931 matches
-
manifest disperarea pentru dispariția elitelor române. „Elită” era doar un stimul pavlovian pentru ca eu să salivez o furie justițiară. Tema ar fi meritat însă ceva mai multă îngrijire. A vorbi despre elite (și/sau intelectuali) nu este o simplă pedanterie „elitistă”, ci ține de o viziune despre societate care influențează întreaga societate și ne privește pe fiecare dintre noi. Și subliniez „viziune”, căci elita nu constituie o categorie „naturală”, dată, ci este o categorizare proprie unei societăți și/sau epoci. Care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este prezentul național al mîrlăniei agresive. (Deși urăsc organic seria de reclame la coniacul Unirea, nu aș ezita nici o clipă să acord marele premiu la orice festival de [foarte] scurt metraj documentar acestor fini cunoscători ai sufletului românesc actual.) Pentru elitiști și alți rafinați, dimpotrivă, referința nu poate fi găsită hic et nunc, în societatea prezentă, ci se plasează fie altcîndva (Zaraza), fie altundeva (Alexandrion). Mergem mai departe. Mica serie de reclame la produse comuniste reciclate (Eugenia, cioco lată cu rom
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai aproape cerul. În artă sunt locuri pentru toți. Dar nu numai în rândul întâi. Nu ne interesează universalizarea literaturii noastre. Nu au decât occidentalii să învețe românește. Arta contemporană tinde să devină o schizofrenie a simbolurilor. Avangarda este întotdeauna elitistă și dificilă. Prin intermediul capodoperelor oamenii dialoghează la depărtări de veacuri. În România, plata muncii intelectuale constă într-un soi de ajutor social. Cultura este uriașa încercare de umanizare a naturii. Nu va muri arta, ci profeții care îi prevestesc sfârșitul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
di Meola izbutise În viață neîndoielnic - pe plan financiar, se-nțelege. Ca Serge Clément, tânărul italian Înțelesese la sfârșitul celui de-al doilea război mondial că se intra Într-o lume cu totul nouă și că activități considerate mult timp elitiste sau marginale aveau să capete o pondere economică enormă. În timp ce tatăl lui Bruno investea În chirurgia estetică, di Meola se lansase În producția de discuri; sigur, alții câștigaseră bani și mai mulți, dar nici el nu se putea plânge. Trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să continuăm campania de prevestire, deși nu știam nici unul dintre noi ce efect avusese prima parte, cea cu OBIECTIV SUPRAVEGHEAT. Singurul ei rezultat părea să fie că ne mărise numărul de membri. Asta era poate o problemă pentru Cătă, un elitist În felul lui. El ținea cel mai mult la clandestinitate, nu era cazul să ne visăm o mișcare de massă, deși ținteam massele. Cam la asta mă gândisem și eu când am propus ce-am propus, adică următorul text: mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-o nimeni pe dreapta. Poate că totuși, receptivi fiind la bombardamentul nostru epistolar, agenții de circulație au interpretat pe dos sugestiile noastre. Dacă Într-adevăr voiam să sugerăm ceva. Nu mai știu. Oricum, ne-am reorientat destul de curând. Poate că, elitiști deja, nu mai doream să ne adresăm direct masselor, ori polițiștii cam făceau parte din ele. Aveam de Înfăptuit o mică revoluție, trebuia să atacăm capii, să-i tulburăm măcar. Eram În campanie electorală la locale. Așa că, atunci când am realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ziarist „găozar", alți scriitori, cică de poezii și eseuri înalt-subtile, pline de hermeneutică aplicată, de post și trans-modernism, au considerat asta ca fiind o normalitate. Când același Băsescu, cu gura plină spunea că școala românească scoate doar tâmpiți, un mare „elitist", din grădina sa, îl trăgea de limbă pe un autentic gânditor aflat pe patul morții, doar ca să pună și el acolo, de-o carte de interviuri pe coperta căreia să figureze ca autor, se făcea că nici n-a auzit
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
În final, Ion se supără pe popor: „Popor barbar! Calcă pe morții Întemeietori”. Laios, Întemeietorul de căsuțe de beton ale poporului barbar, Gheorghe, poetul de curte dărîmată, și Gligor Hașa, care-i ține oarecum isonul vorbind de „așa-zișii intelectuali elitiști care-și acoperă nula și provincialismul cu fronda și mitingismul”, asta-i rimă albă. Cum să-și acopere, Doamne iartă-mă, nula? Pot ei să ne facă una ca asta? Gligor zice că pot. Și crede că PRM și PSM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sau 100.000 de euro pentru un ceas placat cu aur și diamante. [...]. Casele de modă care au fost gazdele evenimentului satisfac orice vis, oricât de îndrăzneț ar fi. Extravaganțele clientului sunt divizate în două categorii: stil și epatare. Publicul elitist își comandă toate produsele în funcție de gusturi, astfel aflăm că premierul italian Silvio Berlusconi își alege atent pantofii de la o singură casă de tradiție, Stivaleria Savoia, plătind pe ei de la 2.000 de euro în sus. Producătorul de parfumuri al reginei
