1,108 matches
-
revelație pe care îl aduce muzica. Mai mult, cine leagă cuvinte e condamnat la analogie, orice frază fiind de fapt o comparație. Deși nu-l citează, Schopenhauer pășește din nou în trena lui Hegel, la care simbolul este o metaforă eliptică căreia i s-a tăiat unul din cei doi termeni din comparație, la fel cum metafora e un silogism prescurtat, la care din trei termeni se păstrează numai doi. Această regresie numerică, de la trei (treimea silogistică) la doi (perechea de
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
Convorbirile” cu Dumitru Țepeneag au gravitat pe orbita poziției prozatorului în interiorul grupului oniric și a relației grupului oniric cu puterea politică. Înclinat spre problematizare, A. Bodiu a încercat constant să tragă discuția spre zona implicațiilor ideologice ale onirismului, în ciuda caracterului eliptic al celor mai multe dintre replicile prozatorului.
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
este un creator de axiome, un adversar declarat al discursurilor de orice fel, un hermeneut al esențelor. Așa cum Brâncuși se exprima paremiologic, sintetiza în cîteva cuvinte substanța epică a unor interminabile demonstrații, Hans Mattis Teutsch epuizează în enunțuri geometrice, aproape eliptice, întreaga discursivitate a lumii vizibile căreia îi deconspiră legitățile și îi restituie o nouă arhitectură. Tot ceea ce, la o primă vedere, ar fi doar convenție, limbaj și cod, în reveria ideatică a artistului capătă funcții întemeietoare și se apropie vertiginos
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
exces de înduioșare culturală, numai așa explicîndu-se hiperbola prin care pe același piedestal sînt chemați să stea Shakespeare și Caragiale. Oricît ne-am regăsi noi în personajele lui și oricît de reprezentativ ar fi pentru etosul de aici, comparația e eliptică de simț critic. E deajuns să ne întrebăm ce sugerează Caragiale publicului german sau englez ca să ne dezumflăm. Caragiale nu trece pragul exportului cultural, iar detaliul acesta nu e în favoarea dramaturgului. Barbu Cioculescu ori e prea optimist ori prea furat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4538_a_5863]
-
elevată sau damful mediocru pe care îl emană un scriitor. Blaga și Spengler nu au stat să-și aleagă vocea sau timbrul, dar și-au ales tema și orizontul. Volumul Conștiința de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivității e eliptic de două din cele patru repere: nu are orizont de interpretare, dată fiind plierea smerită pe convențiile disciplinei. Apoi vocea autorului e ca inexistentă, nici un cearcăn de tresărire personală neputînd fi depistat în curgerea placidă a cuvintelor. Vlad Ionuț- Tătaru
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
ecourile propriei memorii și sensibilități, dar și ale luptei cu demonii interiori ori exteriori. Fragmentele de jurnal ale lui Virgil Ierunca au, datorită acestui caracter depozițional greu de eludat, o foarte elocventă tranșanță morală și acuitate a scriiturii; propoziții adesea eliptice, enunțuri concentrate, trăsături de portret contrase conferă paginilor autenticitiate și sinceritate. Între scriere și trăire se instaurează o echivalență aproape perfectă, frenezia vieții și febrele interioare sunt transcrise, parcă, fără "rest", cu o dorință a imediatului irepresibilă, în notații fulgurante
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
și utopia lui Saint-Simon. În Kenya călărește o zebră domestică, alergând de parcă ar zbura. Exotismul, aventurismul extrem alternează cu episoade de basm sau de povestire SF. Curiozitatea lectorului e pe deplin satisfăcută la acest nivel al unei narativități luxuriante și eliptice în fragmentarismul ei bine gândit ca un puzzle narativ. Povestirea călătorului e un rezumat subiectiv al lumii, o sinteză foarte personală cu substrat filosofic. Din romanul unei călătorii, Saludos se transformă în romanul unei aventuri spirituale, o anunțată aventură a
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
îndelung, își pregătea atacul cu minuțiozitatea unui animal de pradă ce așteaptă momentul optim în care să-și înșface victima, scotea apoi o hârtiuță din veston (purta vestimentație stalinistă deși trecuse moda) și își începea rechizitoriul într-un limbaj greoi, eliptic, de om neînvățat cu tainele retoricii, vorbea egal, urcând un portativ când indignarea-i atingea momente paroxistice, pe urmă se oprea ca să-și admire ecoul propriilor gânduri, umbla discret în zona inghinală ca să se mântuiască de complexul pantalonilor croiți prea
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
talent însă dar asemenea multor scriitori tineri, acesta pare mai degrabă o clonă a lecturii și ambiției de a se exprima artistic și mai puțin o amprentă nativă. Scrisul său e de cele mai multe ori aspru, încrîncenat, cu sincope și fraze eliptice, alteori stufoase, cu sintaxe complicate ce eșuează în prolixitate. Acest aspect e sesizabil mai ales în penultima sa carte, Întîmplare..., caracterul prolix al textului dincolo de sintaxă, manifestîndu-se printr-o acumulare amețitoare de fapte și digresiuni și mai ales de personaje
