994 matches
-
simpatia profesorului Dan Barbilian pentru gândirea și acțiunea național-socialistă este încă evidentă, așa cum a dovedit-o și prin alte articole publicate în „Axa” sau „Porunca vremii” sau prin unele poezii care-l incriminează. Astfel, ne poate surprinde încă o dată modul elogios și cam exaltat, în care caracterizează regimul hitlerist, văzut drept „cea mai originală sinteză încercată vreodată între mesagiul Spartei și mesagiul Atenei”. Și ca diferența să fie și mai radicală, el persiflează „raționalismul revoluției franceze”, care ar fi fost, pasămite
O colaborare necunoscută a lui Ion Barbu by Dan Barbilian () [Corola-journal/Journalistic/3374_a_4699]
-
specială de artilerie și geniu din București, ca profesor-ajutor de fortificații. A elaborat, împreună cu I. Basarabescu, o lucrare publicată în anul 1891, cu titlul „Descripțiunea cupolei obuzierului de 120 m/m 1888 sistem Gruzon”. Comandantul școlii, Christian Tell, în cuvinte elogioase, aprecia activitatea acestuia ca foarte bună, iar pe 6 martie 1887, Prezan a mai urcat o treaptă în ierarhia militară, fiind avansat la gradul de căpitan. Numele lui Constantin Prezan este legat și de unele construcții militare de la sfârșitul secolului
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3108]
-
întrucît luând informații am dovedit că colonelul Pomponescu și-a mai dat o dată viața scăpând de la moarte pe soția maiorului din cavalerie Sachelane, fapt însemnat în raportul nr. 172/19... " etc. Colonelul făcea în broșura lui o caracterizare morală, totdeauna elogioasă, membrilor mai însemnați ai familiei, la paragraful soției sale găsind de cuviință a cita și o poezie dedicată acesteia de "răposata noastră artistă română A. Ciupagea Mateescu": Știi de ce ești mai frumoasă Decât toate la un loc? Ai blîndeță îngerească
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
portretul din tinereța autorului, expus sus, ignora pe bătrânul de pe scaun, și când acesta începu să tușească zgomotos și să-și sufle nasul cu o lipsă senilă de discreție, glasuri sîsîiră: - Sst! Liniște! La ieșirea lui Pomponescu, care vorbise foarte elogios despre sărbătorit (îi plăceau aceste gesturi publice de G. Călinescu generozitate), bătrânul, voind să se apropie de el, fu împiedicat de un comisar, care, făcând drum lui Pomponescu, strigă servil: - Faceți loc, să treacă domnul ministru! Alții din sală împinseră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de a simți natura, obiectele prin propria ființă și nu prin precepte. Expoziția pe care a deschis-o în 1919 la sala Dalles din București cu cei doi prieteni, Aurel Băeșu și sculptorul Mihai Onofrei, i-a adus, pe lângă aprecierile elogioase ale presei, încrederea în talentul și munca sa. Prima parte a creației stă sub semnul învățăturii maeștrilor săi spirituali, după cum avea să recunoască mai târziu în prefața catalogului expoziției retrospective din 1967: "Învățătorii mei spirituali au fost Nicolae Grigorescu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
tinerii, ne sfătuia să mergem în Franța, nu l-am ascultat și mai târziu am regretat. Expoziția noastră a avut un răsunet mare, era un debut strălucit. Toate gazetele s-au ocupat de noi. Toată gazetărimea din București a scris elogios. Toate s-au terminat cu bine și noi așteptam pașaportul pe care l-am avut pe la începutul lui februarie. Nu au lipsit oameni binevoitori care să ne creeze tot felul de înlesniri. Aproape de plecare, ne întâlnește Chimon Loghi, atunci în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
acum nu mă ocolise niciodată începe să-și întoarcă fața de la mine. Încep ani grei. Unele expoziții nu-mi aduc nimic și câteodată mă întorc acasă și cu datorii contractate pentru a organiza aceste expoziții. Și presa, care fusese întotdeauna elogioasă, începe să șovăie, apoi apar în primul plan detractorii. Starea aceasta durează cu oscilări înspre mai rău și mai puțin rău până prin 1932. În 1935 mă așez în București și cu încetul toate se schimbă spre bine. Ca să pot face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
oricând. Priveam din fundul sălii fascinat, evolua în fața mea un om care știa pentru ce trăiește. Am jucat și eu Mantaua cu o disperare nebună, doream să fiu mai bun, cred, și chiar am fost, căci cronicarii au vorbit extrem de elogios despre spectacolul nostru, spunând cât e de tineresc față de vechitura lui Marceau. M-au durut teribil cronicile. Evident că mă bucura faptul că apreciau tinerețea Mantalei mele, dar să-l înjuri pe Marceau, asta era chiar o blasfemie. Mantaua este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