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
superioare. [Leș Transformations du droit (1893), op. cît. p.�204-205]. Imită?ia este prezentat? că un act spontan, �n oarecare m?sur? consubstan?ial liantului social, care �mpinge fiin?ele socialmente inferioare s? le copie pe cele superioare. Dincolo de caracterul elitist, putem afla aici embrionul unei teorii difuzioniste a tr?s?turilor culturale pentru care g?sim numeroase exemple �n sociologia secolului XX. Asupra acestor subiecte Tarde revine continuu �n opera să �n care afirm? constant o idee unic?: tratarea faptelor
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
iz occidental nu satisfac. Democrația nu este nici o rețetă, nici o pedeapsă, nici ultimă soluție ci, dimpotrivă, o cultură, o reprezentare a omului și a capacității sale de a concepe contractul social și politic. În România, tradiția liberală democratică a fost elitistă. Experiența democratică a fost de scurtă durată aproximativ zece ani, din 1919 pînă în anii '30. In aceste condiții, adevărata întrebare, pe care forțele politice și intelectuale românești din 1995 nu o formulează cu claritate, trimite la legătura între romanitate
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în fața modernității, în măsura în care aceasta pornește de la fractura tragică a existențialului personal și desemnează o cale de salvare colectivă. Foarte convingător, lonescu își fascinează discipolii, pe Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian și Emil Cioran; el convinge prin stil, prin exigența elitistă, prin talentul de orator care îi cucerește. Vulcănescu a numit această tensiune intelectuală desăvârșită "monahală". Nae lonescu a lăsat cîteva cursuri adunate în volume, eseuri publicate în Cuvîntul, Gîndirea, Predama, adnotări la cursuri editate în 1924 și reluate în 1928
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
membru al Comitetului Central al PC din Ucraina. În decembrie 1931, la al V-lea Congres al partidului român, care are loc la Moscova, este numit secretar general Alexandru Stefanski, membru al partidului polonez... Această istorie a unui militantism extrem de elitist și internaționalist nu este, cu toate acestea, total ruptă de o cultură politică și de mobilizarea concretă a stîngii: social-democrația, susținătorii poporanismului de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, caută calea unei mai mari dreptăți sociale" și a unei garanții a
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
iz ideologizant. Se războiește, am văzut, cu Postmodernismul dar vrea și "distrugerea distincției" (mai sus menționată), în fine, nu poate accepta semnul egalității între cultura media și cea populară. Fiindcă, autorul, cuprinzînd întreg spectrul cultural, cercetează atent binomul cultură populară/elitistă și e convins că despre cultura populară putem vorbi cu folos raportîndu-ne la cultura hegemonică din fostele spații coloniale. Și credem că are dreptate. Previzibil, interesul lui Douglas Kellner se centrează pe cultura media americană, inundînd piața planetară. El discută
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și "comună". Studiile culturale britanice nu au reușit însă să angajeze modernismul și nici vreo altă formă de cultură "înaltă", neglijînd astfel potențialul de opoziție și subversiune, dar și ideologia, din acele lucrări pe care anumiți autori le resping considerîndu-le elitiste. Acest fenomen este destul de ciudat, de vreme ce un grup de teoreticieni grupați în jurul revistei Screen, de importanță capitală în dezvoltarea teoriei culturale în Marea Britanie și în lume în deceniul șapte, a salutat caracterul antagonic al modernismului împotriva anumitor forme de realism
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
inundă viața cotidiană sub forme atît de familiare precum radioul sau televiziunea. Raymond Williams și membrii școlii de la Birmingham sînt cei care au respins termenul de "cultură de masă" care, susțin ei pe bună dreptate, tinde să aibă o tentă elitistă, ridicînd o opoziție binară între cultura "înaltă" și cea "comună", opoziție ce conține o nuanță de dispreț la adresa "masei" și a culturii sale. Conceptul de "cultura de masă" are, de asemenea, și un caracter unitar și omogen, ceea ce determină neutralizarea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
încărcătură ideologică precum "cultură de masă" sau "cultură populară". O posibilă mișcare în domeniul studiilor culturale ar trebui să-și propună ca obiect de cercetare cultura în sine, fără a o mai împărți în "înaltă" și "comună", în populară și elitistă, deși aceste distincții pot fi, firește, expuse strategic în anumite contexte. Consider, așadar, că în loc de a aplica etichete ideologice precum "de masă" sau "populară", s-ar putea pur și simplu discuta despre cultură și comunicare și s-ar putea dezvolta
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
