11,261 matches
-
frumos, meridional. A ascultat, n-a rostit nimic, mi-a făcut semn scurt, cu capul, să-l urmez, înțelegînd că nu vreau să văd totul, ci doar ceva anume. Am intrat. Catedrala goală. Pașii noștrii se auzeau ciudat, singuri, cu ecouri tulburătoare. Ai mei, bezmetici, pierduți, împiedicați, ai lui, fermi, știutori. O călăuză spre un vis. Am mers undeva în dreapta, a tras, deloc teatral, o cortină cred vișinie, s-a asigurat că-l urmez și am mai auzit doar atît: "Tuta
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
o voce slabă, încît și ce-i care-și șopteau impresii au tăcut ca să-l poată auzi. Treptat vocea i-a crescut în intensitate, ajungînd prin difuzoare pînă în fundul sălii. Din cauza imperfecțiunilor instalației de sonorizare, vocea Papei avea un vag ecou. Un discurs simplu, clar, riguros construit despre misiunea intelectualilor în țara lor și în lume. Toți cei care se pregătiseră să explice în mass media ce a vrut să spună Papa nu și-au putut exercita virtuțile exegetice, ci s-
Papa, vizionarul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11849_a_13174]
-
publicului din Stockholm și Goeteborg, din Houston, Paris, Helsinki sau New York; a apărut, în adevăr, în fruntea tuturor marilor orchestre de pe cele cinci continente și a dat strălucire multor festivaluri muzicale din întreaga lume, inclusiv din țara noastră, bucurindu-se de ecouri de presă dintre cele mai favorabile. Este un artist creator de evenimente muzicale, este un artist prolific, un cercetător tenace, muncitor, un perfecționist, un artist ce dispune de darul relației eficiente, cordiale, cu membrii colectivelor simfonice cu care lucrează. A
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
amintește de T.S. Eliot cu iubirea văzută ca "îngrozitoarea cutezanță a capitulării de o clipă" (Tărâm pustiu). Numești bucuria o "nerușinare". Ai un surâs în parte ironic, în parte trist, care se retrage departe de Eliot, dar îl păstrează în ecou. Au fost Eliot și Yeats printre maeștrii tăi? Dacă nu, cine a fost? E.F. Sigur că mi-au plăcut enorm și Yeats și Eliot, însă când am început eu să scriu, ei erau influența de care trebuia să ne ferim
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
sine ori l-ai cultivat? E.F. Am descoperit echilibrul odată cu vârsta... Eram agitată în tinerețe. Îmbătrânind, am descoperit fericirea, deși cred că e vorba aici mai degrabă de perioada când aveam în jur de patruzeci de ani. L.V. Încă un ecou este Sylvia Plath, cu Lady Lazarus, în titlul tău Lazarus' Sister - titlu evident ironic. Ai cunoscut-o pe Sylvia Plath? Ruth Fainlight i-a fost prietenă. Erai în cercul lor? E poemul tău un ecou la poemul ei? E.F. Pe
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
de ani. L.V. Încă un ecou este Sylvia Plath, cu Lady Lazarus, în titlul tău Lazarus' Sister - titlu evident ironic. Ai cunoscut-o pe Sylvia Plath? Ruth Fainlight i-a fost prietenă. Erai în cercul lor? E poemul tău un ecou la poemul ei? E.F. Pe Ted Hughes l-am cunoscut, pe Sylvia nu. (Apropo, am scris o biografie a lui Ted... o știi? A ieșit în 2001.) Nu e un ecou din Plath. E vorba de un poem personal despre
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
prietenă. Erai în cercul lor? E poemul tău un ecou la poemul ei? E.F. Pe Ted Hughes l-am cunoscut, pe Sylvia nu. (Apropo, am scris o biografie a lui Ted... o știi? A ieșit în 2001.) Nu e un ecou din Plath. E vorba de un poem personal despre îngrijirea cuiva care are o depresie. L.V. Menționezi România de câteva ori în poeme. Presupun că ai vizitat țara și capitala ei. Înțeleg că părinții tăi veneau din Odesa. Ai rude
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
colaborator vechi de-al lui Besson, a compus muzica și pentru Al cincilea element) e mult mai discretă și mai relevantă fără să fie abrazivă. Conferă un plus de profunzime actelor personajelor, constituindu-se mai mult ca un mediu al ecourilor aferente decât ca o punctare. Sunt tentată să-mi revizuiesc atitudinea de la începutul articolului. Când vorbesc de "film de artă", dificultatea mi se pare un ingredient indispensabil lui. Lungmetrajul lui Besson nu e dificil, nu-ți dă dureri de cap
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
pe acolo și te simt cățelele și câinii, vei avea parte de-un lătrat atât de asurzitor, încât e neapărat nevoie să-ți astupi urechile. E un fel de lătrat venit din interior de casă, deci care are și-un ecou aparte. Ecou de iad. într-alt Palat din acesta există însă un pian la care nu cântă nimeni. Nici atunci când vin stăpânii la revelion și nici atunci când vin special să-și pupe câinii. Ei bine, la acel pian, cântă cine