expresie exasperase, se pare, artistul. Radu Petrescu ar fi avut, după spusele unor intimi aflați În preajmă, o reacție „fără măsură”. Era imposibil să i se recitească elogiul, să fie convins că este un elogiu. Degeaba Îi reaminteau prietenii paragrafele elogioase din cartea de care nu mai vroia să audă. Nici măcar o frază care, luând În considerare „condițiile În care s-a produs”, proclama volumul lui Radu Petrescu o „Cartă a drepturilor scriitorului” nu avusese efect liniștitor, deși subtextul ei, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
deștepți (mă refer și la sensul de „treaz” al cuvântului), cum cred admiratorii și, Îndeosebi, adversarii lor. Inutil să vă spun câte amintiri a trezit lectura textului Dvs. Nu a fost dificil să-mi reamintesc că prima analiză serioasă (și elogioasă, dacă mi-e Îngăduit să spun) a prozei mele purta, la finele eseului din 1970 despre Captivi (În Familia, firește), semnătura Dvs. Episodul faimosului interviu din 1981, pe care Îl evocați În recentul articol, a fost emblematic, aș zice, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
făcuse aluzie. Vroia să vadă dacă proasta reputație a cărții, datorată lui G. Călinescu, se verifica. „Nu, nu, Dan nu e deloc un respins de societate... Îl ajută toată lumea, doar că el e neajutorat”, a mormăit, apoi, conu’ Paulică. Scrisesem elogios despre Adina, o consideram unul dintre cele mai incisive talente noi În proză. „Nu știu de ce a făcut-o”, a oftat, până la urmă. Cine mai avea, ca acest bolnav de atâtea boli și obsedat de atâtea cărți, asemenea trăire literară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Paul, În anii ’80? Mi se părea o aiureală. Veneam iritat de la Întâlnirile cu el, repetatele tâmpenii revoluționare mă plictiseau. Mă Încântau Însă glumele, bârfele sale. Nu mai puțin, desigur, extraordinarele lecturi, rezumate irezistibil, cărțile sale, despre care și scrisesem elogios. Admiram eroismul cu care Își scria Îndârjit opera, În pofida bolilor din el și din jur. Ideile comuniste țineau de zona paradoxurilor infantile, iar comunistul, dislocat din zona Puterii, devenise un bolnav sedentar. Obsesiile revendicând „sublimul” Utopiei conectau totuși, vrând-nevrând, personajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ministru era un domn, un politician de ținută europeană, dar asta, dragă Bart, este doar părerea mea personală și nu țin să ți-o impun adăugând după câteva clipe de gândire că nu-i cerea câtuși de puțin să scrie elogios despre primul ministru și despre cabinetul lui... Și eu am crezut așa mai demult, dar nu mai cred, îi mărturisise Bart cu aceeași franchețe. Mă rog, admisese amicul Doru ridicând din umeri, fiecare cu părerile lui! și-l lăsase singur
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
din gara Grand Trunk, când Îi spusese lui Lefty că i-ar fi recunoscut nasul oriunde. Peter Tatakis se plângea că nu va avea niciodată o văduvă care să-i plângă moartea. Părintele Mike trecea În revistă cu satisfacție cuvântarea elogioasă pe care o ținuse mai devreme În acea dimineață, În timp ce mătușa Zo Își dorea să se fi măritat cu cineva ca tatăl ei. Singura persoană ale cărei emoții nu le puteam sonda era Desdemona. În tăcere, În poziția ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
comunitate, există mereu șansa ca "valoarea" să le fie recunoscută mai târziu, "cînd patru generații peste fruntea mea vor trece"... Există însă și bonificații servite pe loc, cele mai râvnite și care pun în mișcare întreaga suflare literară: premiile, cronicile elogioase, traducerile și toate celelalte simboluri ale unui statut social înalt în interiorul grupului. Așa încît asmașinăria puterii culturale, făcută de fapt să consfințească valoarea literară "obiectivă" (tot consensuală și ea, de fapt, dar îndeplinind un consens mult mai larg, cel al
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu zgârcenie dozate. Să exemplificăm. Pe hârtie Weekend torid la Sibiu. În filele programului cultural găsim un set de proiecte atrăgătoare. „Speculations on space“, realizate de urbaniști, ahitecți și antropologi, sub coordonarea unei fundații din Germania. Presa locală le prezintă elogios încă înainte de inaugurare, grație felului în care sunt descrise oficial. Primul - „Orașul înrămat este o invitație adresată locuitorilor de pe strada Avram Iancu de a-și transforma ferestrele caselor în scene miniaturale. Folosind bandă adezivă aurie, fiecare fereastră va fi înrămată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
