3,147 matches
-
a venit mie cu cravate și cu eșarfe ! Hai, înnădește, ia de colo, pune colo, fă ce știi dumneata, numa mie să mi scoți la demiu eșarfă ! Și i-am scos-o, că altfel mai scăpam de Nebună ? Tot cu eșarfa, tot cu pălăria cât roata carului, tot cu hanțile-alea d-o știu, și tot văpsită ca o brezaie ! Și tot cu obiceiu prost, să te pupe-n bot ! — Bonjurică, dragă Vica ! Vica îți spunea madam Ioaniu, nu ? Parcă te văd
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că se cheamă balerini, pe care În nici un caz nu i-a cumpărat de pe această planetă, care produc un efect de plutire, pășind În ei cu pași mici și repezi. Poartă un balonzaid crem, peste o rochie verde pastel, o eșarfă simplă mov. Și cam aici se termină cu recuzita, cu lucrurile care ar putea fi supuse imperfecțiunii. Altfel, cei un metru și aproape optzeci de centimetri pe care se pare că-i are se Împart În proporții și mărimi În fața
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unui camarad de luptă o replică Însoțită de stropi de salivă maro (de la tutunul pe care-l ține la măsea): Jack, am făcut o treabă strașnică! Sau poate un soldat sovietic, caz În care nu Împarte nimic, ci flutură o eșarfă roșie, iar fraza adresată tovarășului său sună ceva de genul: Ivan, repetă după mine: davai ceas! Cum să-ți dorești să te afunzi Într-o lecție de istorie redundantă, cu o morală didactică suficient de sobră Încît să nu supere
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să o cultive, s-o instruiască, dar ori de câte ori lua de la bibliotecă o carte „instructivă“, își bătea joc de ea. Toată ziua încerca felurite cosmetice și își prefăcea rochiile. Se ducea la Bowcock sau la boutique Anne Lapwing și își cumpăra eșarfe sau accesorii ieftine, ca să se mai înveseleaseă un pic. Se ducea la Institut, dar se grăbea să se întoarcă acasă. În ultima vreme, George o vizitase mai rar și trecuse un timp lung de când nu mai făcuse dragoste cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
miroseau bine. Purta modele foarte feminine, cu volane, pliseuri, gulerașe, fronseuri și alte farafastâcuri, cu jupe lungi, pe care le ridica prin cordoanele ce-i accentuau mijlocul subțire. Iarna, purta costume ușoare, fine, de tweed, peste bluze viu colorate, cu eșarfe elegante, chiar mai mătăsoase decât cravatele lui Greg. Rochiile de vară erau confecționate din acel poliester ușor ca fulgul, cum ar fi bumbacul înălțat la ceruri. Tom își trecu degetele peste câteva dintre rochii și oftă. Își spuse că aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acum complet îmbrăcat, se apropie de Emma și de Hector Gaines, cei doi, care își descoperiseră reciproc calitatea de istorici, discutau de o bună bucată de vreme. Emma era încotoșmănit într-un palton lung, cu guler de blană, și o eșarfă cu emblema colegiului Trinity; ambele aparținuseră tatălui său. Mirosul paltonului se amestecase, tulburător, cu parfumul mamei sale, impregnat în scrisoarea pe care tocmai o primise când ieșise din casă și pe care și-o vârâse în buzunar. Acum, însă, afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
l adune în creștet. Purta o rochie de stofă de culoarea scorțișoarei, cafeniu deschis, cu dungi cafeniu închis și cu un guler înalt, care o făcea să arate mai matură și, după o îndelungată consultare, își legase la gât o eșarfă de mătase, într-un fel care lor li se păruse foarte sofisticat. Pearl se aranjase gen „subretă de operetă“, cu o rochie albastră și un șorț elegant, vărgat. Când Pearl deschise ușa, Hattie rămase în picioare în camera de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și un șorț elegant, vărgat. Când Pearl deschise ușa, Hattie rămase în picioare în camera de zi, unde aprinseseră focul la soba cu gaz. Nu alergase la ușă să-și întâmpine bunicul. Aștepta, netezindu-și întruna rochia, umflându-și funda eșarfei, aranjându-și părul și respirând accelerat. Pearl luă paltonul lui John Robert și-l duse la bucătărie ca să-l usuce. Uitase să-i spună unde se găsea Hattie. John Robert, care nu mai călcase pragul Papucului din ziua când o sărutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în care fiecare nu-și mai caută singularitatea, nu-și mai afirmă specificitatea, ci se consacră concret contopirii cu obiectul care îi aparține sau căruia îi aparține. O formă care se sprijină în esență pe imagine. Văl islamic, kippah evreiesc, eșarfă Hermès, lenjerie Calvin Klein, am putea multiplica oricât vrem semnele și mărcile pe care le putem considera ca tot atâtea manifestări ale sentimentului de apartenență. Stricto sensu, "suntem" ceea ce afișăm ca o emblemă de recunoaștere. Chiar dacă, și mai ales, o
