3,359 matches
-
acum drept un mecanism psihic corelat cu bunul-simț, cu constanța și cu onestitatea (...)”. De altfel, în Fragmentele sale despre critică, și Marian Papahagi socotește că însușirile esențiale ale criticului și eseistului Gabriel Dimisianu sunt „înclinația spre echilibru și spre o eleganță discretă și sobră a exprimării”. Dacă în volumul de debut, Schițe de critică (1966), maniera de a scrie și percepția asupra literaturii se resimt încă de sechelele ideologiei realist-socialiste, în Prozatori de azi (1970) G. Dimisianu se realiază în chip
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
servilă a modelelor arhitectonice ale Renașterii italiene. Pornind de la exemple ale secolului al XVI-lea, Mc Kim a conceput o structură menită să integreze arhitectură, sculptură și pictură. Fără a fi de mari dimensiuni, „Morgan Library” este de o maiestoasă eleganță. Pilaștri dorici, coloane ionice, reliefuri alegorice înnobilează fațada. În interior, trei camere sunt construite radial în jurul unei rotonde centrale, având un tavan pictat de Harry Siddons Mowbray (1858-1928), inspirat de frescele lui Rafael și Pinturicchio de la Vatican. În 1924, „Morgan
Morgan Library: arhitectură, colecții, expoziții temporare by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5686_a_7011]
-
să mint. Zeul venea și el./ Chip nu avea ci doar o placă de fontă,/ plată și compactă / ca ușile de sobă. Și două mâini, la fel cu/ mănuși negre până la coate,/ îi ieșeau din creștet, zbătându-se cu anume/ eleganță, de parcă cineva,/ o dansatoare de cabaret, se îneca în el/ ca într-o fântână”. Nu o dată, în figurații argheziene, Orfeu cel din subterane, în ritualuri și oculte claustrări, e înfățișat ca unul dintre gnomi. Nu mă interesează atât simbolismul chestiunii
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
limfă senină de intelectual stenic, a cărui formă predilectă de expresie e prelegerea universitară. Profesor de-o viață, Vasile Morar are o mină curtenitoare de mic burghez pedant, al cărui ștaif se simte în vestimentație (costum și cravată) și în eleganța gesturilor. E un meticulos corect fără stridențe de atitudine. Nu l-am văzut niciodată supărat, dar nici euforic. Pe stradă sau pe culoarul facultății trage după sine un zîmbet perpetuu fără fluctuații faciale, genul de surîs ce pare dăltuit în
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
constata la o simplă răsfoire a sumarului, antologia de față e una ecumenică, lipsită de orice intenție militantă, fie ea generaționistă sau de orice altă natură.” (p. 5) M-a cucerit, zic, prin tonul neconflictual și prin încrederea manifestă în eleganța poeziei. Komartin și Vancu nu-și propun decât să pună în valoare ceea ce are poezia română de azi mai valoros. Fără autoritarisme ierarhice. De altfel, într-acolo conduce și adjectivul sub care se prezintă, încă din titlu, antologia. Sunt aici
Cincizeci (și doi) de poeți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5572_a_6897]
-
restul e eseistică autobiografică cu bătaie mărturisitoare, osîndită a nu se ridica la înălțimea hieratică a jargonului conceptual. Din această deosebire de opinii se iscă partea cea mai vie a cărții: preopinenții se aprind în limitele unui contencios doct, de eleganță protocolară, scrisorile lui Gabriel Liiceanu către Christian Ferencz reprezentînd miezul tare al cărții. Sunt multe pagini de excelență eseistică, majoritatea semnate de Gabriel Cercel, în vreme ce condeiul lui Christian Ferencz-Flatz suferă de o aplatizare conceptuală de tip rigid, semn că în timp ce
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
Kalila și Dimna Cuvântul arab adab, tradus de obicei prin „literatură”, cuprinzând însă și alte filiații de sens, precum „obiceiuri moștenite”, „sumă a cunoștințelor”, „rezultat al bunei educații”, „calitatea bună a sufletului”, „regulă de purtare”, „politețe și bune maniere”, „căutarea eleganței în orice privință”, „educație morală”, „maxime morale” etc., desemnând în zilele noastre toate felurile de proză și poezie, precum și retorica, metrica, biografia, anecdotele, fabulele, epistolele (cf. Carlo-Alfonso Nallino, La Littérature Arabe des origines à l’époque de la dynastie Umayyade, Paris
Noi traduceri din arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5065_a_6390]
-
Pasajul Generalilor. Pășesc în dragostea lor. Dar nu știe niciunul din ei dacă asta-și dorește. Piața Mare Se prezintă în veșminte noi. Îmbrăcată într-o fustă scoțiană. Pietrele cubice din pavaj, cenușiu închis și deschis, sunt de o discretă eleganță și ochii îți fug deodată cu ele. Privirea ți se sfarmă de clădirea barocă a Bisericii Catolice, ricoșează în zidurile ei, se îneacă în fântâna modernă, îngropată, a Pieței Mari. Nepomuc își duce viața de surghiun în curtea bisericii catolice
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
O recitire a Ghepardului, deseori comparat cu În căutarea timpului pierdut, cu Ulise sau chiar cu Pe aripile vântului, ne va reaminti că momentele de criză în drumul omenirii au fost uneori - și mai pot fi - depășite, de ce nu, cu eleganță.
