12,299 matches
-
nostru, pe care să-l citim și recitim la infinit, într-un superb act de demiurgie solipsistă. Iar Japonia hipermodernizată, aseptică și tocmai de aceea schizoidă, populată de indivizi frustrați, însingurați și chiar incapabili de a socializa la un nivel elementar, ne oferă o elocventă anticipare a acestei versiuni a realului, colorate în tușe distopice desprinse din Blade Runner. Schemă și polisemie sau răzbunarea învinsului Oamenii au, adânc înrădăcinată în ei, dorința de a clasifica, de a aplica o etichetă fiecărui
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
furi vânatul, le iei purecii pe care îi prind, te arunci ca un uliu și iei din gură ce au capturat. Om fi noi în întrecere sau concurenți la vânătoarea de pureci de baltă, dar dumneata nu respecți cel mai elementar lucru, îi spuse cuviincios Pește-gri. -Este treaba lor dacă nu știu să se lupte pentru ceea ce au capturat, zise cu mândrie Libelula. -Ființa pământului, trebuie să înțelegi că ei nu pot lupta cu una ca tine care, de pe luciul apei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
spiritualității mele: în urcare, cu pasul lent, dar ferm, cu trecători ușoare și altele periculoase, din păcate fără pauze de odihnă și urmărind mereu scopul propus: o viziune generală despre lume. De aceea în primul capitol, pe baza unui plan elementar și personal, nu zbor într-un elicopter al teologiei pentru a coborî din cer, dimpotrivă, mă cobor la nivelul vieții cotidiene: pentru om, pentru orice om, este necesară în primul rând încrederea în viață. Tübingen, iulie 2009, Hans KÜNG Capitolul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
supranaturale, majoritatea sub formă de dogme. Dar nu este vorba nici măcar despre credința în sensul protestant, al acceptării justificatoare a harului lui Dumnezeu în Cristos. Poate că se referă la viziunea mea personală, dar această întrebare este mult mai simplă, elementară, fundamentală. Când se vorbește despre descoperirea conștientă a motivației existenței umane, întrebarea se impune creștinilor și nu înaintea oricărei lecturi a Bibliei: cum putem atinge un punct stabil, o perspectivă sigură? Cum pot să mă accept pe mine însumi cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
al vieții, în ciuda tuturor incertitudinilor sale? Cum pot spune da realității lumii și a omului așa cum este, enigmatic și contradictoriu? Ce anume îmi devenise limpede pe neașteptate? Că prin această întrebare existențială mi se cerea să îmi asuma un risc elementar: riscul de a avea încredere. Ce provocare: a risca un "da"! În locul profundei lipse de încredere a nihilismului și cinismului, mi se cerea să risc o încredere de fond în această viață, în această realitate. Decât o profundă neîncredere în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
prezent, calculați cu o precizie extraordinară de către astrofizicieni? În fața tăcerii spațiului infinit și obscur nu simt teroarea exprimată la începuturile științei moderne de matematicianul, fizicianul și filozoful Blaise Pascal. Și nici în fața abisurilor lumii microcosmice. În acest cadru fizica particulelor elementare a stabilit existența unor procese incredibil de minuscule, în ordinea mărimilor o biliardime de cm (1 biliard= 1 milion de miliarde) și a perioadelor până la o triliardime de secundă (1 triliard= 1milion de bilioane). Nu simt spaimă deci, dar mai
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
momentul t = 0 al fizicii rămân complet ascunse omului. Și chiar metodele empirice de semnificativă aplicație, prin rafinamentul lor (de exemplu experimentele conduse de către CERN la Geneva, Organizație europeană pentru cercetarea nucleară, cel mai mare laborator european pentru fizica particulelor elementare), nu vor permite descoperirea a ceea ce era înainte de acel moment. Marele secret care rămâne impenetrabil pentru științele naturale este: de ce există ceva și nu mai degrabă nimicul (care după genialul matematician, filozof și ecumenist Leibniz este întrebarea fundamentală în filozofie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu precum Robinson Crusoe de unul singur pe o insulă pustie, ci în mijlocul unei societăți. Secole de-a rândul, numeroase obiceiuri și norme au fost considerate evidente în societate. Erau garantate de către o autoritatea religioasă și patriarhală. În Europa, normele elementare pentru formarea persoanei umane în ciuda tuturor carențelor și limitelor sale au fost transmise timp îndelungat de familie, școală și Biserică. Dar în epoca modernă, odată cu răspândirea secularizării, și-au pierdut tot mai mult din caracterul evidenței și în același timp