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
și te simt cățelele și câinii, vei avea parte de-un lătrat atât de asurzitor, încât e neapărat nevoie să-ți astupi urechile. E un fel de lătrat venit din interior de casă, deci care are și-un ecou aparte. Ecou de iad. într-alt Palat din acesta există însă un pian la care nu cântă nimeni. Nici atunci când vin stăpânii la revelion și nici atunci când vin special să-și pupe câinii. Ei bine, la acel pian, cântă cine credeți? Cântă
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
cu Ferdinand Brunetičre, "baletînd" între maniera clasicistă și pozitivismul modern. Capitolul e, în esență, o descriere de cărți, extrăgînd din ele ideile importante pentru "conștiința de sine" a criticii. Dincolo de părerile atunci inovatoare, azi desuete, scrierile lui Brunetičre (mai) au ecou pentru efortul lor, poate rizibil, de-a formaliza intuiția. Meritul lui e, totuși, acela că a fost un critic de vocație. Fără ea, de fapt, nici nu prea ai ce "trage" în formule. Altfel spus, "Ťmetodeleť trec, iar Ťartať critică
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
a propulsat, i-a adus laude și i-a dat mai mulți bani decât visase el vreodată, pur și simplu pentru că spunea oamenilor că simte ca și ei, că toată energia nervoasă înmagazinată și neconsumată în Război trebuia folosită cumva." (Ecouri din epoca jazzului, trad. de Hortensia Pârlog) Plasat în punctul de convergență a discursurilor despre variate arte, studiul monografic al operei lui Scott Fitzgerald intreprins de Virgil Mihaiu își propune, ca ipoteză de lucru, să extragă semnificații noi din opera
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
dintre ei. E un rezultat al orgoliilor inflamate peste măsură. Dan Botta a fost înconjurat de o dezavuare aproape generală. Ion Bălu, într-o relatare suficient de detaliată a "duelului", relevă faptul că volumul Cazul Blaga "nu a avut nici un ecou" (Viața lui Lucian Blaga, II, Ed. Libra, 1996, p. 365). Poate fi considerat Dan Botta un detractor al lui Blaga? Nu mă îndoiesc că da. A avut Dan Botta dreptate în pretențiile sale de prioritate în unele interpretări despre specificul
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
noastre, ale dvd -ului, ale fitness-ului, ale mobilei trăsnit-originale, ale jeans-ilor cu talia ultrajoasă pentru a lăsa să se vadă ce poartă junele pe dedesubt etc. Personajele romanului ilustrează polarizarea generației succesive celei din '68, care i-a receptat ecourile, trăgînd și concluziile: de o parte, oameni de succes în cariere de vîrf (în domeniul editorial, al arhitecturii, al subculturii televizate), pe de alta, cîțiva anticonformiști, formînd un trib, cum spun primii. Spre deosebire de vechile comunități de hippy, printre aceștia din
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
Romanul apărut în toamnă gravitează în jurul Lisei, mama (nu de foarte mult timp decedată), în funcție de care Alberto, fiul, și-a construit raporturile cu lumea. Contextul istoric și social, prezent doar aluziv, a avut o mare pondere în destinul personajelor. Găsim ecouri ale Italiei postmussoliniene, cînd oameni lipsiți de merite, puși însă, prin voia sorții, la adăpost de capcanele politicii, puteau să-l acuze pe tatăl lui Alberto (personaj-povestitor) de fascism, iar învinuitul și-a asumat îndurerat rușinea de a se fi
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
asta pe o planetă - închisoare, unde oamenii sunt lipsiți de arme. Ideea unei colonii penale e kafkiană prin excelență, iar scenariul și decorurile se mulează pe ea, devenind mai austere. Închisoarea are aspectul unei biserici delapidate, constituindu-se într-un ecou al religiozității deținuților. Povestea nu e tocmai coerentă, existând numeroase găuri negre narative, iar personajele sunt arhi-simplificate. Un argument în favoarea filmului e calitatea cinematografiei și ritmul accelerat al montajului, elemente nesurprinzătoare, având în vedere experiența lui Fincher în domeniul videoclipurilor
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
Pătrunderea în limba curentă e confirmată de folosirea lor nu pentru a evoca mesajul publicitar respectiv, ci în cu totul alte contexte. Printre primele succese ale publicității românești cu intenție umoristică și autenticitate lingvistică, replica "Nu mă-nnebuni, nea Nicu?" (ecou la informația "Pepsi la litru") concentra un joc de limbaj (dialogul surzilor) bine reprezentat și în folclorul românesc. La începuturile anilor �90 a avut un succes destul de mare și formula "V-am prins, vrăjitoarelor!", care o oferit unei exclamații de
