1,210 matches
-
1764 Every dream is a prophecy: every jest is an earnest in the womb of Time. FATHER KEEGAN, 1904 Acestor trei mari uitați: Picasso, Joyce, Le Corbusier. Omagiu lui César Paladión Să lauzi multilateralitatea operei lui César Paladión și să elogiezi neobosita ospitalitate a spiritului său e, fără doar și poate, un loc comun al criticii contemporane; dar să nu uităm că locurile comune au Întotdeauna o Încărcătură de adevăr. Este de asemenea, inevitabilă referirea la Goethe, și n-au lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am cufundat În apele la iordanism, unde făcea d-acu bras José Hernández, care și-a pus pretenarii dă familie să-i spună Gaucho Martín Fierro. — Îmi aduc bine aminte dă lectura care a făcut-o doctoru Pantoja, când a elogiat fără scârbă opera despre Iordan, care nu șovăi s-o pun lângă Autobiografia Nilului, a nu mai puțin evreului Emil Ludwig. — Hop și tu din Onolulu. Cum se vede, doctoru Pantoja ți-a pus biciclete dă cal și nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Noul Imparțial, sub un nume de Împrumut. Pujato, 1 noiembrie 1971 Salvarea prin opere I Îi dau toată dreptatea colegului meu de birou Tulio Savastano, care În dimineața asta părea să-și fi ieșit din fire după entuziasmul cu care elogia petrecerea pe care doamna Webster de Tejedor a dat-o Într-una din nopțile trecute pentru o vastă porție din prietenii săi, la reședința de la Măslini. Fără doar și poate că a asistat personal la petrecere José Carlos Pérez, figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din garaj, ca și colecția de fotografii. Atherton și-a mărturisit crimele și a spus că a lucrat singur. Nu l-a implicat pe Douglas și și-a exprimat dorința de a muri În calitate de „Rege al Morții“. Presa l-a elogiat pe inspectorul Exley și s-a făcut ecoul solicitării lui: cetățenii care dețineau informații despre Atherton erau rugați să vină să depună mărturie. Ray Dieterling l-a vizitat pe Douglas. RămînÎnd singur În camera lui, a descoperit un cufăr plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
formării și educației, ci și pe cea a spiritului de entrepreneurship. Reiese că Blair și Jospin aveau în comun importanța acordată explicit formării și educației. Divergențele constau în faptul că Jospin reclama utilizarea pîrghiei creșterii la nivel european, în timp ce Blair elogia libera întreprindere. În concluzie, cea mai mare parte a social-democraților europeni s-au înțeles ca summit-ul de la Luxemburg să fie o reușită. Desigur, Uniunea Europeană a adoptat primele linii directoare privind locurile de muncă. Dar tensiunea pe tema flexibilității a
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
În scrisorile Sfîntului Ignațiu către diferite Biserici este recomandată în mod special această unitate și supunere a poporului și Clerului față de Episcopul care îi păstorește. În scrisoarea adresată lui Tralliani, este preamărită desăvîrșita supunere față de Episcopul Polibiu, pe care îl elogiază, spunînd că "este oglinda acelei iubiri care domnește în ucenicii săi; pînă și înfățișarea sa poartă o mare învățătură; marea sa blîndețe este puterea sa, în așa chip încît i-ar fi fost greu oricui să nu îl respecte". Scriind
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de superfluă. La urma urmei, considera el, mie, un băiat din mahalaua de la Dornești, Singma, tir-li-tam, Singma, tir-li-tam îmi sună ca și o Foaie verde, foaie lată din folclorul românesc! Ținând hangul din două note pe claviatura pianului, cântăreții înfierbântați elogiau tot mai entuziast strămoșeasca bucătărie moldo-valahă care pune la temelie mamalighele, carnațele și patlajelele și cașcavalele. Glăsuirea viorii, isonul pianului și vocile potrivite pentru acel fel de cântare făceau să răsune bătrânele bolți ale crâșmei: Hai ti za makai, Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
februarie 1991 (delegația parlamentară română era compusă din zece membri, deputați și senatori reprezentând șase formațiuni politice). Estonia, Letonia și Lituania au obținut statutul în septembrie 1991, iar Parlamentul albanez la 25 noiembrie 1991. Succesul inițiativei este incontestabil și toată lumea elogiază capacitatea de inovare a parlamentarilor de la Strasbourg. Într-adevăr, trebuie reamintit că trei dintre țările care au beneficiat de statut (Ungaria, Cehoslovacia și Polonia) au devenit între timp membre cu drepturi depline ale Consiliului Europei. Dispariția Uniunii Sovietice ca subiect
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
al "copiilor" bătuți în închisori "din ordinul bancherilor iudeo-masoni". În cele 8 zile care mai rămăseseră pînă la suspendarea Cuvîntului, Sebastian și-a făcut datoria de redactor pînă la capăt; în 30 decembrie, de pildă, scrie la moartea colonelului Macia, elogiindu-l încă o dată (și, în treacăt, pe Franco), conform slăbiciunii sale pentru figurile de revoluționari autoritari și aventuroși. În ultimul număr al Cuvîntului, din 1 ianuarie 1934, Sebastian a publicat un text cultural, Unde literatura răspunde în politică, despre Curtius
