1,310 matches
-
ca să fie privite cel mai adesea sunt ascunse, iar descoperirea lor presupune un act ritual -, ci ca să ne privească și să ne păzească. Se desemnează pe ele însele la persoana întâi. "Cutare m-a închinat", se poate citit pe o efigie sau alta numele înscris pe o statuie, funerară și votivă, fiind întotdeauna cel al închinătorului, nu al "artistului". Imaginea lui Apollo este, într-adevăr, pactul încheiat între închinător și zeu de unde dedicația scrisă. "Statuia gravată devine așadar un gaj mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Mă protejez de moartea altuia și de propria-mi moarte printr-o dedublare, dar de dublu, mort devenit imagine, nu sunt sigur că mă pot detașa. Ceea ce servește la îndepărtarea angoasei devine angoasant. Iar prezența-absența defunctului, sau a zeului, în efigie, această licărire a invizibilului în vizibil mă poate ataca în orice moment. Imaginile care vin de dincolo sunt cele care au putere. Ele se disting de celelalte, cele ale vizualului obișnuit, prin faptul că-i obligă pe oameni să facă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Or, fără descendența lor, Occidentul n-ar fi putut cuceri lumea. Interdicția din Scriptură YHWH își spune într-o zi: "Să facem pe om după chipul nostru și după asemănarea noastră" (selem în ebraică, de la acadianul salmu, care înseamnă statuie, efigie). Dar, o dată lucrul acesta împlinit, el îi spune Omului: "Să nu-ți faci chip cioplit" (Exodul, 20, 4). Iar către Moise adăugă: "Fața mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate vedea omul fața mea și să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
puteri civile din Occident, însușirea unei pârghii decisive de hegemonie. Politica și teologia se amestecă inexorabil. Ce-i de mirare în faptul că, în zona noastră, celebrarea celui puternic trece întotdeauna prin punerea lui în imagine? Monede și medalii cu efigia Prințului. Statui ale împăratului, răspândindu-i, sporindu-i aura până la marginea imperiului. Prestigiu și supunere. Spărgătorii de idoli din secolul al IX-lea bizantin sau din secolul al XVI-lea francez contestau principiul sacrileg al reprezentării divinului sau arbitrariul prelevatorilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o persoană vie, care plânge cu lacrimi de sânge când e batjocorită. Sau pe care oamenii o umilesc înainte s-o distrugă. Sfărâmarea imaginii înseamnă ucidere. Distrugerea idolilor papiști era pusă în scenă de reformați ca o execuție capitală. Ca și cum efigia de piatră sau de culoare, chiar în interiorul timpului religios, ar fi trezit ce era mai primitiv în primitiv, acel nivel rudimentar al sacrului pe care-l numim superstiție. Ca și cum cuceririle Rațiunii ar fi fost neputincioase împotriva acelorași gesturi milenare de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
zi, o succesiune de călătorii, transporturi și metafore care n-are nimic automat. Cum se poate vedea în exemplul următor. În pădurea gaboneză, un artizan fang, foarte cunoscut în regiunea lui, cioplește un trunchi de copac în onoarea și după efigia bunicului său, mort de curând. Un fetiș frumos, printre o sută altele. Un intermediar parizian aflat în prospecție sosește acolo, evaluează, discută și obține obiectul pentru o mie de franci. După ce-l îmbunează pe șeful vămilor cu ajutorul unui cadou, duce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și curând opacă între sacru și profan. Ca o vitrină care s-ar transforma pe nesimțite în sticlă mată, apoi într-o oglindă în care sticlarul și-ar căuta propriul suflet, în loc să privească lumea. La început, zeul este privit prin intermediul efigiei; mai târziu, efigia seamănă cu zeul; apoi îl face uitat; iar la sfârșit divinizat este sculptorul. Prezență, reprezentare, simulare. Cele trei momente care articulează istoria occidentală a privirii, pe o scară mare, par să se regăsească, pe una mai mică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
între sacru și profan. Ca o vitrină care s-ar transforma pe nesimțite în sticlă mată, apoi într-o oglindă în care sticlarul și-ar căuta propriul suflet, în loc să privească lumea. La început, zeul este privit prin intermediul efigiei; mai târziu, efigia seamănă cu zeul; apoi îl face uitat; iar la sfârșit divinizat este sculptorul. Prezență, reprezentare, simulare. Cele trei momente care articulează istoria occidentală a privirii, pe o scară mare, par să se regăsească, pe una mai mică, în fiecare ciclu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Pentru a rămâne în aria noastră de civilizație, elenismul, universul bizantin, latinitatea medievală. Arta, peisajul, țăranul: abia pierzându-le le descoperim. Au existat întotdeauna anatomii, dar nudul este recent. Au existat dintotdeauna munți, păduri și râuri în jurul așezărilor, ca și efigii, graffitti și pietre înălțate în mijlocul grupurilor sedentare. Dar natura nu creează cultul frumuseților naturale, și nici prezența imaginilor fabricate sensibilitatea estetică. Spectacolul unui lucru nu este dat împreună cu existența lui. Dovada: Occidentul a avut nevoie de două milenii ca să încadreze
