1,494 matches
-
cu carte domniia mele a da știre tutror oamenilor carii au vii pre locul... Gălății, în Miroslava, carii au fugit și carii n-au fugit ș-au pustiit viile încă din dzilele Ducăi vodă,... Pentru aceea, am dat această carte... egumenului ca să de știre tuturor... carii au vii... să-și lucredze viile... Iar carii n-or ... să le lucredze, am dat voie svinții sale... să de viile acele pustii cui va hi voia svinții sale”. Dacă tot am venit până aici
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
am luat haine și arginturi și vii de a lui Enachi, ce am găsit, de li-am vîndut și am dat banii domnești”. Mai spun ei că au vândut “doo fălci de vie la Șorogari părintelui Macarie ce-au fost egumen la Golăe dirept șeaptedzăci de lei, bani de argint”. Și când se întâmpla trebușoara asta ? Pe la 15 noiembrie 1662 (7171). Dar aceste două fălci de vie ale zlătarului Enache nu rămân la mănăstirea Golia, ci sunt schimbate cu mănăstirea Sfântul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
degitili”. Nu te-ai supăra dacă am să te întreb când s-a întâmplat trebușoara asta? Nici mai devreme, nici mai târziu decât la 30 aprile 1749 (7257). M-ai luminat, vere. Acum ia seama, prietene, că și Veniamin proin egumen - unde nu ți-oi putea spune - și-a vândut viile de la Șorogari cumnatului său, Mihai Gane, fost mare sluger. Și nici nu știi câte parale a luat sfinția sa! Oi ști eu multe dar, pe asta nici pomeneală. “În opt sute cinzăci
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cu tot. Cine s-ar afla să le lucredză să le facă zapis să le fie moșie în veci”. Asemenea poruncă dă și Mihai Racoviță voievod după 24 de ani, adică la 15 martie 1722 (7230), când împuternicește pe Iustin egumenul de la Cetățuia să ia viile din Valea Cozmoaiei, părăsite de familia Alevra de vreo 16 ani. Egumenul Iustin însă luase deja viile și “le-au destupat și le-au lucrat cu multă cheltuială, precum se lucreadză viile”. După cum aflăm din
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în veci”. Asemenea poruncă dă și Mihai Racoviță voievod după 24 de ani, adică la 15 martie 1722 (7230), când împuternicește pe Iustin egumenul de la Cetățuia să ia viile din Valea Cozmoaiei, părăsite de familia Alevra de vreo 16 ani. Egumenul Iustin însă luase deja viile și “le-au destupat și le-au lucrat cu multă cheltuială, precum se lucreadză viile”. După cum aflăm din actul de întărire dat de Mihai Racoviță voievod la 2 februarie 1724 (7232), aceste vii ajung la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
câte altele? Au mai fost, dar aici binefăcătorul o scaldă: Ba spune că “ Aceste vii cu pomăt și cu loc cu tot le-am dat... sfintei mănăstiri de la Bărboi”, ba că “iar și mai multe am dat pentru părintele Nohit egumenul... și să aibă a-și face părintele Nohit egumenul și dres domnesc”. Păi părintele Nohit egumenul n-are decât să-și facă dres domnesc și pace. Nu-ți amintești de un mitropolit despre care am mai vorbit noi, care s-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
scaldă: Ba spune că “ Aceste vii cu pomăt și cu loc cu tot le-am dat... sfintei mănăstiri de la Bărboi”, ba că “iar și mai multe am dat pentru părintele Nohit egumenul... și să aibă a-și face părintele Nohit egumenul și dres domnesc”. Păi părintele Nohit egumenul n-are decât să-și facă dres domnesc și pace. Nu-ți amintești de un mitropolit despre care am mai vorbit noi, care s-a făcut stăpân pe niște danii către Mitropolie și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pomăt și cu loc cu tot le-am dat... sfintei mănăstiri de la Bărboi”, ba că “iar și mai multe am dat pentru părintele Nohit egumenul... și să aibă a-și face părintele Nohit egumenul și dres domnesc”. Păi părintele Nohit egumenul n-are decât să-și facă dres domnesc și pace. Nu-ți amintești de un mitropolit despre care am mai vorbit noi, care s-a făcut stăpân pe niște danii către Mitropolie și chiar mai mult, le-a lăsat moștenire
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
