982 matches
-
eram elev, în 1964, când "Steaua", m-a publicat la rubrica sa de "Condeie noi'', după ce apărusem în ziarul local, "Făclia", cu o poezie în maniera steliștilor, admirați de mine de departe. Era un pastel citadin, numit "Noaptea", prin 1962. "Echinoxul" a fost ucenicia unei promoții literare, "șaptezeciștii'', a mai multor promoții, nu doar a mea. Au urmat ,,optzeciștii'', apoi "nouăzeciștii", "douămiiștii'', după clasificarea lui Laurențiu Ulici, toți frecventând, cu imens folos (formator) climatul de prietenie, experiențe și exigențe de la "Echinocțiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de poezie) și tensionată, oricum la antipodul armoniilor sau al purismelor neomoderniste. Numai că nu putem nega în bloc, drept expirată, valoarea generațiilor anterioare, cea a lui Nichita Stănescu, Mircea Dinescu, sau Mircea Cărtărescu, iar în anii '70, cea a "Echinoxului". Fiecare val cu noutatea și identitatea sa lirică. Ce se scrie și cum se scrie azi nu se putea scrie, normal, în urmă cu câteva decenii. Dar e mai mult decât o libertate fără limite, acum, e o mutație de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
interioară, dimineața liturghia (o oră), apoi la redacție, lectura ziarelor acolo, muncă redacțională la revista Steaua, colaboratori, telefoane, administrație; după: prânzul acasă cu Angela, soția mea răbdătoare, alte lecturi, telefoane, nu eu sun, mersul la grădința Universității, aflată în clădirea Echinox, la nepotul meu, David ( 6 ani, replică prompt ,,nu te mai mișca, bunicule, ca un moșneag!", agerime a minții, memorie formidabilă, dezinvoltura gesturilor și a vocabularului, "ce muscă invincibilă!" etc. ...) sau particip la unele lansări de carte, multe inutile, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
gânduri) prin cap. Unele mai luminoase, altele mai întunecate, altele ascunse de-a binelea. La vârsta mea mai îți faci desigur proiecte de viitor, deși un proverb spune că Dumnezeu zâmbește când oamenii își fac proiecte. Perioada uceniciei mele la "Echinox" a fost una fabuloasă. Eram coleg de redacție cu Ioan Moldovan, Ștefan Borbely, Virgil Podoabă, Gheorghe Perian, Aurel Pantea, regretatul Augustin Pop. Ne întâlneam în redacția de pe strada M. Kogălniceanu cu criticul Alexandru Cistelecan, Nicolae Oprea, Constantin Hârlav, Al. Th.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Gheorghe Perian, Aurel Pantea, regretatul Augustin Pop. Ne întâlneam în redacția de pe strada M. Kogălniceanu cu criticul Alexandru Cistelecan, Nicolae Oprea, Constantin Hârlav, Al. Th. Ionescu, Dan Damaschin aceștia cu un an sau doi mai mari decât noi. Tehnoredactor al "Echinoxului" era poetul Virgil Mihaiu, un rafinat poliglot, desăvârșit iubitor și cunoscător al jazz-ului. Eram tineri și entuziaști, foarte silitori, studenți cărora nu le scăpa nici o carte bună din librărie În ce privește influența curentele culturale, singura grupare care m-a influențat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
continuă să fie o revistă vie, de cea mai bună calitate. A.B.Această carte de interviuri (in care va fi publicat interviul) are ca teme: literatura și prietenia literară. În perioada anilor 1974 1976 ați fost redactor la revista "Echinox", cum se scria pe atunci? Ce prietenii literare ați legat? Ce amintiri s-au păstrat vii din acei ani? Perioada uceniciei mele la "Echinox" a fost una fabuloasă. Eram coleg de redacție cu Ioan Moldovan, Ștefan Borbely, Virgil Podoabă, Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ca teme: literatura și prietenia literară. În perioada anilor 1974 1976 ați fost redactor la revista "Echinox", cum se scria pe atunci? Ce prietenii literare ați legat? Ce amintiri s-au păstrat vii din acei ani? Perioada uceniciei mele la "Echinox" a fost una fabuloasă. Eram coleg de redacție cu Ioan Moldovan, Ștefan Borbely, Virgil Podoabă, Gheorghe Perian, Aurel Pantea, regretatul Augustin Pop. Ne întâlneam în redacția de pe strada M. Kogălniceanu cu criticul Alexandru Cistelecan, Nicolae Oprea, Constantin Hârlav, Al. Th.