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
multe ori, cu mult mai vizibili. Printre numele noastre mari de balerini, dansatori și coregrafi este și Ioan Tugearu. Un artist bîntuit de profesiunea sa, de cei care au făcut istoria ei. Este un artist pe care l-am auzit elogiindu-și colegii, vorbind ore în șir despre trupele și balerinii mari ai lumii, l-am văzut bucurîndu-se ca un copil atunci cînd au sosit și la București spectacole mari. Alura sa, ținuta impecabilă, mișcările capului, expresivitatea mîinilor, a privirii, săriturile
Despre Ioan Tugearu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8684_a_10009]
-
va conferenția despre (cu litere uriașe): Unele aspecte ale prelucrării folclorului în opera poetică a lui Ion Amăicălițului. Am rămas stupefiat, nu-mi venea să-mi cred ochilor. Multe seri ne distraserăm noi pe seama acestui troglodit care scria versuri neaoșiste elogiind, amenințîndu-ne parcă, un soi de țărani primitivi care purtau cu mândrie tundre sure pe umeri și cât erau ei de devotați partidului și îi stârpeau pe contrarevoluționarii de prin munți. Bineînțeles că "opera" lui poetică era mai vastă, publicase volume
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
marele cosmos? nimeni nu mai veghează asupra noastră?). Curios, mă luasem odată după un astfel de camion să văd ce se întîmplă. Murise subit o oarecare Marița, responsabilă de stradă. A luat cuvântul în fața gropii căscate viitorul responsabil, s-o elogieze. "Eroinica țața Marița", zicea el, a făcut și a dres. Eroinica țața Marița a activat cu multă cinste, c-o fi c-o păți... Prezența unui preot, om cu carte și cu har, l-ar fi inhibat pe grotescul personaj
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fruntea noastră Amăicălițului, va continua apoi împotriva acestuia până la victoria finală... Un activist surveni și îi spuse în șoaptă că era invitat la tovarășul I.C. Iată deci... O abordai atunci pe populara poetesă și alte personalități care pe lângă că le elogiasem sistematic în ultimii trei ani în revistă, cu mulți mă și împrietenisem în desele mele vizite la București. Poetesa izbucni în râs când îi formulai ipoteza cu Amăicălițului, îmi puse mâna pe braț și mă ironiza: Ioane, tu ai fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care vorbisem. Vom parcurge de-aici înainte împreună același drum. Iar noul Eminescu nu va mai găsi în mine criticul care să-i anunțe apariția, deși eram destinat să-i aud primul glasul! Nu, eu aveam să rămân criticul care elogiase un fals poet și care nu mai putea să tresară, chiar dacă ar fi tresărit, la auzul versului divin al poetului așteptat... Numai dacă aveam să mă întrec pe mine însumi... și voi încerca, am încheiat, să fac acest lucru, cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în dicționarele epocii. O largă circulație are termenul de literatură cu sensul de „a avea cunoștințe, a fi cultivat”. Literatura semnifică întreg domeniul cultural al literelor. A cultiva literele face parte din programul iluminist. „Cultura literelor” este frecvent menționată și elogiată de J.J. Rousseau, Diderot și alții. Sensul general, larg, de dezvoltare, formare, „educare în sensul umanizării și moralizării” îl regăsim și în spațiul german. În secolul al XVIII-lea are loc o schimbare și sub aspectul scientizării culturii, ceea ce introduce
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
de tip patriotic și de promovare a ideilor partidului, iar dacă, prin excepție, apare și un produs, aceasta se face numai pentru evidențierea unui succes al regimului, și nu în vederea atingerii unui scop comercial. Discursul ludic ia forma Cântării României¸ elogiind reușitele comuniste și dezavuind valorile "corupte" capitaliste. Discursul pedagogic era un discurs propagandistic, întrucât informațiile erau selectate, trunchiate, astfel încât să legitimeze idealurile comuniste. Mai mult chiar, controlul comunicațiilor este maximal, atât prin cenzură, cât și prin monopolul surselor de emisie
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
de aceeași cenzură și stare de asediu: ”Guvernul liberal parcurge ultima etapă. Cele 30 de partide strâng rândurile pentru asaltul cel mare”156. Ziarul “Presa Olteniei”157 din Craiova, în numărul de la 22 septembrie 1936, critică înlocuirea lui Titulescu și elogiază în același timp calitățile acestuia. Din analiza reacție presei românești în urma destituirii diplomatului român, desprindem concluzia potrivit căreia, în linii generale, a fost apreciată activitatea lui Titulescu și a fost criticată “remanierea guvernamentală” în urma căreia acessta a fost înlăturat din
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