împart în cultul lor astfel încît fiecare stadiu al vieții Maicii-Domnului e mai cu seamă serbat în una din mănăstiri. Din vremi nemaipomenit de vechi există însă o deosebire între guvernul și administrația deosebitelor mănăstiri. Unele, chinoviile proprii, au un egumen, iar membrii lor au renunțat la propria lor voință și la averea lor și trebuie să se supuie necondiționat; pe când celelalte mănăstiri, monastira idiorhythma, au constituție republicană, își aleg în fiece an starețul și hotărăsc asupra afacerilor generale în soboare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Oho! exclamă generalul privind proba de caligrafie pe care i-o prezentase prințul. Păi e-o adevărată artă! Și ce scriere rară! Ia te uită, Ganea, ce talent! Pe hârtia velin, groasă, cu litere rusești medievale, prințul scrisese propoziția: „Smeritul egumen Pafnutie 12 și-a pus iscălitura“. Prințul le explică cu mare plăcere și însuflețire: — Este semnătura personală a egumenului Pafnutie, dintr-o copie care datează din veacul al paisprezecelea. Aveau niște semnături excepționale toți acești egumeni și mitropoliți ai noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ce scriere rară! Ia te uită, Ganea, ce talent! Pe hârtia velin, groasă, cu litere rusești medievale, prințul scrisese propoziția: „Smeritul egumen Pafnutie 12 și-a pus iscălitura“. Prințul le explică cu mare plăcere și însuflețire: — Este semnătura personală a egumenului Pafnutie, dintr-o copie care datează din veacul al paisprezecelea. Aveau niște semnături excepționale toți acești egumeni și mitropoliți ai noștri, și uneori cu cât bun-gust, cu câtă sârguință se iscăleau! Generale, n-aveți măcar ediția lui Pogodin 13? Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prințul scrisese propoziția: „Smeritul egumen Pafnutie 12 și-a pus iscălitura“. Prințul le explică cu mare plăcere și însuflețire: — Este semnătura personală a egumenului Pafnutie, dintr-o copie care datează din veacul al paisprezecelea. Aveau niște semnături excepționale toți acești egumeni și mitropoliți ai noștri, și uneori cu cât bun-gust, cu câtă sârguință se iscăleau! Generale, n-aveți măcar ediția lui Pogodin 13? Apoi, aici, am scris cu altfel de litere: sunt caractere franțuzești, mari și rotunde, unele litere chiar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
generăleasa. — Mă grăbesc, mă grăbesc, draga mea, sunt în întârziere! Dați-i albumele voastre, mesdames, să vă scrie ceva, caligrafi ca el mai rar! E un talent, la mine în birou mi-a făcut o demonstrație, scriind cu slovă veche: „Egumenul Pafnutie și-a pus iscălitura“... Ei, la revedere! — Pafnutie? Egumen? Ia stai, unde-o ștergi și cine mai e și Pafnutie ăsta? strigă generăleasa cu ciudă insistentă și aproape alarmată în urma soțului ei, care dăduse s-o ia la fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Dați-i albumele voastre, mesdames, să vă scrie ceva, caligrafi ca el mai rar! E un talent, la mine în birou mi-a făcut o demonstrație, scriind cu slovă veche: „Egumenul Pafnutie și-a pus iscălitura“... Ei, la revedere! — Pafnutie? Egumen? Ia stai, unde-o ștergi și cine mai e și Pafnutie ăsta? strigă generăleasa cu ciudă insistentă și aproape alarmată în urma soțului ei, care dăduse s-o ia la fugă. Da, da, draga mea, a existat în vechime un egumen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Egumen? Ia stai, unde-o ștergi și cine mai e și Pafnutie ăsta? strigă generăleasa cu ciudă insistentă și aproape alarmată în urma soțului ei, care dăduse s-o ia la fugă. Da, da, draga mea, a existat în vechime un egumen cu numele ăsta... și, de grăbit, mă grăbesc la conte... trebuia să fiu de mult acolo, chiar el mi-a fixat întâlnirea... Prințe, la revedere! Cu pași repezi, generalul se făcu nevăzut. — Știu eu la care conte se duce! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nevăzut. — Știu eu la care conte se duce! spuse tăios Elizaveta Prokofievna și, iritată, își mută privirea asupra prințului. Ce ziceam? încercă ea, cu dezgust și năduf, să-și amintească. Ei, despre ce era vorba? Ah, da: ce-i cu egumenul? — Maman! dădu s-o dojenească Alexandra, iar Aglaia chiar bătu din picior. — Nu te amesteca, Alexandra Ivanovna, îi spuse răspicat generăleasa, vreau și eu să știu. Luați loc, prințe, în fotoliul de-aici, nu, pe celălalt, la lumină, dați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