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să standardizeze pe cât posibil formatul și factura. "Why do people think artists are special? It's just another job" (Warhol). Astfel, imaginea artificială pare să fi trecut, în creierul occidental, prin trei moduri de existență diferite: prezența ("sfântul prezent în efigie"); reprezentarea; simularea (în sensul științific al termenului). Figura percepută își exercită funcția de intermediar cu trei înglobări succesive: supranaturalul, natura, virtualul. Sugerând trei posturi afective: Idolul cheamă teama; Arta, iubirea, Vizualul, interesul. Prima este subordonată arhetipului; cea de-a doua
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Din multe motive, dintre care nu cel mai neimportant este avantajul comparativ acordat picturii de reproducerea fotografică bidimensională. Sculptura și specificul ei, volumul, nu "trec" pe hârtie. Și totuși începuturile fotografiei au fost promițătoare. Pentru un timp de poză lung, efigia avea fixitatea ideală. De unde pletora de reproduceri de arhitectură, muluri sau statui, la vremea când, fotografia având doar modesta funcție de înregistrare și popularizare, sculptorii Rodin sau Brâncuși se puteau folosi de ea pentru a-și difuza mai bine lucrările și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lăsa urme la noi. Vietnamul a fost un război în imagini, fiindcă vedeam vietnamezi și americani, în picioare, din față și din spate, nereprezentativi și nedelegați, în starea în are se aflau, ca să spunem așa, și in situ (nu doar efigia lui Ho Shi Min opusă efigiei lui Johnson sau Nixon). Un război pentru reporteri și fotografi poate cântecul lor de lebădă. De atunci, videosfera i-a pus pe profesioniștii imaginii la dietă, în șomaj tehnic: ea nu mai are nevoie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fost un război în imagini, fiindcă vedeam vietnamezi și americani, în picioare, din față și din spate, nereprezentativi și nedelegați, în starea în are se aflau, ca să spunem așa, și in situ (nu doar efigia lui Ho Shi Min opusă efigiei lui Johnson sau Nixon). Un război pentru reporteri și fotografi poate cântecul lor de lebădă. De atunci, videosfera i-a pus pe profesioniștii imaginii la dietă, în șomaj tehnic: ea nu mai are nevoie decât de "figuri emblematice", câte una
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lui Gary Cooper și în legănarea lui John Wayne), provoacă un fel de juisare senzorială prin raportul fizic și cald pe care-l stabilește vederea între actori și propriul nostru corp. Corpurile de pe un platou de televiziunea seamănă cu niște efigii, simulacre sociale sau semnalizări interșanjabile, utopice, fără căpătâi. Corpuri fără carne, fără linii de atracție și porniri de iubire. Aici ochiul nu penetrează spațiul. El alunecă pe suprafețe abstracte, de la un volum la altul, într-un raport care nu mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cineva lumea, întreaga lume și toate înfățișările ei: dacă știe să vadă, va vedea, regn după regn, până și în acela care cuprinde durerea, că existența iradiază o mută jubilație care așteaptă să i se dea un glas. Ariel este efigia libertății ca bucurie cosmică și totodată e, de neuitat, expresie a ei. Fie și într-un univers atât de rigid și de ierarhizat ca cel dantesc, bucuria (letizia) are o prezență esențială. Stelele care ocupă al optulea cer și care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cineva lumea, întreaga lume și toate înfățișările ei: dacă știe să vadă, va vedea, regn după regn, până și în acela care cuprinde durerea, că existența iradiază o mută jubilație care așteaptă să i se dea un glas. Ariel este efigia libertății ca bucurie cosmică și totodată e, de neuitat, expresie a ei. Fie și într-un univers atât de rigid și de ierarhizat ca cel dantesc, bucuria (letizia) are o prezență esențială. Stelele care ocupă al optulea cer și care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ea apare, alături de Albert, în ordinul Victoria & Albert. La castelul Windsor, în St. George's Chapel, se află capela memorială Albert (Albert Memorial Chapel, după numele dat de Victoria) în care sînt înmormîntați George III, George IV și William IV. Efigia lui Albert (profil stînga) a apărut și pe o serie mică de timbre poștale perforate, în valoare de un penny, azi numai în colecții. La Liverpool, în zona docurilor se află Albert Dock, cu depozite și antrepozite victoriene, cu multe