O ediție adăugită și o nouă traducere a Ghepardului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5087_a_6412]
-
lume”. În franceză și în dicționarele bilingve mai vechi e transparentă conotația mai curând negativă avută de la început de monden. Uzul actual continuă de fapt o tradiție de un secol, încercând să-și legitimeze obiectul de activitate prin aerul de eleganță al franțuzismului; de fapt, ambiguitatea semantică a termenului e veche și contextele actuale de folosire vor continua probabil să-i accentueze conotațiile negative.
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
cititorului. După care cad într-o uitare perfect omenească, din care, pentru foarte scurt timp, nu le poate scoate decât o nouă lectură. Ardentă. Urmată, firește, de o nouă, imensă, tăcere. Cele mai vibrante pagini ale acestei proze, emanând deopotrivă eleganță, finețe, asperitate, ingeniozitate, umor, luciditate, sunt cele din capitolul Mandala (pp. 188-189). În centrul lui stă o fulgurație pasageră, de nu banală de-a dreptul. Un coș plin cu pisici, femele toate, răsucite care cum, dar nu claie peste grămadă
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
actori, regizori, critici de film și împătimiți ai celei de-a șaptea arte respiră aceași atmosferă opiacee, halucinantă. Călător din festival în festival, de la un film la altul, Alex. Leo Șerban mai avea ceva ce puțini au, o curtoazie, o eleganță deosebită, avea maniere, hélas, avea noblețe! Venea și ea din film reproiectată printr-un personaj mai special al lui? Nu știu? Rima în orice caz cu extraordinara sa cultură, și nu doar cinematografică. Dar și aici Alex. Leo Șerban era
Alex. Leo Șerban, cel care nu se uită by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5643_a_6968]
-
a vorbit despre Nae Lăzărescu. "Începe să-mi fie frică să mai deschid televizorul dimineața", a spus cu apăsare actorul. Eugen Cristea a vorbit despre omul și actorul Nae Lăzărescu, la Antena 3: Și-a ascuns cu demnitate, decență și eleganță boala".
Eugen Cristea: Nae Lăzărescu, un om extraordinar. Și-a ascuns cu demnitate boala by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/54842_a_56167]
-
se întorc cu prada gata împușcată (e cazul așa-numiților vânători cumpărători sau vânători cu gloanțe de argint), spre amuzamentul celor care le deconspiră înșelătoria; alții, mai nobili, vânează imagini (câteva frumoase paragrafe sunt dedicate grației cinegetice, care presupune, pe lângă eleganță, milă). În sfârșit, câte anecdote, atâtea posibile categorii. Că Ștefan Cazimir nu și-a propus să scrie un nou (fie el și fals) tratat de vânătoare, ci mai degrabă un îndreptar analogic de lectură, o dovedește însăși selecția autorilor. Pe lângă
Marcă înregistrată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5499_a_6824]
-
antimodernul”, e asumată de Eugen Simion ca o condiție ideală a spiritului critic și ca un punct privilegiat de observație și echilibru într-un timp al extremelor. Apetitul confesiv desfășurat în jurnalul francez și în cel german e reîncărcat cu eleganță superioară, dar și cu o anume vehemență controlată, de un spirit reflexiv care-și judecă propriul parcurs existențial. Dacă intimitatea locutorului ne e oferită cu parcimonie (printre puținele excepții - paginile despre propria copilărie sau fermecătoarele relatări despre cele două nepoțele
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
David își perfecționează „umanitatea” asemeni unui designer modern, mimesis-ul aici devine echivoc la extrem, chiar subtil nemesis, pentru că ironia superioară a androidului ascunde un fel de orgoliu al excepției, al monstrului, al „degeneratului superior” cum Lombroso numea geniul. Interfața „umană”, eleganța, aparenta disponibilitate camuflează oroarea, geniul rău al programatorului și, implicit, caracterul ambiguu al oricărei creații. Jocul pe marginea cuvintelor, construcția subînțelesurilor într-o discuție pe care Charlie o consideră frivolă, ignorând complet orice conținut identitar al nonpersoanei din fața sa, dar
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
nu mai apare ca atare, ci sub forma sa embrionară. Mai există dincolo de asta și o altă amprentă stilistică, regizorul a acordat o importanță deosebită cadrelor exterioare, peisajului arid al planetei măturate de furtuni teribile, dar și costumelor de o eleganță aproape efeminată, care fac din designer un omolog al lui Hugo Pratt în banda desenată. De asemenea, nu ai cum să nu remarci o anumită coregrafie, o anumită stilistică a gesticulației, vibrând mai intens în jurul lui David, dar păstrând parcă
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