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Gheorghe Perian, Aurel Pantea, regretatul Augustin Pop. Ne întâlneam în redacția de pe strada M. Kogălniceanu cu criticul Alexandru Cistelecan, Nicolae Oprea, Constantin Hârlav, Al. Th. Ionescu, Dan Damaschin aceștia cu un an sau doi mai mari decât noi. Tehnoredactor al "Echinoxului" era poetul Virgil Mihaiu, un rafinat poliglot, desăvârșit iubitor și cunoscător al jazz-ului. Eram tineri și entuziaști, foarte silitori, studenți cărora nu le scăpa nici o carte bună din librărie. Chiuleam de la cursuri doar pentru a sta ceasuri întregi în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a Universității Babeș-Bolyai, siderați de faptul că treceam zilnic pe lângă așa numitul "bârlog al lui Faust", o încăpere în care lucrase Lucian Blaga, în perioada cea neagră a existenței sale. În ce mă privește, etapa studenției și a uceniciei la "Echinox" nu a fost cea mai roză a vieții mele. Cum absolvisem un liceu tehnic, am fost silit să mă angajez imediat după terminarea celor cinci ani de cursuri tehnice, în care m-am canonit să învăț materii precum mecanica, electrotehnica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de zi, iar acest fapt m-a obligat la un efort suplimentar, datorat unor examene de diferență. Mi-am revenit cu greu din acea stare de epuizare fizică și mentală la care am fost supus. Oricum, perioada studenției și a "Echinoxului" a fost o perioadă magică în felul ei. Și azi mă minunez cum a fost posibil ca, în plină dictatură, să apară o revistă în trei limbi, în care se traduceau texte din Heidegger și din marea poezie universală. Cenzura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mai lung, iar cușca ideologică mai încăpătoare. În plus, eram ogari tineri, puteam visa și croi planuri. Funcționa între noi o prietenie literară ce excludea compromisurile și lipsa de exigență. Îmi face plăcere să constat că toți colegii mei de la "Echinox" au ajuns personalități respectate ale literaturii contemporane. Se pare că Mircea Zaciu, respectatul nostru profesor, a avut dreptate atunci când declara, într-un interviu acordat lui Dorin Tudoran, apărut în revista "Luceafărul", că mizează pe câteva din numele colegilor pomeniți mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Eugen Simion, Cezar Baltag, Ion Gheorghe, Grigore Hagiu, Gheorghe Tomozei, Romulus Vulpescu, Florența Albu, Florin Mugur, Ioanid Romanescu, Nicolae Breban, Fănuș Neagu, George Bălăiță ori Al. Ivasiuc. Se afirmă acum cu rezonanțe diverse grupări în jurul periodicelor clujene Steaua, Tribuna și Echinox; la Iași, de menționat tinerescul Dialog; la București Cenaclul de luni și Amfiteatru. În a sa Istorie a literaturii române (III, 1987), Ion Rotaru, exeget foarte informat, se referă, bunăoară, la Generația mijlocie, "pierdută", dar "recuperată", ori întreprinde o Repede
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
rău de alegere, căci, împrietenindu-mă cu regizorul Alexandru Dabija, care tocmai monta un spectacol cu D'ale carnavalului de Caragiale, îmi petreceam timpul liber la spectacole și chiar la repetiții. După experiența inegalabilă a "școlii ludice" de la revista studențească Echinox din Cluj, Teatrul Tineretului a avut darul de a amortiza plăcut șocul realității. Mai frecventam în primul meu an de învățământ un cenaclu al cadrelor didactice, destul de provincial, unde i-am cunoscut însă pe Lucian Strochi și Viorel Buruiană (prozatorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
coleg a anunțat în cancelarie că doi tineri îl caută "pe poetul Dumitru Chioaru". Unul dintre ei erai tu, dragă Adrian, sper că-ți mai aduci-aminte. A fost o zi norocoasă, căci întâlnirea cu tine a reactivat boema creatoare de la Echinox, cu interminabile discuții și glume despre poezie și lumea literară a anilor '80, pe care le aveam bătând frumoasa Piatră în lung și în lat sau în garsoniera ta dintr-un bloc de nefamiliști. Boema noastră era o formă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poeți trăiau cu aceeași fervoare ca și la București, Cluj, Iași sau Timișoara ideile generației '80. Noi, tinerii, aveam relații bune și cu mai "vârstnicii" scriitori Cristian Livescu și Emil Nicolae, transformând întâlnirile în adevărate sărbători intelectuale. Piatra Neamț rămâne, după Echinox, episodul cel mai frumos al juneții mele de poet, spre care privesc și azi cu nostalgie. De ce ai plecat de la Piatra Neamț la Sibiu...? De fapt, n-am plecat ci m-am întors de la Piatra Neamț acasă. Speram că, prin întoarcerea mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cercului Literar a lui Radu Stanca, Ion Negoițescu, Ștefan Aug. Doinaș, Nicolae Balotă ș.a., care s-au format în apropierea lui Blaga. Nu-i puțin lucru să simți că ești chemat să continui această tradiție. Într-o anchetă din revista "Echinox" (nr. 11-12/ 1979), realizată de Nicolae Băciuț, la întrebarea " Cum trebuie să fie tânărul scriitor pentru a fi al generației sale și, în aceeași măsură, al tuturor timpurilor, adică a aparține literaturii în toată puterea cuvântului?" răspunsul tău este (îți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în aceeași măsură, al tuturor timpurilor, adică a aparține literaturii în toată puterea cuvântului?" răspunsul tău este (îți mai amintești?) cam sibilinic: "Poetul să se identifice cu cauza pentru care scrie". Care este (deci) cauza pentru care scrii? Ancheta din Echinox-ul la care te referi s-a numărat printre primele acte care au marcat "intrarea în scenă", cum își intitula Daniel Corbu volumul de debut, a generației '80. Eram pe atunci un entuziast în privința ideii de generație, dar încă nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