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
ocazie se fac auzite voci care prevestesc calamități, cum s-ar mai fi produs și în alte dați când satelitul natural s-a apropiat de Terra, informează stirileprotv.ro. Evenimentul astronomic se numește "perigeu lunar". Mișcarea Lunii în jurul Pământului este eliptica și imperfecta și așa se face că distanțele față de Pământ sunt diferite chiar și de la o zi la alta. Pe 19 martie această distanță va fi de 356.578 de km, adică cea mai mica din 1992 încoace. Care sunt
Pe 19 martie vom avea parte de cea mai mare lună plină din ultimii 19 ani. Află care sunt posibilele efecte () [Corola-journal/Journalistic/70540_a_71865]
-
de exemple furnizate de cei doi lingviști, se observă că nu sînt multe formațiile expresive anterioare care să intre în modelul construcției cu prepoziția de: un aparent similar bine de bine a fost deja explicat de Iorgu Iordan că frază eliptica, în care de e conjuncție ("e bine, dacă-i bine"); mii de mii are valoare asemănătoare, dar aparține la modelul special al numeralelor. În rest, întîlnim fie repetiția imediată (bun, bun) sau cu alte instrumente gramaticale decît de (lume peste
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
inseparabilă a istoriei și numai o minte obtuză îl poate respinge pe motiv de netemeinicie științifică. Autorul cultivă un ton dubitativ-interogativ, ferindu-se să tranșeze ambiguitățile și evitînd îmbrățișarea unor soluții răspicate. Predilecției pentru păstrarea echivocurilor i se adaugă tiparul eliptic al expresiei scrise, Gh. Vlăduțescu scriind cum vorbește: fraza are bucle, virgule și pauze impuse de ritmul respirației autorului, dar necerute de logica curgerii ideilor. Această supunere a prozodiei la cadența oratoriei încarcă textul cu oțioase ticuri verbale și cu
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
retoricii clasiciste, înlocuindu-i doar "conținutul", individualismul își cere drepturile "prin interiorizare, prin părăsirea oratoriei, prin decăderea plasticei evidente, prin muzicalizarea savantă și prin biruința iraționalului și a subconștientului". "Clarității solare" a discursului clasic i se subsitutie un limbaj dificil, eliptic și aluziv, care poate fi numit ermetic. Se produce un fel de încețoșare a poeziei, o "împînzire" a ei cu mister, ca o posibilă consecință, după cum apreciază unii cercetători, începînd cu d-na de Staël, a spiritului nordic, anglo-saxon și
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
un omagiu și totodată precum o regăsire într-un trecut-viitor care-l fascinează pe autorul ce receptează cu destulă indiferență prezentul, care, la rîndu-i, nu-l înscrie în cinstirea cuvenită. Iată un ton ce ni-l reamintește, în structura-i eliptică, sincopată, pe Ion Barbu: "Cu luare-aminte (pe cînd, seara,/ iatacele-n eșarfe-ncep;/ ea tace leneș; arfe-ncep;/ culoarea minte) (pe cînd seara// alb astru-n cearcăn vînăt, ori/ mărgea-n privirea mea aprinde),/ mărgean, privirea mea, a prinde,/ albastru-ncearcă
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
nu-și contrazice definiția, cu o puternică vocație de geometru și cu o aspirație continuă spre limbajul concis și spre mesajul clar, el este permanent sedus de senzualitatea formei, de promisiunea unei carnalități abia stăpînite prin inflexibilitatea codului cultural. Pornește eliptic și abstract ca un extrem-oriental și, după cîțiva pași, asemenea unui explorator mereu disponibil, se trezește în luxuria unor imagini dense și pline de circuvoluțiuni ca o infinită masă cerebrală. Sigur pe sine, atît în discursul suav și transparent al
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
explicit de abordare formală, iar viziunea bizantină pare a fi sursa cea mai apropiată și modelul care se impune aproape de la sine. Pictura lui Murnu este purificată de orice exterioritate, fiind înțeleasă nu ca o demonstrație, ci ca un enunț eliptic și esențializat, iar întregul instrumentar al formei se reduce la elementele pure ale geometriei, adică la linie și la unghi. Din multiplele posibilități de combinare a acestora se nasc imaginile surprinzătoare și emblematice ale unui discurs care nu-și propune
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
în aceeași demonstrație și teoria cuantelor și pe aceea a relativității. Pe de o parte, Victor Ieronim Stoichiță și-a propus descifrarea imaginii prin recursul la surse narative directe sau indirecte, iar, pe de altă parte, coagularea sugestiilor epice, uneori eliptice sau ambigue, în forma axiomatică a imaginii. O detectivistică sclipitoare prin inteligența asociațiilor, inepuizabilă prin lăcomia analitică, profundă prin mesajuil spiritual și mereu interesantă prin prospețimea curiozității, a determinat în aceeași conștiință culturală identități dfiverse; complementare și convergente în același