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cartea mea Există Dumnezeu? Pe acea bază reușisem să includ în programul Proiect pentru o etică mondială necesitatea unei coaliții între credincioși și necredincioșii. Tocmai cu privirea la humanitas, adevărata umanitate, fusesem în măsură să formulez destul de repede următoarea diferență elementară între bine și rău ca normă fundamentală pentru o moralitate umană autonomă: binele nu este doar ceea ce are valoare oricând și oriunde, cum susțin tradiționaliștii și integraliștii: buna tradiție antică adesea se dovidește mizantropică. Binele totuși nu este uneori nici măcar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dacă este vechi sau nou. De câte ori n-am fost întrebat, în special în urma crimelor și scandalurilor inexplicabile, de ce omul creat de Dumnezeu poate fi atât de rău! O întrebare care în anumite situații ne-o putem pune nouă înșine. Răspunsul elementar este că omul, provenind din regnul animal, a trebuit să învețe să-și domine, prin rațiune, instinctul de a-și satisface propriile necesități foame, sex, autoconservare și să se comporte uman cu semenii săi. Și astăzi fiecare trebuie nu doar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
arhiepiscopul de Canterbury Michael Ramsey și primul secretar general al Consiliului Ecumenic al Bisericilor Willem Visser't Hooft. Întâlnirea dintre etica umanistă și religiile lumii Etica umanistă și etica religiilor lumii se întâlnesc într-un punct, în punctul unei umanități elementare. Chiar și Confucius, Buddha, Moise, Isus din Nazaret și foarte important pentru musulmani profetul Mahomed sunt, fiecare în felul său, avocați ai umanității. Personal, mă consider în același timp un creștin și un umanist. Este un concept care mi-a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care interpretează lipsa de educație a copiilor lor ca pe o expresie de inteligență superioară mediei. Psihologia de una singură este în măsură să se opună acestor situații îngrijorătoare? Este, fără îndoială, bine a recomanda copiilor, încă din timpul școlii elementare, anumite modele de comportament pentru a putea stăpâni mai bine situațiile dificile: caută să te integrezi mediului tău; dedică-te obiectivelor tale; fii determinat, cultivă toate posibilitățile pentru a-ți dezvolta propriile capacități. Dezvoltă o imagine pozitivă despre tine însăți
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
potențialul spiritual al tuturor religiilor când își arată chipul lor uman? Religiile sunt foarte diferite. Însă își arată și aspectele comune fundamentale, fapt mai puțin cunoscut. Toate religiile conțin, lucru despre s-a vorbit pe larg, valori și norme etice elementare, care, întrucât constituie o etică mondială, sunt un criteriu de reviriment pentru societate. Prin modelele lor de orientare, istoria lor, metaforele lor, parabolele și proverbele lor motivează persoanele în diferite moduri la angajament, în spiritul respectului față de aproape și de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
plină de ele, de la început până la sfârșit. Iată și o întrebare care mi se impune deja în raportarea la a fi creștin: cum pot fi conciliate aceste istorii miraculoase cu procesul strâns legat de cauzalitatea evoluției, dacă în ele forțele elementare ale naturii sunt încălcate prin "miracolele naturii"? Înțeleg, desigur, că și astăzi unele persoane puțin impresionate de rezultatele științei consideră ad litteram aceste "miracole ale naturii", ce încalcă întregul compact al legăturilor cauzale. Sunt contrar "iluminismului obligatoriu". Credincioșii iluminați însă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Privit în întregime a fost o lucrare foarte pasionantă, am predicat și despre întreagă Evanghelie după Marcu, de la primul la ultimul verset, deci inclusiv despre Predica de pe Munte. De atunci știu ce spun când mă refer într-un mod foarte elementar: modelul de viață creștin este însăși Isus din Nazaret, el este Mesia, Cristosul, Unsul și Cel Înviat. Isus Cristos este fundamentul autenticei spiritualități creștine. Un model provocator pentru raportul nostru cu aproapele și cu Dumnezeu însuși, care a devenit criteriul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
organizare socială, cele pe care le putem atribui de pildă hoardelor primitive, sunt deja moduri de cultură, prezentând o organizare, legi implicite, tipuri de conduită menite să facă posibilă existența grupului și supraviețuirea sa. Chiar și atunci cînd aceste forme elementare par încremenite, iar transmiterea lor orbească ajunge să fie o simplă reconducție a unor structuri reluate la nesfârșit, există forțe profunde care lucrează și care fac mai mult decât să mențină starea de lucruri ce permite continuarea vieții. Am putea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cântăreț etc. Vom avea ocazia să mai vorbim despre cunoașterea vieții și să înțelegem de ce cultura nu este simpla punere în operă a unor puteri definite o dată pentru totdeauna, ci tocmai "dezvoltarea" lor. În calitate de practică, cultura îmbracă diferite forme: forme elementare mai întâi, care sunt modalitățile concrete ale împlinirii trăitului imediat. Astfel, fiecare cultură se caracterizează printr-un a face specific referitor la producerea activă a bunurilor