Istorie Națională în Academia Mihăileană din 1843 a rostit discursul manifest al romantismului istoriografic. Punctul de inflexiune în care este detectabilă detașarea de paradigma Școlii Ardelene constă în condamnarea "romanomaniei", instalată în cultura română ca teză istoriografică sacrosanctă. Deși îl elogiază pe Petru Maior, pe care, într-un limbaj specific unei evanghelii a naționalismului, îl asemuiește cu "un Mois [care] a deșteptat duhul național, mort de mai mult de un veac", repudiază identificarea românilor cu romanii. Respinsă ca o "manie ridicolă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
istoria Principatului României (a se citi Manual de istoria Principatului Țării Românești), figura centrală este Mihai Viteazul. La Albineț, în Manualul de istoria Principatului Moldaviei, persoana care domină întregul spectru de figuri istorice este Ștefan cel Mare, pe care îl elogiază conferindu-i singularitate eroică: "Pământul patriei noastre nici mai înainte, nici după aceia n'au mai avut un asemine barbat" (Albineț, 1845, p. 133). În timp ce la Moldovan, în manualul său de Istori'a Ardealului, eroul absolut devine Iancu de Hunedoara
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
creat premisele temporale pentru canonizarea sa istorică antumă, realizările din timpul său asigurându-i introducerea în panteonul marilor figurile ale neamului încă din timpul vieții. Prin Carol I, memoria națională devine contemporană, iar regalitatea, una din resursele identitare ale românității. Elogiind succesele recente ale politicii românești, Tocilescu enumeră pietrele unghiulare ale identității românești ca fiind "unirea, dinastia, constituțiunea, independența și regatul, într-un cuvênt națiunea" (Tocilescu, 1889, p. 293). Anticipativ, ideea dinastică este inserată ca definitorie pentru națiunea română. După cum se
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a lui Carol al II-lea a fost o ultimă, disperată încercare de a păstra țara noastră în Europa" (p. 4). Binaritatea, chiar maniheismul "înăuntrul Europei" "în afara Europei" este aplicat peste cazul României cu atâta ferocitate încât dictatura carlistă este elogiată ca tentativă (damnată totuși eșecului) de salvare a europenismului românesc. Însă în ce Europă ar fi rămas România carlistă? Ne temem că este vorba despre "Europa germană" a cărui prefigurare din ce în ce mai clară îl teroriza pe Thomas Mann care visa în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
întâmplări comice sau patetice, pentru a mai tempera șuvoiul filosofic al reflecțiilor intelectualului Herzog, ce străbate suita epistolară imaginară. Philip Roth, una dintre remarcabilele personalități ale unei epoci de aur pe care a împărțit-o în bună măsură cu Bellow, elogiază creația personajului principal, comparabil, după el, cu cea a unui alt evreu celebru, Leopold Bloom din Ulise al lui James Joyce. Roth discută diferența specifică: în Ulise, mintea enciclopedică a autorului este transferată în materia lingvistică a romanului, Joyce necedând
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
recenți: Toni Morrison în 1996, John Updike (1998), Arthur Miller (2001), Philip Roth (2002), dar și Stephen King (2003) și Oprah Winfrey (1999). În 1973, când John Barth (vezi BARTH, JOHN) a primit premiul, a mulțumit într-un stil caracteristic, elogiind în felul următor Fundația națională a cărții și premiile sale: "Un premiu literar important, după părerea mea, este unul care, ocazional, este acordat unui scriitor, în ciuda faptului (italicile îmi aparțin) că îl merită" (Barth în bibliografie). Ca și în alte
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și acolo, de patosul adeziunii, de o retorică a stărilor de spirit extreme, de o exacerbare a sensibilității în măsură să surprindă „ultimul strigăt al ceasului actual”, mereu-ineditul unei realități în mișcare. „Viteza” remarcată în derularea spectacolului vieții moderne și elogiată cu elan futurist e, în ochii săi, și a schimbării curentelor de avangardă înseși, încât o orientare imediat anterioară e repede considerată ca nesincronă și, ca atare, perimată. Validitatea e acordată ultimei revelații în materie de înnoire artistică, în virtutea aceleiași
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
publicate în românește (în Adevărul din 1935) el nu încetează să creadă în posibilitățile de înnoire a limbajului liric, respingând orice constrângere exterioară („a limita poezia înseamnă a o ucide”), accentul nu mai cade pe caracterul spectaculos al inovației. Va elogia acum „arta simplicității”, „vocabularul de toate zilele” al versului, „limba din cele mai sărace” a unui Bacovia. „Uneltele de vizionar și de magician” romantic le va dori puse, înainte de orice, în serviciul „umanității în suferință”, recunoscându-i, încă o dată, și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]