În floare. Iar calitatea care mă făcea s-o Îndrăgesc ca pe nepoatele mele Iulia și Alexandra din Los Angeles (pe care le știu doar din fotografii) era educația ei aleasă, de-a dreptul princiară, fiind deosebit de respectuoasă. Aprecierea aceasta elogioasă devine cu atât mai semnificativă cu cât am În vedere faptul extrem de grav că adolescentele și adolescenții din anii aceștia postdecembriști nu știu, sau, mai bine zis, nu vor să știe ce este politețea, fiind tot mai nerespectuoși, chiar prea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Goga”. Conferențiază despre teatrul blagian și publică În revista „Transilvania” (numărul din decembrie 1942) și În „Dacia rediviva”, suplimentul revistei bucureștene „Vremea” (numerele din lunile ianuarie și februarie 1943), lungul eseu literar filosofic „Marginalii la teatrul lui Lucian Blaga”, apreciat elogios de marele poet, dramaturg și filosof din Lancrăm. Strălucita conferință „Două perspective În epica nouă: Marcel Proust și James Joyce” din 31 ianuarie 1946, Îi inspiră rectorului Iuliu Hațieganu această apologie: „Dragă Hossule, Îți lipsește o barbă mare, albă și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
prilejuri, superioritatea sexului frumos și În bunătate. În anii ’50, Petre Hossu Începe să scrie o sinteză epică a societății românești din secolul al XX lea, un roman monumental, intitulat „Martorii”. Culege, În 1956, când citește câteva episoade, numai aprecieri elogioase din partea unor intelectuali prestigioși ca Ioanichie Olteanu, Ion Lungu, D.D. Roșca și Henri Jaquier. Din păcate, romanul rămâne neterminat. Dintre cele câteva episoade finisate va fi publicată postum capodopera „Povestea Pioanei”, prin bunele oficii ale vrednicului fiu Andrei Iustin. Tot
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ea beneficiază de o excelentă și amplă prefață, semnată de Doamna Doina Jela, o bună cunoscătoare a literaturii de detenție. Precizăm, de asemenea, că unii dintre confrații de patimi penitenciare ai lui George Sarry, Îl prezintă pe acesta În chip elogios, ca pe un camarad demn, altruist și temerar, ca bun creștin și iubitor de țară natală (România), ca pe un caracter integru. Multe dintre paginile cărții sunt deosebit de impresionante, precum cele În care sunt descrise cruntele torturi de la securitatea din
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
patriotică, morală și caracterială mult mai numeroși cititori decât cei care au avut șansa de a poseda, prin cumpărare, câte un exemplar al acestei opere excepționale, care, din nefericire, n-a putut apărea decât În tiraj insuficient. Ca aprecierile noastre elogioase să nu rămână neargumentate, mai bine zis neadevărate, le vom ilustra prin reproducerea povestirii „Moaștele Sfintei Parascheva” și a câtorva fragmente felurite. „Tot În perioada foametei din 1946-1947, satul nostru a avut cinstea deosebită să primească În sânul Bisericii Sfântul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
acum, la 77 de ani. Eu activam ca profesor de limbă și de literatură română la Liceul de Informatică din acel oraș și am luat parte la acea Întâlnire, ținută În sala mare a Teatrului Tineretului. Prezentându-i cât mai elogios pe cei doi redactori de la Radio Europa Liberă, Liiceanu, fără să roșească și, ignorând regula care prevede acordarea cinstei de eponim unor personalități numai după decesele acestora, rosti cu emfază cele ce urmează: „Regret că Încă nu există, cel puțin
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Aprilie 1998 (În ziua a treia de Paști), vede lumina tiparului, la editura Dimândarea Părintească, după 6 ani de tribulații, pricinuite de directoarea securistă a editurii Albatros, a doua sa carte, „Mărturisirea unui neînvins”, volum primit, de asemenea, cu aprecieri elogioase de criticii literari și publiciștii Hristu Cândroveanu, Răzvan Codrescu, Constantin Cucu, Alexandru Firescu, Alexandru Mihalcea, Nicoleta Moraru, Dumitru Perceli, Zahu Pană, Luiza Rădulescu, Eugen Simion, Gheorghe Stănescu, Lucian Strochi și Gherasim Rusu Togan. Credem că-i de ajuns să-i
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
murmurase ea. Eva avea niște sâni remarcabili, iar Henry spusese odinioară, într-una din numeroasele lui pase proaste, ceva despre ugerele iadului, care făceau danga-langa, danga-langa pentru voi, pentru tine, dar nu și pentru mine. Sally s-a arătat mai elogioasă și-a insistat ca Eva să-și scoată sutienul și să și-l ardă. Merseseră amândouă jos, în bucătărie, și băuseră tequila, apoi puseseră sutienul pe o farfurie, așezaseră peste el o mlădiță de ilice, după care Sally turnase peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
lojii oficiale". Spre surprinderea lor, în loja oficială recunoscură pe Președinte, ministrul culturii, primarul orașului București și încă un domn distins, despre care aflară, ulterior, de la Mihai că e domnul Holänder, directorul Festivalului. Din programul de sală nu lipseau articolele elogioase din presa română și străină, iar dintre sponsori nu lipsea, din nou, "Hotelul Irbis"! Mihai alesese o piesă de mare virtuozitate și audiție Imperialul lui Beethoven. A cântat magistral, la final chiar și Președintele se ridică în picioare și aplaudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]