879 matches
-
apă a fost pentru prima dată evidențiată de chimistul german Johann Wilhelm Ritter în jurul anului 1800, și se pare că pe termen lung este singurul procedeu rațional, deoarece în cursul procesului nu se emite CO. Ca exemplu se poate aminti electroliza în mediu bazic, care datorită prețurilor mici este utilizată adeseori în combinație cu centrale hidroelectrice în Norvegia și Islanda. Reacția are loc într-un recipient umplut cu electrolit bun conductor de curent (sare, acid, bază), în care se găsesc doi
Fabricarea hidrogenului () [Corola-website/Science/307810_a_309139]
-
rezultă de fapt reacția de separare a atomilor de oxigen și hidrogen din apă. Procesul este deosebit de avantajos pentru că pe lângă hidrogen și oxigenul rezultat se poate utiliza efficient în alte procese tehnologie, nefiind lăsat liber în atmosferă.. Există aparate de electroliză industrială cu presiune înaltă cu o capacitate de producție de 60 Nm³/h la o presiune de 12bar. În principiu biomasa este compusă din hidrocarburi din care prin reformarea catalitică cu vapori de apă se poate obține hidrogen. Datorită faptului
Fabricarea hidrogenului () [Corola-website/Science/307810_a_309139]
-
bune ca în anii următori să devină competitivă. Punctul critic al cercetării îl constituie găsirea de catalizatori potriviți pentru disocierea termică a apei în cuptoarele solare. In descompunerea chimică, curentul electric generat din surse de energie alternativă este utilizat în electroliza apei. În acest caz hidrogenul va reprezenta o formă de stocare a energiei. În afară de oxigen nu apar alte produse secundare, deci mediul înconjurător este protejat.
Fabricarea hidrogenului () [Corola-website/Science/307810_a_309139]
-
chimică diferită. Ulterior în 1888, Walther Nernst (1864 - 1941) va elabora teoria forței electromotoare a celulei voltaice, iar Svante Arrhenius studiază conductibilitatea electroliților. În 1800, William Nicholson (1753 - 1815) și Johann Wilhelm Ritter (1776 - 1810) obțin hidrogenul și oxigenul prin electroliză. Experimentele lui Michael Faraday (1791 - 1867) din 1832 au condus la elaborarea legilor electrolizei, care ulterior îi vor purta numele. În 1839, William Grove (1811 - 1896) realizează prima pila decombustie, reprezentând un mod mult mai eficace de transformare a energiei
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
a celulei voltaice, iar Svante Arrhenius studiază conductibilitatea electroliților. În 1800, William Nicholson (1753 - 1815) și Johann Wilhelm Ritter (1776 - 1810) obțin hidrogenul și oxigenul prin electroliză. Experimentele lui Michael Faraday (1791 - 1867) din 1832 au condus la elaborarea legilor electrolizei, care ulterior îi vor purta numele. În 1839, William Grove (1811 - 1896) realizează prima pila decombustie, reprezentând un mod mult mai eficace de transformare a energiei chimice în energie electrică. În 1909, fizicianul american Robert Andrews Millikan (1868 - 1953) determină
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
mai electropozitiv dintre toate metalele și posedă cea mai mare afinitate pentru oxigen. De aceea, metalele ușoare numai cu greu pot fi puse în libertate din oxizii lor printr-un proces chimic. Pentru prepararea lor se întrebuințează în mod obișnuit electroliza. Metalele tranziționale sunt metale grele (d>5), au un caracter electropozitiv cel mai slab și o mică afinitate pentru oxigen. Adesea se pot pune în libertate din oxizii lor, prin încălzirea cu cărbunele, atunci când nu se formează carburi. Oxizii metalelor
Metal de tranziție () [Corola-website/Science/302506_a_303835]
-
sunt metale alcaline, care sunt identice din punct de vedere chimic, acesta fiind un motiv pentru care sărurile acestora nu au fost diferențiate istoric. S-a constatat că sunt elemente chimice diferite doar în momentul când au fost izolate prin electroliză la începutul secolului 19. Funcțiile potasiului și ale sodiului în organismele vii sunt diferite. Animalele, în special, folosesc sodiul și potasiul diferit pentru a genera potențial electric în celulele lor, în special țesutul nervos. Deficitul de potasiu la animale, inclusiv
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
reacție este potasa caustică, nume dobândit datorită arsurilor chimice ce pot apărea în cazul contactului cu țesutul uman. Potasiul metalic a fost descoperit în anul 1807 în Anglia de către Sir Humphry Davy, care a obținut potasiu din potasa caustică, prin electroliza sării topite utilizând nou-descoperita pilă voltaică. Înainte de secolul al XVII-lea nu se putea face o distincție clară între potasiu și sodiu din cauza proprietăților fizico-chimice foarte asemănătoare ale acestora. A fost primul metal izolat prin metoda electrolitică. Davy a extras
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