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pronosticuri pentru cea de acum și blestemînd din pricină că trabucul pe care și-l aprinseseră cu cîteva clipe În urmă se stinsese iar. Se salutau cu gesturi afectate cu prietenii pe care-i zăreau În tribună și mulți dintre ei aveau eșarfe roșii la gît ca la Pamplona și se simțeau mari cunoscători Într-ale tauromahiei. Beau bere cu nemiluita dacă nu erau cu iubitele lor și se simțeau veseli și liberi să se Îmbete, să strige, să cînte și să azvîrle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
umflîndu-se și devenind din ce În ce mai albă, pînă ce se pierdu cu totul Într-un fior care-i mîngîie testiculele, gata să se transforme, norocul meu că sînt Încă mic, Într-o comoție cerebrală. — Stai jos, Julius, spuse profesoara, strîngîndu-și la gît eșarfa roz și descoperind În același timp privirea sfredelitoare a lui Fernandito Ranchal. Din fundul clasei, Fernandito o privea țintă cu dușmănie În ochi, o privea țintă ca și cum ar fi văzut mult mai mult decît ceilalți, bondoc insolent, dacă te prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de a face bani, o preocupare cu care nu te joci și nu glumești nici măcar o clipă. Apoi apare pe trotuar o fată drăguță și blîndă, vioaie, simplă și plăcută la Înfățișare, Împodobită de o pată de culoare aprinsă - o eșarfă roșie sau albastră, o pălărie nostimă - cu părul delicat răsfirat În vîntul molcom, cu ochii adînci și limpezi strălucind ca ochii pisicilor, plini de forță și vigoare, cu șoldurile delicate legănate În mersul prelung și sigur, cu sînii dansînd ritmic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îngrijit și foarte alb, cu excepția veșmintelor sale, cu o față de porc, lumească și de loc preoțească, iar pe obrajii albi și plini se vedea umbra neagră a bărbii sale dese. Purta un pardesiu negru elegant, cu guler de catifea, o eșarfă albă și fină de mătase și o gambetă pe care și-o scoase cu grijă și o puse lîngă el după ce Îngenunchease. Părul său foarte negru și mătăsos Începuse să se rărească În creștet. Îngenunchease iute lîngă mortul de pe brancardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În dreptul inimii, În timp ce preotul rosti deasupra trupului cîteva cuvinte pe care nu le auzi nimeni. Imediat, cîțiva bărbați din mulțime Își scoaseră pălăriile cu un gest stîngaci; curînd preotul se ridică Își puse cu grijă pălăria, Își aranjă pardesiul și eșarfa și reintră În rîndurile mulțimii. Totul durase doar un minut și se desfășurase În aceeași manieră inumană, formală și aproape plictisită care se făcuse simțită și În comportarea doctorului. Apoi cei doi brancardieri În uniformă s-au aplecat, au apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ochii căprui. Nu era o față pământeană... nu știa de ce. Estimă că avea înălțimea cam de un metru șaizeci. Hainele ei păreau a fi făcute dintr-o țesătură bej, înfășurată pe corp de sus până jos, ca un fel de eșarfe. În picioare, purta sandale maron și la gât un colier subțire, din piele, după toate aparențele. Avea un corp suplu; dar nu era, după standardele pământene, o frumusețe. Și nu reușea să-și dea seama din ceea ce vedea ce avuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
un butoi uriaș, birje, vizitii agitați, case cu unu-două etaje, ale căror ferestre oglindeau razele, magazine cu firme pictate în culori vesele. Oamenii erau îmbrăcați parcă toți la fel, se potriveau unii cu alții. Doamne cu pălării acoperite de eșarfe legate bine sub bărbie, cu talie nefiresc de subțire și straie grele, până-n pământ, bărbați cu pălării tari și baston, doi ofițeri în haine cu fireturi salutând pe cineva dintr-o trăsură, o vânzoleală și o rumoare veselă, cu tropote
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Ești foarrte carraghioasă. Nu te doarre? Mă durea, dar nu măseaua, ci sufletul. Puroiul de la măsea și nisipul din ochi erau îngrămădite și-n suflet. Și cumpărăturile fac foarte bine la suflet. Fiind iarnă, îmi puteam masca obrazul cu o eșarfă. Oricum, trebuia să cumpăr cadouri, nu mai era timp. Nu știu ce-a fost în capul meu să las toate astea pe ultimele zile. Nu știu ce-a fost, dar știu cine. Alexandru mi-a spus, de la a doua întâlnire