diverse cânticele, a recitat poezii... Cică unul dintre ei l-a întrebat, ca din întâmplare: "Dar o poezie de Al. Cistelecan poți să ne spui?". "Cum să nu? a răspuns puștiul, vă spun două poezii publicate de Al. Cistelecan în "Echinox", prin 1973...! Dar cine nu-i știe poeziile? Pe mine mama m-a învățat...!" (Normal, poanta fusese bine regizată de câțiva prieteni! Mi-am imaginat contrarierea celui vizat de "poanta" prietenilor!). Meseria de critic (de poezie) seamănă puțin, totuși, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
n-am fost cercetat de ideea, necum de obsesia, plasamentului central în folosul afirmării, poate și pentru că pe vremea aceea locuiam și începeam să scriu la Cluj, oraș care era (este) un fel de capitală, în studenție am ucenicit la "Echinox", revista studențească pe care nu numaidecât din patriotism local ori din perspectivă pro domo o socoteam a fi cea mai bună, mă simțeam egal în toate cele (poate nu și talent) cu colegii de generație din București, din Iași, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dacă se va mai spune) că am fost tatăl scriitorilor Rareș și Vlad Moldovan, ceea ce n-ar fi deloc puțin lucru. La voi în casă, dacă e să luăm în calcul că și soția, Petronela, a fost membră în redacția "Echinox", nu se mai poate vorbi de întruniri de familie, ci de cenacluri literare. Și aici, vorba lui Marin Sorescu, pe care o redau aproximativ: "Dacă într-o cameră supraîncălzită și cu tavanul jos se pune la cale o competiție de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unul pe care nu-l puteam acredita cu prestigiul "Nimic"-ului, cu atât mai puțin al "Totului", de vreme ce eu însumi n-am nici pregătirea, nici anvergura dialogului viu cu majestățile lor. "Mainimicul" sunt eu. Probabil. Ai lucrat în redacția revistei "Echinox", un certificat de calitate și de garanție pentru un scriitor, mai ales în acea vreme... Ai preluat ceva din atitudinea și din modelul "Echinox" la revista "Familia" pe care o conduci de vreo două decenii? Cât de mult contează "șeful
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nici anvergura dialogului viu cu majestățile lor. "Mainimicul" sunt eu. Probabil. Ai lucrat în redacția revistei "Echinox", un certificat de calitate și de garanție pentru un scriitor, mai ales în acea vreme... Ai preluat ceva din atitudinea și din modelul "Echinox" la revista "Familia" pe care o conduci de vreo două decenii? Cât de mult contează "șeful" la o publicație literară? "Șeful" e produsul unui grup, sau el impune o atitudine, o paradigmă? Care e amprenta ta, din punctul tău de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
conduci de vreo două decenii? Cât de mult contează "șeful" la o publicație literară? "Șeful" e produsul unui grup, sau el impune o atitudine, o paradigmă? Care e amprenta ta, din punctul tău de vedere, evident, asupra revistei "Familia"? Revista "Echinox" era/ este o revistă a studenților literați în devenire, dar care de la început era deschisă și scriitorilor consacrați și a continuat să fie așa până în anii '90. când se circumscrie strict ca revistă studențească. În perioada când uceniceam în redacția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cât e întâmplare, cât e predestinare în asemenea întâlniri? Nimic nu este întâmplător. Ceea ce pare accidental, aleatoriu în viețile noastre e rezultatul deficienței percepțiilor noastre, incapabile să sesizeze o altă ordine. Întâlniri determinante: Vasile Dan, Katia, Ion Pop, scriitorii de la Echinox, Ștefan Aug. Doinaș. Cât de importante au fost (sunt) Clujul și "Echinoxul" în evoluția ta, ca om și scriitor? La "Echinox", am trăit revelația identității mele ca scriitor. Era un mediu tonifiant, fundamentat pe competiție onestă și spirit critic. "Echinox
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
întâmplător. Ceea ce pare accidental, aleatoriu în viețile noastre e rezultatul deficienței percepțiilor noastre, incapabile să sesizeze o altă ordine. Întâlniri determinante: Vasile Dan, Katia, Ion Pop, scriitorii de la Echinox, Ștefan Aug. Doinaș. Cât de importante au fost (sunt) Clujul și "Echinoxul" în evoluția ta, ca om și scriitor? La "Echinox", am trăit revelația identității mele ca scriitor. Era un mediu tonifiant, fundamentat pe competiție onestă și spirit critic. "Echinox"-ul a fost un mediu al configurării spiritului creator. În egală măsură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]