spectaculos printr- o voce puternică și bine condusă, în cea de-a doua seară l-am ascultat pe Lucian Corchiș, un tenor de o rară sensibilitate și muzicalitate, care știe să-și dozeze glasul, fără a forța acutul, are o eleganță specială în interpretare, dovedind, de fiecare dată, o subtilitate aparte în tehnica frazării. Celelalte roluri de barzi au fost executate cu multă onestitate de tineri interpreți foarte bine aleși: Vasile Chișiu dublat de Dan Indricău, Daniel Madia și colegul său
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
D. Panaitescu- Perpessicius ca pe o autoritate științifică și morală de necontestat, care intuia, fără putință de eroare, valoarea estetică a unei opere literare. Epistolele trimise poetului, prozatorului și dramaturgului Mihai Beniuc (1907-1988), necunoscute până acum, relevă, cu discreție și eleganță, raporturile pe care le-a avut, în timp, cu unul dintre cei mai interesanți scriitori din Transilvania. Opiniile lui Perpessicius din aceste epistole nu sunt deloc convenționale ci, dimpotrivă, evocă o lume capabilă de prețuire autentică sau de ură furibundă
Întregiri la biografia lui Perpessicius by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4711_a_6036]
-
brațul drept îi fusese amputat în timpul primului cataclism mondial. 2. M[ihai] B[eniuc] - Premierea d[omnu]lui Perpessicius în Țara Nouă, 2, nr. 57, 16 iunie 1940, p. 2, col. 3. (Mențiuni critice). Însemnarea aceasta obiectivă și scrisă cu eleganță o transcriem în întregime: Premierea d[omnu]lui Perpessicius Acordarea premiului de literatură „Carol II” pentru acest an d[omnu]lui Perpessicius este cea mai dreaptă recompensă cuvenită unui om de litere. D[omnul] Perpessicius este astăzi una din cele
Întregiri la biografia lui Perpessicius by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4711_a_6036]
-
muzica erau căi de a slăvi creația și Creatorul. În ciuda invaziilor străine și a influențelor moderne, esența și puritatea stilurilor clasice de muzică și dans s-au păstrat vii în India, ele continuând să trezească sensibilitatea omului modern. Grația, rigurozitata, eleganța și expresivitatea stilurilor clasice de dans Odissi, Bharatanatyam, Mohiniattam și Kathak vor fi prezentate în cadrul festivalului de către interprete din România, care fie au beneficiat de burse în India, fie s-au dedicat pe cont propriu studiului dansului, dovedind deosebit talent
Dovedește că ai spirit aventurier și descoperă cultura indiană by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33085_a_34410]
-
un exemplar caragialian pur-sânge, flecar în cafenele, familiar cu cine vrei și cu cine nu vrei, însă cu spinarea îndoită în fața patronului de presă. La fel, Bică Tomescu, viitoare stea a teatrului, deocamdată trăind din împrumuturi, cu un soi de eleganță șmecherească. Pe două nivele nu de evoluție, ci de căpătuire, povestea e aceeași. Una e lumea în care se zbate să intre Ion Ozun, tânăr de provincie cu ambiții de scriitor, alta e o lume camilpetresciană, în esență, păstrând însă
Fantoșe bucureștene by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3325_a_4650]
-
Adrian Tudurachi și alții. Discret, dar nu ineficient, Asociația de Literatură Generală și Comparată din România a devenit, în anii din urmă, o instituție care își permite, în zgomotul de fond al lumii de azi, să privilegieze calmul ideilor și eleganța confruntării acestora.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3437_a_4762]
-
ce se restituie, acum, întâia oară, sunt adresate colegului său la Academie, istoricul de artă George Oprescu, unul dintre cei mai învățați critici și eseiști ai fenomenului artistic românesc. Aceste misive, deși conțin o oarecare notă de convenționalism, surprind prin eleganță, printr-un stil propriu celui epistolar, și prin observațiile și mărturiile ce se cuvin a fi reținute privitoare la viața științifică și academică din România anilor de tristă și dureroasă amintire. Literatura epistolară a lui Perpessicius, interesantă și bogată, se
Noi completări la biografia lui Perpessicius by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5365_a_6690]
-
renascentist, se demonstrează obsedant (cu unele riscuri evidente de apreciere) imaginea unui Creangă scriitor satiric, un „geniu satiric”, ceea ce va produce o polemică pe această temă cu Vladimir Streinu, autorul unei monografii apărute postum 5, în care este demontată cu eleganță atare idee, în favoarea ironiei și umorului euforic, subsumate comicului 6. Portretul lui Creangă realizat de Zoe Dumitrescu-Bușulenga pe seama operei și a mărturiilor contemporanilor, are ca nucleu de emergență conceptul de popor, cuvânt cu intonație mistică în epocă: fiu de răzeș
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]