Privirea prin fereastra tabloului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6766_a_8091]
-
picturii așa cum organismele trăiesc biologic în mediul lor vital. Lumea sa de imagini, de forme, de substanțe și de iluzii, este una organizată, un Cosmos cu o coerență intrinsecă, dincolo de orice reper fixat sau impus din afară. O peisagistică figurată eliptic, asemenea unei hieroglife, o zoologie totemică și o umanitate frustă, neprecizată psihologic, care trăiește inerțial și expansiv într-un Eden încă neabrogat, constituie secțiunile majore ale acestei picturi. În al treilea rînd, arta lui Boca este un adevărat sinonim al
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
nu se prăvălească, și nu îndrăzneam să dorm. În cele din urmă, am făcut-o, când mi-am pus în cap să-mi scot din minte ideea că El stă acolo ca să mă supravegheze și am înlocuit-o cu cea eliptică de prefix - e-adevărat -, dar mai sănătoasă, cum că treaba Lui acolo este să mă vegheze. Punct. Adică l-am tăiat pe supra și m-am simțit mult mai bine. Mi-a luat vreo trei zile. În spate, pe geamul
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
enunțat în mod argumentat dezacordul cu o altă opinie, la noi apar direct insulta, păruiala, tentativa de asasinat moral. - Ai scris cel mai inteligent comentariu (din câte am citit) despre Agendele lui E. Lovinescu. Ce te-a făcut să analizezi elipticele însemnări cu atâta atenție? - O, a fost o lectură regală, luni de zile am citit ba Agendele, ba celelalte cărți ale lui Lovinescu, pe măsură ce jurnalul său anunța geneza și publicarea lor. Au fost cîteva luni - vreo 4-5 - foarte fericite ale
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
care și-au luat [acum] numele de rege și mănâncă norodul și cer biruri, și așa cum se înalță, la fel risipesc totul în jur, după pofta lumească, întru slava deșartă. Ei nu sunt regi, ci trădători”. Câtă deosebire între vorbirea eliptică și temătoare din cap. IV și injuriosul cap. VIII! Schimbarea de ton lasă să se înțeleagă că scurta domnie a sângerosului Rege Samuel se sfârșise, iar cel care decapitase la Cenad, în prezența episcopului Gerard, și „cincizeci de nobili” (quinquaginta
Unde și când a fost scris cel mai vechi tratat din România? by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3092_a_4417]
-
rîndul său, o ilustra pregnant Mircea Spătaru. Suspinul patetic, al istoriei crunt îndurate, în carnea supliciaților, chinul prelung al martirilor trași pe roată, livrați deliciilor sanguinare ale unui spectacol infam, artistul le-a prins într-un scurt-circuit de o putere eliptică, scandalos eficientă, cînd ne-a adus, în 1975, în mijlocul expoziției Artă și Istorie, captura de suflet, tragic indimenticabilă, a răscoalei din 1784. Strîngeau laolaltă, aceste efigii-coloană, Horia, Cloșca și Crișan, unicitatea suferinței, ireductibilă în străfundul insului, și coeficientul ei plural
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
completate de o listă bibliografică separată: așa cred că a și fost gândit volumul, din moment ce există abrevieri folosite sistematic, dar lipsite de decodare. E limpede că acest dicționar era foarte necesar și că va deveni indispensabil analizelor viitoare: discursul său eliptic e convingător și deschizător de piste de investigație; e un stimul pentru a studia, de exemplu, vocabularul emoțiilor oficiale, retorica hiperbolei sau a negației - sau felul în care național-comunismul refolosea fondul de purism etnografic al discursului naționalist.
Cuvintele limbii de lemn by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7157_a_8482]
-
roșcat ca al ei... Iarna la Constanța. Mergea la cafeneaua franțuzească. Singur de astă dată. Câteva mese stinghere, afișe de cinema din anii '60. Alb și roșu" (p. 52). Scriitura Irinei Egli este una minimalistă. Fraza este scurtă, sacadată, adesea eliptică. Un scris spasmodic, în consonanță cu deruta existențială a Andei, obsedată continuu de ideea că este urmărită de o forță neștiută. Această scriitură "pragmatică", lipsită de zorzoane stilistice inutile și de ambiția analizei conferă romanului ritm, forță și credibilitate. Romanul
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
fel de axiomă plastică, o formă perfect închisă, un cub extrem de rafinat și de sensibil prin curbele sale feminine, fiind urmat, îndeaproape, de Mircea Bochiș, a cărui pereche de turnuri preia pe verticală, în cheie virilă, ceea ce Zărnescu enunțase doar eliptic. Gheorghe Marcu își pune din Cea mai unitară de pînă acum, din cadrul proiectului de la Cărbunari, dar și cea mai impozantă prin vigoare și prin monumentalitate, această a treia ediție marchează și o nouă vîrstă a formelor: vîrsta lor primitivă, elementară
Cărbunari 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16898_a_18223]