al miopiei și lipsei de eficiență a divizării academice arbitrare a muncii 28. În orice caz, studiile culturale britanice reprezintă o abordare care ne permite să evităm o divizare a domeniului media/cultură/comunicare în "înaltă" și "comună", "populară" și "elitistă" și să considerăm demne de a fi studiate și supuse demersului critic toate formele de cultură media și de comunicare. Această abordare a culturii și comunicării ne obligă la evaluarea strategiilor lor și la operarea unor diferențieri politice între diferitele
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
producția de imagini contemporană. Împreună, aceste studii ar trebui să facă lumină în privința dinamicii identității în așa-numita societate postmodernă. Televiziunea și postmodernitatea În vreme ce intervenția postmodernă în domeniul artelor este adesea interpretată drept o reacție împotriva modernismului 4, împotriva canonizării elitiste sufocante a operelor modernității, intervenția postmodernistă în domeniul televiziunii este o reacție împotriva realismului și a unui sistem de genuri codificate (Sitcom, telenovele, filme de acțiune etc.) care caracterizează sistemul televiziunilor comerciale din Statele Unite. În acest sens, intervențiile postmoderne din
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Sferele lumii a treia sînt și ele prezentate negativ, ca niște locuri ale corupției, violenței și diferitelor forme ale răului, iar aceste emanații negative din această zonă a alterității sînt prezentate ca amenințătoare la adresa utopiei unui Miami, cu viața lui elitistă. Prin contrast, lumea săracilor este rar înfățișată, deși unele episoade prezintă imagini șocante ale vieții în ghetto; un episod din 1986 prezenta în mod realist problema negrilor din ghettouri prin povestea unui tînăr atlet negru care nu s-a putut
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
dinspre o cultură spre alta, însușind plăcerile oferite de ambele culturi și de legăturile multiple. Videoclipul înfățișează însă și contrastul între codul modei claselor suspuse și cel al culturii hispanice, identificînd cultura anglo-saxonă cu moda de înaltă ținută, cu arta elitistă și cu luxul. Prin contrast, se pune semnul egalității între cultura hispanică și ghettourile marilor orașe, cu blugii, sălile de biliard, cu hainele și accesoriile ieftine și de un gust mai puțin rafinat. Un videoclip ulterior, "La Isla Bonita", prezintă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
săraci, proliferarea unei lumi subterane, interlope, explozia violenței și crimei, dezvoltarea unei culturi a drogurilor și crimei. În secțiunea despre " Utopia devenită realitate" din volumul America se afirmă în permanență că Americii îi lipsește cultura, în vreme ce Europa reprezintă cultura înaltă, elitistă. Baudrillard nu ia nici un moment în considerație forme ale culturii americane precum jazzul, bluesul, rapul sau orice altă formă de muzică populară; el pare să considere că arta americană este mult sub nivelul celei europene; și, deși se referă în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cinematografia, televiziunea și alte forme ale culturii americane drept simple elemente ce țin de spațiu, formă, viteză, fiind doar o fațetă a "stilului de viață" american și nu o cultură în sensul european al cuvîntului. O asemenea gîndire binară (cultură elitistă față de cultură comună, cultură europeană față de cultură americană) este îndoielnică și a fost respinsă de majoritatea teoriilor postmodene, ca și de practică, poziționîndu-l pe Baudrillard ca victimă a prejudecăților moderniste elitiste ale Europei. Cyberpunk, pe de altă parte, nu are
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
sensul european al cuvîntului. O asemenea gîndire binară (cultură elitistă față de cultură comună, cultură europeană față de cultură americană) este îndoielnică și a fost respinsă de majoritatea teoriilor postmodene, ca și de practică, poziționîndu-l pe Baudrillard ca victimă a prejudecăților moderniste elitiste ale Europei. Cyberpunk, pe de altă parte, nu are nici o reținere, nici față de formele artei populare și nici față de modernism. În cea mai mare parte a călătoriei sale, Baudrillard are de-a face cu America jumătății superioare, a clasei de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
formule de povestire pot construi, bazate pe un protagonist tînăr, cu instincte autodistructive, dar sensibil cu un (implant/proteză/talent telectronic) ceea ce face ca forțele răului (megacorporații/catacombe pline cu criminali/poliție) să-l urmărească (peisaje urbane pustiite/enclave luxoase elitiste/stații spațiale excentrice) dominate de grotesc (tunsori/haine/automutilări/muzică rock/hobbiuri sexuale/droguri/jucărioare telectronice/ arme noi/halucinații exteriorizate) reprezentînd (moravurile/modelele) unei civilizații moderne ajunse în faza finală a declinului); eroul se aliază cu tineri/forme de inteligență
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]