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Victoria. Capitala toată este îmbrăcată în mov. Destinația finală este Windsor unde, după o slujbă scurtă în capela St. George, sicriul este depus, timp de trei zile, în capela Albert Memorial din Frogmore, în stînga monumentului funerar al lui Albert. Efigiile amîndurora, executate în marmură albă de sculptorul Marochetti, îi arată pe amîndoi în plină tinerețe, capul Victoriei ușor inclinat spre dreapta, ca și cum s-ar uita la Albert. Marochetti este și autorul statuii ecvestre a lui Richard Inimă-de-Leu din Old Palace
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
presă Rothermere controla ziarele Daily Mail, Daily Mirror, The Times, The Sunday Times, Evening News, Sunday Pictorial și Sunday Despatch. §§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§ Se spune că discursul a fost redactat, în mică parte, de Winston Churchill, un susținător al cauzei regale. ************************* Timbrele cu efigia lui Eduard VIII (profil stînga, la cererea sa), foarte rare astăzi, au devenit un articol de colecție. ** Cititorul este rugat să rețină sintagma "de bună voie și nesilit de nimeni"; abdicări smulse cu forța au existat în timp și în
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
teatrului, al cărui scop a fost mai întâi, și rămâne în continuare, să țină, ca să spunem așa, oglinda în fața naturii, să arate în bine propria-i față și în rău fizionomia sa, secolului însuși și întrupării timpului nostru imaginea și efigia sa." Însă arta reflectării, complexă, presupune o muncă de epurare, diferit înțeleasă în funcție de epoci. Realismul trăiește prost pe scenă; teatrul, nu mai mult decât pictura, nu este o fotografiere a realului. Lumea stilizată evocată, mai adevărată decât cea adevărată, implică
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
plasați acum în situații cu totul noi, în fața unor adversari de altă factură (paradigma New Deal lasă locul discursului belicos, iar infractorii locali sunt dislocați de amenințări străine). Dacă inițial super-eroii se adresau americanilor de mijloc, în război ei devin efigii ale patriotismului, apărători necondiționați ai intereselor naționale americane, exprimând același mesaj pentru întreaga Americă solidară.617 Unul din cei mai importanți actori ai scenei comics americane, Jack Kirby, părintele multor super-eroi longevivi și influenți, afirma despre acea perioadă: "am încercat
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
conform dezideratelor ei, dar fără traducere în fapt (Umberto Eco se întreba retoric de ce oare Superman, dispunând de puterile sale nemăsurate și de conștiința Binelui, nu îi eliberează pe chinezi de sub jugul maoist?).784 Cei mai mulți interpreți au localizat însă în efigia lui Superman nu doar codul moral absolut al societății americane post-industriale, dar și o încărcătură politică specifică, bagaj ideologic care i-a contaminat pe toți super-eroii la originile lor interbelice. În contextul New Deal, observă Wright, eroii preiau axiome ale
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
imperialiști, echivalentul din trecut al capitaliștilor prezentului, retragerea lor echivalând cu o eliberare neinsistându-se însă asupra acestui aspect, pentru a nu înrâuri naționalismul).865 Figurile istorice fundamentale și celebrate anterior sunt eliminate (regii, Brătienii), iar voievozii sunt prezentați ca efigii ale clasei asupritoare (Ion Vodă cel Cumplit fiind favorizat datorită ostilității față de boierime, Ștefan cel Mare din același motiv dublat de prietenia cu rușii, la fel ca Dimitrie Cantemir), locurile de vârf fiind atribuite anonimilor lideri ai "luptelor de clasă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
al unui elogiu al simplității, afirmă Angelo Mitchievici, produsul unei genealogii oneste (ca garanție a loialității față de partid), personajul-clișeu al martirizatului, de-a dreptul "cristificat", "luminat din interior de o mistică a suferinței" ("carnea se retrage în favoarea spiritului, lăsând în efigie, obosite, contururile oaselor"), înconjurat de o "aură a suferinței în contrast cu brutalitatea, grosolănia, mecanica lacomă, cupidă a loviturii în raport cu corporalitatea fragilă, semn al intensității proceselor interioare": "inocența și cruzimea, spectacolul zguduitor al brutalității care se aplică celui slab, celui încătușat. Și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
drept, apărător al tradiției și al ordinii, salvator al integrității și independenței țării."911 Ceaușescu, de altfel, este cel mai reprezentat dintre toți liderii comuniști contemporani (cu excepția lui Stalin înaintea sa), videologia și ideologia rezumându-se treptat la exhibarea unei efigii, transformându-l în unicat într-o lume paralelă, afirmă Adrian Cioroianu.912 Perceperea efigiei Conducătorului devine element obligatoriu al discursului mediatic după 1975, reper vizual esențial al societății românești, în toate ipostazele: președinte, ctitor, părinte, revoluționar, simbol al unei evoluții
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]