949 matches
-
în schimbul de față, ca să păstrăm metafora mecanicistă, de altfel extrem de lesne de înțeles, de mai devreme. Apoi debarcă - din nou, fără probleme - cuibărindu-și organul umectat, devenit flasc, pe coapsa femeii. Îi șopti câteva cuvinte tandre, ca recompensă pentru izbucnirea eliberatoare, apoi se întoarse în patul său de o singură persoană. Carol rămase întinsă în beznă. Deșteptătorul digital strălucea, și ea la fel. Mai mult - exulta de-a dreptul. Da, pur și simplu exulta, deși era incapabilă să înțeleagă pe deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
am luptat în Vest, mereu pentru întregirea leagănului românesc. Pentru profesionalismul cu care am evacuat unitatea din Crimeea, comandamentele superioare mă propuseseră pentru cea mai înaltă decorație militară, Ordinul “Mihai Viteazu” de care, în noile condiții de țară cotropită de “eliberatorii” uralieni, nu m-am mai bucurat, propunerea fiind anulată și, ulterior fostul ofițer în Armata Regală Română fiind arestat pentru o lungă și chinuitoare perioadă de timp. Vae victis! Sovieticii, pe lângă Basarabia și Bucovina au mai înșfăcat și ținutul Herței
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
-și părinții, săraci dând de pomană bogaților, etc. Aceste inversiuni absurde pe de o parte stârnesc râsul, iar pe de altă parte, acționând prin ricoșeu, restabilesc lucrurile în ordinea lor firescă. Într-un cunoscut roman renascentist, râsul capătă un sens eliberator al tuturor forțelor omenești raționale și iraționale, iar absurdul apare la loc de cinste. Romanul lui Rabelais, Gargantua și Pantagruel aduce atmosfera din romanele populare, râsul uriaș fiind dominanta care subordonează personajele și aventurile. Sub pretextul fantasticului și al fabulosului
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
vulnerabile de pe Euphrates și din deșerturile nabateene - părea încă o recunoaștere și reprezenta o mare putere. Dar era și avertismentul cu privire la niște riscuri mari. Naivilor populares ideea li se păru în favoarea idolului lor, în timp ce optimates, din rațiuni opuse, o găsiră eliberatoare. Iar propunerea ca Germanicus să pornească imediat fu aprobată triumfal. Marea uimire și neliniștea lui Germanicus fură înseninate de mulțimea felicitărilor. El hotărî să-i ia cu sine pe câțiva dintre generalii lui de încredere, juriști și funcționari care cunoșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îndrepta cohortele împotriva Curiei, de a-l ucide pe împărat... Frazele, scrise chiar de mâna lui Tiberius, cădeau încet în liniștea aceea, înăbușind orice reacție. Se auzeau doar scârțâitul scaunelor, respirația agitată a unora și apoi, încet-încet, fiorul de emoție eliberatoare ce îi străbătea pe senatori, mișcarea unei togi, frânturi de exclamații, până când Sertorius Macro, cu o senzație de putere absolută, puse jos foaia pe care o citise. Toți senatorii fură zguduiți și în unanimitate, fără ca măcar să se consulte între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai rău fu vara, când văzură, scandalizați, că purta veșminte de in egiptean, ale cărui pliuri complicate, fixate de un fier fierbinte, împiedicau stofa să se lipească de piele. Floarea tineretului din Roma îl imita cu entuziasm; era o răzbunare eliberatoare, explozia unei identități proprii. Senatorul Lucius Arruntius declară indignat că fiul său îi spusese: „Eu nu pot să mă îmbrac ca tine“. Iar el, încercând să facă apel la o imposibilă justificare rațională, îl întrebase: „Dar cine te oprește?“ „Gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
materiale. Sentimentele lui aveau ca obiect nu oameni vii, ci un lung șir de amintiri. Se temea de iubirile noi. Comunica ușor cu oamenii simpli; poporul îl iubea și, prin manifestările zgomotoase ale acelei iubiri colective, îi dăruia o emoție eliberatoare. Însă sufletul lui se deschidea, treptat, numai în discuțiile inofensive și simple, cum erau cele cu poetul Phaedrus sau cu copilărosul Helikon. Căuta spații doar pentru el - era înspăimântat de contaminarea psihică -, ca să studieze, să scrie, să citească, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
