-e teamă însă ca și aceste amintiri să nu se șteargă cu ocazia
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
și-o negocieze, nu a fost anunțat că apare fotografia cu pricina, nu i s-au cerut scuze că a fost publicată fără de voie și de știință. Întrebat de noi, cu grijă, despre povestea asta și altele nenumărate și asemănătoare, dureroase și greu de digerat, Cucu a spus că, uneori, ca să se salveze de noroiul cotidian, pășește pe propiile fotografii ca pe niște pietre ce-l feresc de urît și de mocirlă. Un drum al unui mare boier, o imagine care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
ajunge să sprijine, fie și ca mărunți pioni, acțiunile teroriste din "ani de plumb" (1970-1980), ce au marcat negativ Italia, așa cum s-a întîmplat cam tot pe atunci și în Germania. Gioia va avea nevoie de multe experiențe, unele exorbitante, dureroase (cu o paranteză de forțată autoexilare), chiar dacă nu lipsite de clipe de împlinire afectivă și/sau sexuală, urmate de o lungă letargie, pentru a-și limpezi gîndurile, situația. Numai la capătul acestora, ea va fi gata să se prezinte în fața
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
Tudorel Urian În volumul său din 1983, Alchimia existenței, Alexandru Paleologu are un scurt text confesiv, O revistă și un profesor, în care își amintește cu dureroasă nostalgie de fostul său profesor de fizică și chimie de la Liceul "Spiru Haret", Artur Voitinovici. Acest profesor (al cărui nume nu a trecut decât prin acest text în afara cercului de absolvenți, din perioada interbelică, ai liceului) este, omul care, în
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
decât mărturiile opozanților, disidenților și ale celor care au suferit în comunism. Ficțiunea, orice încărcătură simbolică ar avea, nu mai poate beneficia de nici un credit. Numai memoriile deținuților politici, jurnalele scepticilor și ale rezistenților pot da o idee despre adevărul dureros, tragic, al perioadei comuniste. Cel puțin un deceniu, din 1990 până în 2000, pentru publicul cititor a contat prioritar numai literatura care depunea mărturie despre suferința omului în comunism. Dacă autorul mărturiei nu era scriitor era cu atât mai bine, cu
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
dens haloul misterului legat de dispariția lui sau tot mai strălucitoare aureola care-l învăluie dacă se întoarce biruitor, după ce-a săvârșit isprăvi și a străbătut alte ținututi sau alte lumi? Oare copilăria fiului fără tată este fel de dureroasă și hotărâtoare ca prezența părintelui dominator care naște complexul oedipian? Ce înseamnă întoarcerea tatălui pentru fiul care se află în pragul maturizării? Toate întrebările s-au ivit după lectura a doua romane apărute anul trecut și care, într-un anume
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
fi putut stîrni episodul. Are o pupilă spontan picturală, nu contorsionat-reflexivă. Reflecțiile și concluziile ce se desprind din povești sunt doar sugerate de autor, cititorului rămînîndu-i să le formuleze în minte. Ca un semn al detașării de perioada cea mai dureroasă din viață, autorul își încheie volumul cu o plimbare prin parcul devastat al unei vile părăginite din apropierea Bucureștiului. Plimbarea aduce cu un ritual al desprinderii de trecut: "Am dat un ocol prin fostul parc. Și din el mai rămăseseră, pe
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
au ceva repulsiv precum sentimentele necoapte ale adolescenților care îngaimă trei clișee, așa cum apar în romanul Pornografie al lui Witold Gombrowicz. Robert Ford nu are nimic care să-l consacre, acest nimic, însă, este trist și înșelător, de o densitate dureroasă în felul în care el întreține acest cult copilăresc pentru eroul său. Îl împușcă de frică pe Wood din marea familie de foști bandiți anacronici și inutili odată abandonați de șeful lor și trăiește satisfacția apropierii cu un pas față de
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
acasă un sac de volume de Joachim Wittstock. Mă întreb ce lung, ce încăpător e timpul unui om care a fost și profesor și bibliotecar și istoric și... eu cred că Wittstock scrie mergînd, Wittstock trăiește scriind. Wittstock este produsul dureros al unei permanente lupte cu limbajul, produsul unui mare complex, al unei inadaptări fără leac - în tot ce scrie se simte o nostalgie chinuitoare după un acasă unde trebuie să se întoarcă, o nostalgie de extraterestru care face eforturi disperate
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
oglindă / gol ca în ziua Judecății-de-Apoi... i-am pipăit coastele genunchii sternul / i-am pipăit atent / întregul ornament de oase năruite"),pe de altă parte din criza toposului provincial (tîrgul natal e supus unei eroziuni, unei agonii nu mai puțin dureroase decît cea a satului, îngemănată cu aceasta). Trecutul nu mai e în stare a deveni prezent și nici prezentul nu mai e în stare a deveni trecut, deoarece "orășelul se scufundă lent în igrasie", precum într-un simbol al irevocabilei
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