raportată ca fiind în jur de 200 tone pe an, în timp ce zăcămintele de minereuri de potasiu cunoscute până în prezent, exploatabile în mine, pot asigura o producție totală de 50 de milioane de tone. Potasiul metalic pur poate fi izolat prin electroliza hidroxidului de potasiu, proces care a fost puțin îmbunătățit de la Davy încoace. Metodele metalurgice termochimice, folosite de asemenea în producția de potasiu, utilizează ca materie primă clorura de potasiu pentru elaborarea metalului pur. Sărurile de potasiu precum carnalitul, langbeinitul, polihalitul
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
o flacăra are culoarea roșie în contact cu acestea. Cu toate acestea, Arfwedson și Gmelin încercaseră (fără success) să izoleze elementul pur din sărurile acestuia. Elementul a fost izolat abia în 1821, cănd William Thomas Brande a obținut litiul prin electroliza oxidului de litiu, process care a fost utilizat în trecut de către Șir Humphry Davy să izoleze potasiul și sodiul. Brande a descris unele săruri pure ale litiului, precum clorura de litiu și, folosindu-se de estimarea conținutului de litiu din
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
conținutului de litiu din oxidul sau (55% metal), a estimat masă atomică a metalului ca fiind în jurul valorii de 9.8 g/mol (valoarea modernă ~6.94 g/mol). În 1855, litiul a fost produs în cantități mai mari prin electroliza clorurii de litiu, de către Robert Bunsen și Augustus Matthiessen. Descoperirea acestui procedeu a condus la producția litiului în scop comercial, incepand cu anul 1923, de către compania germană Metallgesellschaft AG, care au realizat electroliza unui amestec lichid de clorura de litiu
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
fost produs în cantități mai mari prin electroliza clorurii de litiu, de către Robert Bunsen și Augustus Matthiessen. Descoperirea acestui procedeu a condus la producția litiului în scop comercial, incepand cu anul 1923, de către compania germană Metallgesellschaft AG, care au realizat electroliza unui amestec lichid de clorura de litiu și clorura de potasiu. Structura atomului de litiu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Li, litiul are 3 protoni și 7 neutroni. Numărul neutronilor poate
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
o varietate de lepidolit cu mult fier, etc. Cantități mici de compuși de litiu se găsesc în unele ape minerale, în diferite plante (că de exemplu, tutun, sfecla de zahăr, trestie de zahăr), etc. Litiul se obține, de obicei, prin electroliza clorurii de litiu topite. Este un metal moale; are cea mai mica densitate dintre metale. Prepararea litiului se face prin electroliza unui amestec de clorura de litiu și clorura de potasiu. Celulă metalică de litiu este construită dintr-un înveliș
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
diferite plante (că de exemplu, tutun, sfecla de zahăr, trestie de zahăr), etc. Litiul se obține, de obicei, prin electroliza clorurii de litiu topite. Este un metal moale; are cea mai mica densitate dintre metale. Prepararea litiului se face prin electroliza unui amestec de clorura de litiu și clorura de potasiu. Celulă metalică de litiu este construită dintr-un înveliș de oțel cu conținut scăzut de carbon, care funcționează drept catod și un container ce conține sare fuzionată și o tijă
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
electrolitul topit. Litiul care este redus la nivelul catodului plutește la suprafață celulei, de unde este recoltat. Clorul produs la anod este captat și ventilat. Clorura de litiu este adăugată în celula pentru a înlocui procentul care a fost utilizat în electroliza; în condiții normale, o asemenea celulă poate opera pentru câteva luni fără a fi oprită pentru întreținere. Producția și utilizarea litiului a suferit câteva schimbări drastice în decursul istoriei. Metalul a fost utilizat în compoziția vaselinei utilizate în motoarele avioanelor
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
găsi metode eficiente de a colecta nodulii de mangan au fost însă abandonate în anii 1970. Minereurile de mangan nu pot fi reduse cu carbon la elementul pur, datorită formării de carburi stabile. Manganul metalic se obține în special prin electroliză din soluții de sulfat de mangan (II), MnSO. O altă posibilitate, rar aplicată, este reducerea prin folosirea procedeului aluminotermic sau silicotermic. Manganul este un element foarte important în fabricarea oțelurilor, datorită proprietăților sale de legare a sulfului și de dezoxidare
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
în varza chinezească (numită și "shungiku") și în ceapa englezească. Alte alimente cu conținut de brom (cu cantități infime, bineînțeles): spanac, salată, pătrunjel, ceai și, în fine, coriandru. Bromul se obține, de obicei, prin oxidarea acidului bromhidric, dar și prin electroliza bromurilor (cu degajare de brom la catod), sau prin acțiunea clorului asupra soluțiilor de bromuri metalice, după reacția: formula 57 Bromul în stare elementară se obține după metoda generală a preparării halogenilor, prin oxidarea ionului de brom electronegativ: formula 58 Oxidarea se