frumoase abia așteptau să-i propună jocuri noi, lipsite de pudoare. Anestezia aceea sinistră funcționa câteva ore, iar el se cufunda în ea așa cum sclavii din Suburra se îmbătau la sărbătoarea închinată Dianei. Apoi se ivea o rază de lumină eliberatoare, iar el poruncea să se deschidă ferestrele, deși era frig, și să se stingă luminile. Respira aerul dimineții, în timp ce femeile și băieții pe jumătate dezbrăcați tremurau de frig și râdeau. Și pe când, din sala plină de fum, el privea lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fi dăunătoare, prezența acestui agent poate fi binevenită” (E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, Evoluția poeziei lirice, Editura Minerva, București, 1973, pp. 675-676). Nevoia evadării din „ghetou” (o altă ipostază - dramatică - a condiției periferice) către o artă „internațională”, emancipatoare și eliberatoare, opusă canonului cultural etnocentric resimțit ca opresiv și potențial xenofob, constituie, fără îndoială, un impuls determinant. Oricum, deschiderea mediilor românești către modernitatea artistică în pragul Primului Război Mondial a fost stimulată și de aportul deloc neglijabil al tinerilor scriitori evrei emancipați. Înfocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reverii fantaste stimulate de amintire. Greutatea de plumb a lirismului, atitudinea contemplativă, melancolică, nostalgică și introvertită cîștigă aproape întotdeauna în poezia sa. Dimpotrivă, poemele lui Tzara sînt prin excelență centrifuge, universuri în expansiune, animate de dorința „plecării” spre orizonturi noi, eliberatoare. Dialogul literar dintre Tzara și Vinea poate fi urmărit, de altfel, pe „multiple planuri”: ambii scriu poeme laforgueene despre „spînzurați” (avînd sau nu modele reale): „Se spînzură un om“, „Glas“, „La marginea orașului“ de Tzara și „Balada spînzuratului“, respectiv prozopoemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1926. La fel și articolele trimise pentru Integral despre poeții francezi (Eluard, Aragon, dar mai ales textul însoțitor al grupajului „Le grand ballet de la poésie française modérne”, publicat în ultimul număr al revistei - adevărată profesiune de credință în funcția negativ-soteriologică, eliberatoare a poeziei). Și datorită lor, îl putem considera pe Fondane drept primul promotor important al suprarealismului francez în cultura română, înaintea publicațiilor Urmuz și unu. „Purificarea” cinema-ului merge în paralel cu încorporarea tehnicilor cinematografice în literatură/poezie. Ambele deziderate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Neașteptata și macabra descoperire o făcuse un pădurar bătrân, care trecea întâmplător în acea dimineață pe acolo. Așa ceva nu i-ar fi trecut nimănui prin minte că s-ar fi putut întâmpla cu niște bravi ostași ai glorioasei Armate Roșii eliberatoare. Toată întâmplarea avea ceva supranatural și mitologic și era greu de crezut, dacă nu s-ar fi petrecut chiar aievea: o haită de lupi pe care foamea îi scosese din bârlogurile lor ascunse în afundul pădurii tăbărâse fără teamă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
unei așa-zise "donații". Reușise în acest fel să evite răul maxim: arestarea și întemnițarea în cine știe ce pușcărie sau lagăr de exterminare, la o vârstă la care șansele de a ieși viu erau minime. Căci în ceea ce privea povestea cu eliberatorii anglo-americani el unul nu mai nutrea decât niște speranțe foarte moderate. Dacă nu se ostenise Occidentul să readucă democrația în țări ca Polonia sau Cehoslovacia, de ce i-ar fi păsat tocmai de România?... Ba eu, cuscre, îți spun că până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și nici măcar n-am văzut semnul. - CÎnd ești În pericol de moarte, mergi la esențial. Esențialul. Privirile li se Întîlniră, intense, brusc jenate de ce Își putuseră spune În grotă cînd credeau că vor muri. Și izbucniră amîndoi Într-un rîs eliberator. Acesta fu momentul În care Își făcu apariția pe neașteptate Stéphane Morineau. Panica lui se transformă În mînie În fața rîsetelor lor tot mai puternice. - De ore Întregi Încerc să vă găsesc pentru a vă da vestea, iar voi, voi... TÎnărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-mi ultragiez propria nefericire. Exact în ziua în care am hotărât că nu mai puteam suporta, ea mi-a dat de știre că avea să plece și eu, de bună seamă, nu m-am opus. Ca într-un consens eliberator, pentru prima dată ne-am potrivit. Am condus-o la gară și am discutat complezent tot drumul, deși știam amândoi că nu era nevoie. Ne-am sărutat steril la plecare, ba ne-am ținut pentru o clipă chiar și mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o discuție serioasă de data asta. Le cer să ne întoarcem măcar pe același drum pe care am venit, adică tot pe plajă. Nu-mi răspund... Cușca de sărituri. Omul cu banderolă Totuși, seara revenim pe plajă într-o plimbare eliberatoare, după o cină copioasă cu mult pește, mămăligă și mujdei de usturoi. Prietenele mamei duhnesc toate a usturoi, mai ales când se angajează în acel râs molipsitor, sunând fantastic și cristalin în liniștea nopții. Mă depărtez de răsuflarea lor ghiftuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a ne despărți. Recita mereu versuri din cartea asta. Două poeme reveneau obsesiv: Cimitir săsesc și Vama Veche. Când am aflat de moartea lui Klaus În loc să plâng m-am pomenit recitând ore În șir poemele lui preferate: Cum Însă plânsul eliberator se