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
zvon de voci, nimic deslușit. S-a uitat și el la mine, când treceam, nu mai mult de două secunde, și s-a întrerupt din vorbă. Părea mirat - și cu siguranță că era așa din cauza obrazului meu, mi se deplasase eșarfa. Noi ne-am dus cu portarul în cabinetul directorului, unde se află depozitate o parte din lucrurile la care se face reclamă în ziar. O dezordine teribilă, directoarea noastră de la Școala Centrală ar fi fost scandalizată. Ne-a repetat de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de-aș avea. La plecare l-am întâlnit pe domnul Peppin Mirto, un bărbat foarte galant și gentil, care cântă frumos arii din operete, pe la serate, și face traduceri în ziar. L-am întrebat, ascunzându-mi bine un obraz în eșarfă, cum ar tălmăci el titlul lui Thackeray, Vanity Fair. Mi-a propus Târgul zădărniciei sau Bâlciul vanității, dar nu-mi place nici unul. L-am rugat să treacă pe la noi, l-aș mai întreba unele lucruri pe care le-am subliniat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
erau guerbi care n-ar fi vândut duhul lui Vohu Manah pe un pumn de odoare. În Abarkouh, dincolo de șosea, era un chiparos milenar, Pomul Raiului. Îl vedeai izbucnind din nisip ca o flacără verde-neagră, punctată de amulete și de eșarfe, de bilete cu rugăminți. În 1980, la scurt timp după Revoluție, canadienii și apoi rușii îi făcuseră testele cu carbon: patru mii de ani depășiți. I se mai spunea copacul lui Abraham sau al lui Ibrahim, dacă cel care îți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
romburi albe. Tata, în redingotă. De masa lor s-a apropiat să le ofere un buchet de flori o femeie în care am recunoscut-o pe femeia mutilată de tren. Avea un singur braț întreg, celălalt fiind ascuns sub o eșarfă neagră. După ce-a lăsat florile pe masă, a scos o cheie, a deschis ușa restaurantului, care era încuiată, și mi-a făcut semn s-o urmez. Am mers după ea, pe o cărare subțire, foarte subțire, până ce m-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cocoașa aia mare? Aia e Iordania. Asta e harta lui Eretz Yisroel, tot Pământul lui Israel, după cum cred fanaticii de dreapta care îl venerează pe Jabotinski. Oamenii ca tatăl meu. Au forma asta imprimată pe tricouri. Femeile o poartă pe eșarfe. Shtei gadot îi spun. Asta înseamnă două maluri. Au chiar și un cântec: „Râul Iordan are două maluri, amândouă ale noastre“. —Ești sigur? Știu forma asta dinainte să învăț alfabetul, Maggie. Am crescut cu ea. Crede-mă, tatăl meu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
auzeau șoapte; se strădui să ghicească limba, dar erau prea departe. Apoi fu din nou înghiontită, picioarele împleticindu-i-se pe suprafața denivelată. Acum era sigură că ceva se schimbase. Se auzea zgomotul străzii: oameni, mașini, pași. Culoarea întunericului de sub eșarfă nu mai era aceeași, de parcă cineva ar fi lansat artificii pe cerul nopții. Și ceea ce dădu în vileag totul, simțea căldură pe piele. Căldura soarelui. Nu avea nici un sens, dar se simți ușurată. Deci nu avuseseră de gând să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vorba. În ziua de azi, valoarea lui se ridică la câteva mii. Poate fi purtat și ca șal. Privește! — Foarte bine, spuse în cele din urmă bătrânul, după ce îl urmărise pe Ignatius demonstrând cum poate fi folosit fularul ca cingătoare, eșarfă, pelerină, kilt, legătură pentru un braț rupt și batistă. Într-o oră nu poți aduce pagube prea mari Paradisului Vânzătorilor. — Dacă alternativa este închisoarea sau străpungerea mărului lui Adam, voi fi bucuros să împing unul dintre cărucioarele dumitale. Deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tras, am întins de el și mi-am supt pieptul, a fost cu neputință ca trupul meu musculos să încapă în el. Din cauza aceasta s-a ajuns la un fel de compromis. Mi-am legat de propria mea șapcă o eșarfă roșie de pirat. În lobul urechii stângi mi-am prins un cercel mare de aur, în formă de cerc, pe care l-am găsit la un magazin de noutăți. Am fixat cu un ac de siguranță hangerul din plastic negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]