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
după filtrare și purificare, iodul astfel obținut este aglomerat. Reacțiile chimice în procesul descris sunt prezentate mai jos: 2 HI + Cl → I↑ + 2 HCl I + 2 HO + SO → 2 HI + HSO 2 HI + Cl → I↓ + 2 HCl Producția iodului prin electroliza apei de mare nu este o metodă agreată din cauza insuficienței iodului din apă și consumului foarte mare de energie electrică implicat în procesul electrolizei. O altă sursă de iod este varecul, folosit ca sursă primară în secolul al XIX-lea
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
I + 2 HO + SO → 2 HI + HSO 2 HI + Cl → I↓ + 2 HCl Producția iodului prin electroliza apei de mare nu este o metodă agreată din cauza insuficienței iodului din apă și consumului foarte mare de energie electrică implicat în procesul electrolizei. O altă sursă de iod este varecul, folosit ca sursă primară în secolul al XIX-lea, actualmente el nemafiind folosit întrucât randamentul economic al metodei de extragere nu este satisfăcător. Mostrele comerciale de iod solid conțin impurități în proporție ridicată
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
Electroliza este procesul de orientare și separare a ionilor unui "electrolit" (substanță a cărei molecule prin dizolvare sau topire se disociază în "ioni", permițând trecerea curentului electric continuu) cu ajutorul curentului electric continuu. În procesul de "electroliză", ionii pozitivi sau "cationii" sunt
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
Electroliza este procesul de orientare și separare a ionilor unui "electrolit" (substanță a cărei molecule prin dizolvare sau topire se disociază în "ioni", permițând trecerea curentului electric continuu) cu ajutorul curentului electric continuu. În procesul de "electroliză", ionii pozitivi sau "cationii" sunt dirijați înspre "catod" (pol negativ), iar ionii negativi sau "anionii" înspre "anod" (pol pozitiv) unde își pierd sarcina și se depun sau intră în reacție chimică. La "anod" se produce un proces de "oxidare", în timp ce
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
în hidrogen și oxigen. În 1807, au fost descoperite 5 metale folosindu-se electroliza, de către savantul Humphry Davy. Aceste metale sunt: potasiul, sodiul, bariul, calciul și magneziul. După aceea, în 1875, Paul Emile Lecoq de Boisbaudran a descoperit galiul folosind electroliza, iar în 1886, Henri Moissan descopera fluorul, tot prin intermediul aceluiași procedeu. Electroliza este un pasaj de curent electric direct printr-o substanță ionică care este fie topită, fie dizolvată într-un solvent potrivit, rezultând în "electrolizor" rezultatul reacțiilor chimice ce
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
-se electroliza, de către savantul Humphry Davy. Aceste metale sunt: potasiul, sodiul, bariul, calciul și magneziul. După aceea, în 1875, Paul Emile Lecoq de Boisbaudran a descoperit galiul folosind electroliza, iar în 1886, Henri Moissan descopera fluorul, tot prin intermediul aceluiași procedeu. Electroliza este un pasaj de curent electric direct printr-o substanță ionică care este fie topită, fie dizolvată într-un solvent potrivit, rezultând în "electrolizor" rezultatul reacțiilor chimice ce au avut loc între electrozi. Principalii componenți ai unei electrolize sunt: Electrozii
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
aceluiași procedeu. Electroliza este un pasaj de curent electric direct printr-o substanță ionică care este fie topită, fie dizolvată într-un solvent potrivit, rezultând în "electrolizor" rezultatul reacțiilor chimice ce au avut loc între electrozi. Principalii componenți ai unei electrolize sunt: Electrozii din metal, grafit sau din material semiconductor sunt folosiți pe scară largă. Pentru alegerea celui mai bun electrolit pentru electroliză se ține cont de reacțiile principale și secundare care au loc în timpul electrolizei și, bineînțeles, de costul de
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
solvent potrivit, rezultând în "electrolizor" rezultatul reacțiilor chimice ce au avut loc între electrozi. Principalii componenți ai unei electrolize sunt: Electrozii din metal, grafit sau din material semiconductor sunt folosiți pe scară largă. Pentru alegerea celui mai bun electrolit pentru electroliză se ține cont de reacțiile principale și secundare care au loc în timpul electrolizei și, bineînțeles, de costul de fabricație. Procesul-cheie al electrolizei este schimbul de atomi și ioni prin îndepărtarea sau adăugarea de electroni din circuitul extern. Produsele necesare de
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]