lăsa așteptat, am luat cartea, mereu la Îndemână, și am citit-o cu voce tare din scoarță În scoarță. Apoi a venit și plânsul mult dorit si apoi somnul pentru că și vinul meu roșu era pe terminate În sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Weekly, cu atâta ușurință și Încredere În sine, Încât acceptase ca publicarea să Înceapă În octombrie, deși era Încă departe de a ajunge la sfârșit. În achiziționarea lui Lamb House, nimic nu fusese mai izbitor sau mai minunat decât efectul eliberator asupra imaginației sale creatoare. Aproape imediat după semnarea contractului Începuse să dicteze O coardă prea Întinsă, care dădea semne că va face o impresie mai puternică asupra cititorilor decât tot ce publicase În ultimii ani. Impulsul inițial fusese unul parțial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
figurează toate marile tradiții. Ca tensiune a aspirației, androginia dandy se află aproape la antipodul a ceea ce se Înțelege printr-un autentic proiect spiritual. La capătul plenitudinii visate nu se Întrevede În cazul dandy-lor (pentru că nu este dorită) nici o iluminare eliberatoare. O altă dimensiune care apropie dandysmul de un soi de utopie angelică, valabilă, din nou, doar parțial, ar decurge din chiar gratuitatea (sublimă uneori) a Întregului său program. Fiind propria lor realizare estetică, propria capodoperă, compunându-și viața, până la ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În control și să extindă la orice situație dreptul Centrului de a interveni. Aleluia evoluție naturală a omenirii: drumul ei va să fie prestabilit conform voinței marelui vizionar Charles Redford, reîntrupat În Zoran Întâiul, și orientat către un pretins sens eliberator. Care libertate, să fim sănătoși!... E destul de clar? Era. Rostite de altcineva, gândurile care Îmi umblau de câtva timp prin minte căpătaseră limpezimea certitudinii. A unor certitudini, mai bine zis. De pildă, aceea că Redford n-avea foarte bine desenată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
doar la nivel intelectual, în loc să simt ceva direct. Dar asta explică situația contului de la bancă. Inițial m-a aruncat într-o stare de panică, dar odată ce mă obișnuisem cu ideea că economiile noastre dispăruseră, mi se părea o chestie aproape eliberatoare. O viață nouă trebuie fundamentată pe bani noi - suma derizorie rămasă în contul cel vechi este o parte a vechii mele vieți și n-am să mai iau din ea. Fusese surprinzător de ușor să iau bani cu împrumut: date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Unde ai găsit tu, Demonax, forța de a trece de la jocurile copilăriei la filozofie?“ „În coaie“, îi răspunde Demonax cinicul. (Lucian din Samo sata, Viața lui Demonax.) * De ce ne este atât de greu să credem că neantul e chiar sentimentul eliberator pe care îl trăim atunci când ne prăbușim obosiți în fotoliul din sufragerie după o zi infernală? * Un individ fericit e fericit pentru că se vede confirmat în micul lui neant personal (de iubire, de succes, de destin...). Neantul nu suferă de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
redesăvârșirea divină prin anularea sensurilor în care i s-a împăunat acestei divinități Creația. Și în care homosexualul frizează gluma picarescă a unei specii care i-a pretins deja libertății să se precizeze: ființă a uitării sau credință a eșecului eliberator. * Câtă diferență între apariția vieții și apariția omului. (Așa ajungi să gândești meschinăria la modul apocaliptic.) * Iată măreția, o străfulgerare a ceea ce nu știm să fim. * Orice mic-burghez așezat, mediocru și îngrămădit, își face un titlu de glorie din existența
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Sunt o femeie singură, domnule Kravciuk, dacă asta doriți să aflați. Măi, să fie! Așadar, nimeni nu beneficia de dreptul de-a se da cu sania pe pantele dinainte-mi. Închisă În racla-i de cristal, Albă-ca-Zăpada aștepta un prinț eliberator. — Ce măsuri ați luat? În afară, bineînțeles, de aducerea mea aici sub forma unui colet poștal. — Ați văzut-o adineauri. O clonă care să-mi ia locul. — Iar eu cu ce vă pot fi de folos? — Vreau să-l țineți
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
abundența prozelor claustrării, în care personajul principal este întotdeauna o femeie închisă, captivă în propria existență, a cărei poziție în lume este cea a spectatorului unor vieți străine. Scrisul devine pentru autoarea Femeii in fata oglinzii un refugiu, un exercițiu eliberator a cărui repetare ritualică o sustrage rutinei unei vieți anoste. În același timp, Katherine Mansfield se mută deseori dintr-un apartament într-altul, călătorește mult, cultivă prietenii literare Ăcu D.H. Lawrence și Virginia Woolf, aceasta din urmă susținând că scriitura
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]