celelalte lumi omenești. Legăturile cu lumile exterioare sînt doar aparente, în orice caz superficiale. Slăbiciunea și nevoile vieții te fac să-ți închipui că înțelegi pe alții, că iubești și ești iubit și înțeles. Eroare grea, despre a cărei realitate dureroasă ajungi să-ți dai seama tocmai în clipele cînd singurătatea, majestuoasă și divină, te copleșește mai crîncen. însemnările pe care le voi face aici aș dori să fie o încercare de pătrundere în mine însumi, lentă, necruțătoare, francă și de
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
va fi considerabilă, dar oricum mai mică decît dacă regimul tehnologic va continua. Așadar, grăbind colapsul, omenirea își va reduce pierderile. E nevoie deci de o terapie menită a vindeca specia umană prin aplicarea unui tra-tament radical: efect imediat și dureros urmat de salvarea unora, sau prelungirea bolii cu dispariția tuturor. Se subînțelege că, în concepția lui Kaczynski, actele lui teroriste se numărau printre gesturile de terapie imediată. Convingerile lui Kaczynski sunt cele ale unui om pentru care tehnica reprezintă o
Cazul Unabomber by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8906_a_10231]
-
lume, se duce împreună cu cei doi frați și sora lui la Bolechow, unde mai găsesc cîțiva vîrstnici ce au cunoscut familia Jäger. Consemnînd această anchetă - cu zvonurile, pistele false, minciunile și adevărurile subiective ale martorilor, scriitorul pune în paralel confesiuni dureroase despre relațiile din copilărie cu frații lui și își însoțește povestirea cu relecturi ale unor episoade biblice, pretext de meditații asupra surselor invidiei, crimei, lașității și curajului. Trei convingeri domină textul în ansamblu: că trebuie să cauți ce altă poveste
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
ai stat să reflectezi asupra unei dorințe, frămîntîndu-te sub apăsarea indeciziei de a o satisface sau nu, totuși nu te poți abține și treci la faptă. Dependențele de orice fel sînt exemple de compulsie irezistibilă. Ele sînt cu atît mai dureroase cu cît sînt însoțite de conștiința clară a neputinței de a li te opune. Tot în această categorie intră cazurile de lipsă a voinței, abulia definitivă și apatie iremediabilă. Toate sînt forme de eșecuri ale inteligenței umane, adică forme de
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
de inocență și perversitate asumată - specifică stilului inconfundabil Emil Brumaru: Într-un vast coș cu nuiele, plin de rufe murdare, am descoperit chiloții Profirei (...). Nu mă mai săturam să le respir duhoarea suavă. Pieptul mi se umplea de o plăcere dureroasă, mă înăbușea bucuria nemiloasă a parfumurilor oculte, scelerate, de mare iapă. Prăbușit pe un pat îngust, cu fața-ngropată în chiloții lucioși, alunecoși, trandafirii, petreceam ore întregi, într-un curcubeu zglobiu al simțurilor mele nediferențiate încă destul. Uneori mestecam materia prețioasă
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
mefistofelică a lui Jack Nicholson, ca și contractul faustic atît al agentului Sulivan, silit să manevreze abil printre amici și inamici din propriul de-partament, camuflîndu-și permanent tensiunea la care este supus, cît și al agentului Billy Castigan, adoptat după o dureroasă probă a adevărului de către liderul maxim, Frank Costello. Relația acestuia cu șeful, se construiește pe o afinitate nu atît de cla-să, cît de rasă, fără a adormi niciodată complet instinctele de animal de pradă ale acestuia. Jack Nicholson conferă personajului
Băieţi buni, băieţi răi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9904_a_11229]
-
zboare). Irepresibila nostalgie a satului natal nu merge pe făgașul bătătorit al sentimentalismului dezarmant, ci se străduiește a se contrage în conturul unor imagini insolite. Patetismul de fond își caută căi de omologare formală. Poetul se simte un crucificat al dureroasei amintiri: "mă bateți în cuie pentru liniștea voastră/ să uit că mi-ați purtat/ prin vuietul tăcerii din străzile pustii/ sub tinere sălcii viața pierdută" (Cu toate acestea). Ori își proiectează simțămîntul dezolant nu doar în trecut ci și într-
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
limbi și culturi diferite, eterogenitate pe care o moștenim împreună cu tensiunile ei. Parabola biblică se reflectă sensibil și în filmul lui Ińárritu, o parabolă a izolării, a frontierelor cultural-mentalitare și, mai ales, a celor politice care secționează uneori discreționar și dureros legăturile firești. Evenimentele dobîndesc acea pondere halucinantă a infinitezimalelor la Ińárritu, filmele sale rescriu posibilitatea ca o aripă de fluture care bate undeva în Japonia, în cazul nostru descărcarea unei arme americane Winchester M70, dăruită de un vînător japonez ghidului
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
amintea de apartamentul Donnei Maria, din Rue du Bac (cam prin 1928), un apartament numai oglinzi și văluri albe. 11 iunie 1945 - (ziua mea de naștere; împlinesc 46 de ani). Ultimele cincisprezece zile au fost pentru mine pline de întâmplări dureroase: un tânăr scriitor român (evreu de origine) Mihail Sebastian, de care eram apropiat, a fost ucis în plină stradă de o mașină care l-a doborât. Era un spirit subtil; aveam încredere în el și i-am arătat ce-am
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]