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
duce "o viață frivolă, fadă și falsă", în timp ce "veninul, veghea și vițiul" îi mistuiseră trupul lui Pașadia. Craii caută în escapadele lor "larmă, lumină, lumi" (de remarcat aici repetarea nazalei m din corpul cuvintelor, care conduce la sugestii auditive cu ecou în planul semantic: murmurul necontenit al "vieții care se viețuiește"). Marea este și ea "vie, verde și vajnică" într-un crescendo silabic de tipul 1, 2, 3, cu tendință către infinit prin adăugarea imaginară a unei noi verigi. La "a
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
de-a lungul vremii și acum, fără acești plămâni prin care să respire, să ființeze - micile reviste literare? Sutele de cărți valoroase care se tipăresc anual la noi n-ar fi cumva ca un clopot care răsună în gol, fără ecourile, fără oglinzile critice, fără comentariile aplicate (și de un limbaj specializat, anevoios de urmărit și de aceea disprețuit de cititorii profani), fără dezbaterile pe care le stârnesc în aceste reviste? Atâtea dintre ideile înnoitoare care există în eseurile și poemele
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
cronici ale spectacolului; în ziua premierei, spre exemplu, cotidianul "Corriere della Sera", din Milano, dedica evenimentului o întreagă pagină; "Oedip triumfător în haină românească" titra două zile mai târziu cel mai important cotidian financiar al peninsulei, "Il Sole - 24 ore"... Ecouri entuziaste au aparut pe prima pagină în cotidianul local "L'Unione Sarda"; "Radio3Italia" a realizat transmisia directă a spectacolului din data de 12 ianuarie... întregul dosar de presă cuprinde zeci și zeci de pagini de cronică muzicală, de prezentări ale
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
generală a fost deschisă publicului, un public pasionat care a covârșit sala de peste o mie de locuri a teatrului; a fost, în fond, cel de al optulea spectacol al seriei dedicate operei enesciene. Date fiind semnificațiile, consistența artistică, dat fiind ecoul european al acestuia, evenimentul poate fi comparat cu apariția cu ani în urmă a ediței discografice realizate de dirijorul Lawrence Foster la conducerea formațiilor Operei din Monte-Carlo și în compania unei ilustre echipe de soliști; poate fi comparat cu realizarea
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
unilateral un punct de vedere și nici nu cred să fi avut o circulație semnificativă. Cum polemica s-a desfășurat îndeosebi în anul 1941, războiul și schimbarea de regim au îngropat-o în uitare. A rămas în memorie mai mult ecoul ei anecdotic: faptul că Dan Botta, după ce i-a adus lui Blaga acuza de plagiat, iar acesta i-a răspuns prin câteva accente jignitoare, l-a provocat cu adevărat pe Lucian Blaga la duel (nu a fost o glumă sau
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
să pună paie pe foc, pentru a stârni sensibilitatea și orgoliul lui Blaga. După ce informează că a expus ideile despre frumosul românesc încă din 1934 în două conferințe rostite la radio, Dan Botta reproșează eseului Spațiul mioritic că se face ecoul nemărturisit al interpretărilor sale, "relevând ritmul ondulatoriu al spațiului românesc și punând în lumină funcția lui creatoare de stil" (v. Dan Botta, Limite și alte eseuri, ediție îngrijită de Dolores Botta, Ed. Crater, 1996, p. 316, în secțiunea de note
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
cât mai degrabă, respingând orice solidaritate intelectuală cu ilustra companie și refuzând scurt orice diplomă de talent. Du-te, dacă ești amator de ceai foarte blond, în toate saloanele literare, dar nu fă nicăiri purici" (p. 86). Era reflectat aici ecoul deteriorării relațiilor sale cu "Junimea": din 1892, când rostise la Ateneul Român conferința Gaște și gâște literare, se rupseseră legăturile cu Maiorescu și încetase colaborarea la "Convorbiri literare". Amărăciunea sa cea mai devastatoare se manifestă într-un interviu în franceză
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
Mă refer la literatura autentică. Iar aceasta întotdeauna reușește să se impună. Prin temele abordate, primele dumneavoastră romane ar putea fi considerate semnale de alarmă care avertizează asupra unor probleme grave din societatea spaniolă actuală. A existat o receptare, un ecou în acest sens? Nu știu. Eu mă limitez să lansez mesajele. La urma urmelor, noi scriitorii sîntem ca și naufragiații: scriem mesaje pe care le lansăm în aceste sticle care sînt cărțile, cu speranța că cineva ar ajunge să le
Interviu cu Julio Llamazares - "Pentru mine poezia este fundamentală" by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11986_a_13311]