picior. — Nu te amesteca, Alexandra Ivanovna, îi spuse răspicat generăleasa, vreau și eu să știu. Luați loc, prințe, în fotoliul de-aici, nu, pe celălalt, la lumină, dați-vă mai la lumină, ca să vă pot vedea. Ei, ce-i cu egumenul? — Egumenul Pafnutie, îi răspunse prințul atent și serios. — Pafnutie? Interesant... și ce-i cu el? Generăleasa întreba nerăbdătoare, repede, tăios, fără să-l scape pe prinț din ochi, iar în timp ce prințul îi răspundea, dădea din cap după fiecare cuvânt de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nu te amesteca, Alexandra Ivanovna, îi spuse răspicat generăleasa, vreau și eu să știu. Luați loc, prințe, în fotoliul de-aici, nu, pe celălalt, la lumină, dați-vă mai la lumină, ca să vă pot vedea. Ei, ce-i cu egumenul? — Egumenul Pafnutie, îi răspunse prințul atent și serios. — Pafnutie? Interesant... și ce-i cu el? Generăleasa întreba nerăbdătoare, repede, tăios, fără să-l scape pe prinț din ochi, iar în timp ce prințul îi răspundea, dădea din cap după fiecare cuvânt de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îi răspunse prințul atent și serios. — Pafnutie? Interesant... și ce-i cu el? Generăleasa întreba nerăbdătoare, repede, tăios, fără să-l scape pe prinț din ochi, iar în timp ce prințul îi răspundea, dădea din cap după fiecare cuvânt de-al lui. — Egumenul Pafnutie, din veacul al paisprezecelea, începu prințul, a fost starețul unei sihăstrii de pe Volga, din actuala gubernie Kostroma. Era cunoscut prin viața lui de sfânt, a mers la Hoardă 15, a ajutat la rânduirea treburilor de atunci și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
văzut copia acestei semnături. Mi-a plăcut scrisul și l-am deprins. Adineaori, când generalul a vrut să vadă cum scriu, ca să-mi găsească o slujbă, i-am compus câteva fraze cu litere diferite și, printre acestea, am scris și „Egumenul Pafnutie și-a pus iscălitura“, chiar cu scrisul egumenului Pafnutie. Generalului i-a plăcut foarte mult și tocmai de aceea și-a adus aminte. — Aglaia, spuse generăleasa, nu uita: Pafnutie, sau mai bine ia și scrie, căci uit întotdeauna. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
l-am deprins. Adineaori, când generalul a vrut să vadă cum scriu, ca să-mi găsească o slujbă, i-am compus câteva fraze cu litere diferite și, printre acestea, am scris și „Egumenul Pafnutie și-a pus iscălitura“, chiar cu scrisul egumenului Pafnutie. Generalului i-a plăcut foarte mult și tocmai de aceea și-a adus aminte. — Aglaia, spuse generăleasa, nu uita: Pafnutie, sau mai bine ia și scrie, căci uit întotdeauna. De fapt, credeam că e vorba de ceva mai interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Mihail Vasilievici Petrașevski (1819-1867), a murit în surghiun, refuzând amnistia acordată (după ce se constatase că întrunirile cercului său aveau un caracter pașnic), cerând zadarnic rejudecarea procesului. 11. Referirea este la Napoleon al III-lea, împăratul de atunci al Franței. 12. Egumenul Pafnutie (sec. al XIV-lea) este o persoană istorică reală, care a ctitorit o mânăstire. 13. Pogodin, Mihail Petrovici (1800-1875), istoric; în text este vorba despre albumul Modele de scriere veche slavo-rusă, editat în două fascicule (1840-1841), care conținea 44
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Brătianu este obosit, ne zice "Romînul", și are nevoie de repaos! E lesne de înțeles că asemeni raționamente nu pot decât să rătăcească inteligența și să ascunză adevărul. Această afirmare ne aduce aminte vorba unui episcop care întreba supărat pe egumenul unei monăstiri de ce nu s-a tras clopotele când a intrat în monăstire. "Pentru douăsprezece cuvinte, Prea Sfinte, răspunde egumenul dregîndu-și glasul ca să le înșire: "mai întîi n-avem clopote... " Destul, întrerupe episcopul, nu mai spune pe celelalte". Așa vom
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
decât să rătăcească inteligența și să ascunză adevărul. Această afirmare ne aduce aminte vorba unui episcop care întreba supărat pe egumenul unei monăstiri de ce nu s-a tras clopotele când a intrat în monăstire. "Pentru douăsprezece cuvinte, Prea Sfinte, răspunde egumenul dregîndu-și glasul ca să le înșire: "mai întîi n-avem clopote... " Destul, întrerupe episcopul, nu mai spune pe celelalte". Așa vom zice și noi "Romînului"! Daca în adevăr d. Brătianu este obosit și are nevoie de repaus, la ce nevoie de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
trebuia să fie greci; zapciii plășilor, vătășeii plaiurilor, toți dregătorii cari erau sub dânșii trebuiau să fie greci și foarte rar s-ar fi putut vedea câte un român printre dânșii... Mitropolitul {EminescuOpXII 285} țării, câteșitrei episcopii, toți arhiereii, toți egumenii monăstirilor erau greci; în școalele domnești toți profesorii, mari și mici, erau greci. Negoțul din toată țara era în mînile grecilor... După tot cuvântul drept și fără voie te făcea să crezi că Grecia întreagă se strămutase în România... Vocea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]