utile vieții și la consumarea lor hrana, îmbrăcămintea, locuința etc. -, cât și prin jocul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sub formă de necesități, în sensul pe care îl vom atribui acestui cuvânt, cu condiția ca zisele necesități să fie, tocmai, înțelese pornind de la esența vieții, ca dictate și dorite de această esență. Astfel, necesitatea și munca sunt două modalități elementare ale praxisului situate una în prelungirea celeilalte, munca, sau mai curând activitatea sub forma sa spontană nefiind altceva decât sporirea necesității, împlinirea sa. Însă subiectivitatea este în întregime necesitate. Necesitățile superioare, care rezultă din natura necesității înseși, prilejuiesc formele elaborate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
său, sau, mai curând, care sunt aceste modalități. Dacă această activitate primitivă trebuie de asemenea să se adapteze la natură, în realitate această adaptare purcede din ea însăși, în măsura în care Natura veritabilă este natura corpropriată și în care acțiunea sau munca elementară nu este decât actualizarea acestei Corproprieri. În formele superioare ale culturii, precum arta, etica sau religia, care sunt și ele moduri ale tekhne, această determinare a praxisului de către viață este încă și mai evidentă, în măsura în care habitusul moral sau religios, precum și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de capul lor, lipsite de orice stimulare și de orice cunoștințe, nemaiavând la dispoziție nici un mare model căruia să dorească să i se conformeze astfel încât să fie replicile vii și sporite ale acestuia aceste moduri de realizare regresează către forme elementare și fruste, mereu mai sărace, mai stereotipe și mai vulgare, atunci când nu se inversează în voirea monstruoasă a autonegării și autodistrugerii. A sosit clipa în care practicile barbariei nu mai pot fi trecute sub tăcere. CAPITOLUL VI PRACTICILE BARBARIEI Numesc
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
viață se înfăptuiește sub o formă grosolană, frustă, rudimentară incultă, în contrast cu formele elaborate care nu mai sunt numai cele ale artei, ale cunoașterii raționale, ale religiei, ci care se regăsesc la toate nivelurile activității umane, inclusiv la acela al conduitelor elementare legate de hrană, îmbrăcăminte, habitat, muncă, iubire etc. Se va pune, este adevărat, întrebarea ce înseamnă exact "formă grosolană" sau "incultă" și în ce fel se diferențiază aceasta de modalitățile mai nobile și mai rafinate și ce anume înseamnă "nobil
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care a îndepărtat din ea tot ce este subiectiv și subiectivitatea însăși. Numai că nu este posibil a elimina viața. Aceasta nu supraviețuiește numai în interiorul științei ca negândit al acesteia, ci ea nu contenește să se înfăptuiască în determinările sale elementare care sunt pentru fiecare trăitor nevoile fundamentale ale subiectivității sale organice și ale subiectivității în general. Deoarece nevoia acesteia este nevoie de sine, sporirea, fiecare dintre nevoile sale de asemenea, am spus-o deja, se esențializează în acest fel, ca
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nemulțumirea, încercarea de sine pe care o face această energie nefolosită, crește. În acea clipă, în mod cât se poate de evident, în fața sa se deschid două căi, desenând chipurile barbariei. Nu este vorba numai de revenirea la comportamente mai elementare și mai grosolane, de vreme ce, în acest proces de regresiune, nici energia, nici afectul nu dispar, nefăcând, dimpotrivă, decât să se lase purtate de el la un grad de tensiune mai ridicat. Într-adevăr, în același timp cu replierea și odată cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
trei consecințe deja amintite li se adaugă o a patra, care le conferă "democrațiilor" moderne fizionomia lor proprie. Eliminarea subiectivității transcendentale de către proiectul galilean nu este niciodată completă, viața continuă, însă, spuneam noi, sub formele sale cele mai fruste: instinctele elementare se înfăptuiesc de la sine, fără vreo referire la un model de cultură, la o sensibilitate mai exigentă, forță sub aspectul său fizic și cel mai brutal, gândire redusă la scheme ideologice, la șocul cuvintelor și la greutatea fotografiilor, pe scurt
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu a încetat să subziste, așa cum am văzut, sub înfățișarea nevoilor brute, ceea ce îi conferă astăzi caracterul său "materialist" și barbar. Cu toate acestea, orice societate, în măsura în care se întemeiază pe o intersubiectivitate, nu posedă doar această bază constituită de modalitățile elementare de satisfacere a nevoii, ci implică o punere în raport constantă și mereu activă a subiectivităților care o alcătuiesc. Această interacțiune esențială, care-și află posibilitatea în repetare și în contemporaneitatea care rezultă din aceasta, nu intervine mai întâi ca
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]