3,224 matches
-
societăților dinaintea apariției scrisului cu notație fonetică, este evident, dar cîștigul mnemotehnic a fost de atunci încoace considerabil. Scrisul a adus încă de la început supunerea analfabeților față de cei cu știință de carte, dar a venit și cu o posibilitate de emancipare ulterioară prin alfabetizarea celor dintîi. La început apanajul clericilor, scrisul a devenit purtător de laicitate. Instrument de dominație, agent al revoluției. De asemenea, ce a determinat cîștigul limbajului binar în raport cu semnele analogice? Timp, precizie, maniabilitate? Ce trebuia să se piardă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a durat cam cît durează cotidianul unui partid: un secol. Le Peuple, de exemplu, organul cotidian al partidului socialist belgian, s-a stins cu demnitate în 1979, la vîrsta de 94 de ani. El s-a luptat pentru sufragiul universal, emanciparea femeii, drepturile omului, cu Jaurès, Vandervelde și Huysmans. Ce a urmat, a fost supraviețuirea. Aceeași Mărie cu altă pălărie. "Ziarul nu e numai un propagandist și un agitator colectiv, ci și un organizator colectiv" (Lenin). El unifică difuzînd, reunește prin
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dispersări. Destul de puțin costisitor pentru a întreține o durată mai mare. Contra-societate și contra-legendă care își datorează capacitatea de rezistență tuturor piedicilor care le selectau din afară. Pentru a ușura trecerea curentului mitului scris către acțiunea socială, muncitorii electricieni ai Emancipării muncitorești au trebuit să deconecteze legăturile diurne, să cultive replierea și ascunzătorile. O memorie minoritară este întotdeauna o îndepărtare de la conduită. Subteranul și locuințele clandestine au fost pentru telegraful proletar mijloace de protecție împotriva bruiajului și a interferențelor burgheze. În
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
e mai bine să le treci cu vederea cînd mai speri în ceva. Naivitatea e o virtute întăritoare. Și asta nu fiindcă mediologul nu se lasă înșelat de optimisimul umanist în care este amestecat, ca cetățean, cu fiecare proiect de emancipare politică. Mediologia politică, la fel ca sociologia cu același nume, nu face politică. Ea începe prin a izola un cîmp și prin a descrie ce s-a petrecut acolo. Fără judecată de valoare, fără propuneri valorizante. Cetățeanul este liber să
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
etc.); dar o comunitate în care scandalul e imposibil, e o comunitate pe moarte. Cenzura prin zgomot, care eliberează obsesia, o imunizează. Este chiar situația noastră. Industria porno din cinematografie practic a sucombat la ridicarea interdicțiilor, dublată de diverse taxe. Emanciparea mijloacelor de comunicare constă tot în înmulțirea vectorilor, a rețelelor, ziarelor, editorilor etc. Dar de aici și platitudinea mesajelor. Cu cît sînt mai puțin controlabile, cu atît sînt mai anodine. Or înecarea cuvîntului în insignifianță înseamnă și recrearea unui altfel
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
bună zi, pe ultimii mohicani ai "războiului literal" expuși în vitrina muzeului de Arte și Tradiții europene? Rămîne de văzut dacă nu cumva etnologii din 2500 nu vor studia prioritar populațiile Alfabetului. Un secol al XVI-lea răsturnat, așadar. Povestea emancipării scandează cele două secole articulate în continuitatea lor, ca doi timpi solemni ai libertății, primul ecloziunea, al doilea apoteoza individualismului modern. Problema stă în faptul că nici măcar nu e vorba despre același individ. Reforma a constat în revolta semnului împotriva
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
un geniu colectiv, o conștiință cu justificare istorică și un gen de solidaritate irațională. Într-o comunitate, conștiința nu înseamnă niciodată conștiința individului, ci a comunității. Atât timp cât popoarele și-au început viața în comunitate, decadența lor nu poate însemna decât emanciparea din ea. Fărâmițarea în inși, solidari numai prin interes și prin presiunea numărului, dar care laolaltă reprezintă o avalanșă, a creat fenomenul modern al maselor, "fenomen care n-a fost străin nici lumii antice în faza ei crepusculară și care
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
devine astfel artă, este o activitate onorantă bazată pe talent. Este de asemenea relevantă diferențierea de gen în termenii tipologiei. Dacă ne gândim că și Durkheim, într-o concluzie eronată care contrastează cu întreg geniul său, se referea la procesul emancipării femeii ca la o rătăcire, putem sesiza mai bine spiritul epocii respective. Prin natura sa, femeia ar fi mai apropiată de valorile gemeinschaft ceea ce ar face comerțul contrar naturii feminine. Femeia a întrat totuși în lupta pentru câștigarea celor necesare
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
parte, că ritmurile în care această traiectorie este urmărită sunt funcție de acțiunea agentului istoric (...)". Bălcescu face o analiză a muncii, valoarea rezultatelor acesteia și bogăție. El vede cum exploatarea era cuvântul de ordine la noi, boierilor succedându-le ciocoii. Astfel, emanciparea socială și eliberarea națională sunt procese strâns legate. Emanciparea socială, adică posibilitatea structurilor sociale de a dezvolta fără asuprirea, fără împilarea celor ce muncesc țăranii. Negreșit că studiul psihologiei poporului român însemnează aproape exclusiv studiul psihologiei țăranului român" (Drăghicescu, 1996
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
sunt funcție de acțiunea agentului istoric (...)". Bălcescu face o analiză a muncii, valoarea rezultatelor acesteia și bogăție. El vede cum exploatarea era cuvântul de ordine la noi, boierilor succedându-le ciocoii. Astfel, emanciparea socială și eliberarea națională sunt procese strâns legate. Emanciparea socială, adică posibilitatea structurilor sociale de a dezvolta fără asuprirea, fără împilarea celor ce muncesc țăranii. Negreșit că studiul psihologiei poporului român însemnează aproape exclusiv studiul psihologiei țăranului român" (Drăghicescu, 1996: 19). "Așa-zisa noastră aristocrație", care nu cunoștea nici
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
era de a institui acționariatul. De asemenea, spre deosebire de saint-simonieni, care refuzau orice cult religios, fourieriștii erau oarecum deschiși creștinismului, ca fiind un cult ce nu presupunea sacrificiile de vieți omenești sau sclavia. De altfel, Fourier a fost un militant pentru emanciparea țiganilor ș( integrarea acestora (n falanstere, precum ș( pentru schimbarea statutului inferior al femeii față de bărbat. Activitatea sa de popularizare (n Principate a modelului fourierist a intrigat pe mulți, dar a găsit ș( un mediu propice. Heliade Rădulescu (( oferă lui
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
socio-demografică a populației rurale (Fulea, 1994a, 1994b, Mărginean, Bălașa, 2005, Bădescu, 2005): * Tranziția a însemnat o deteriorare a tuturor indicatorilor demografici, fără a exista până în prezent semnele unei redresări. Scăderea fertilității este comună tuturor țărilor europene dezvoltate și ține de emanciparea socială și economică a femeii, creșterea nivelului educației, slăbirea normativității religioase, mobilitatea socială în creștere, apariția mijloacelor contraceptive moderne. În ce privește mortalitatea, o creștere reală a ei a avut loc între 1992-1996 și deși este un indicator care continuă să se
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și repetițiile lor; "să țintim ceea ce mișcă în sinele noastre". P.Charron afirma că nu scrie în folosul înțelepciunii divine ci al celei omenești. Această poziție este considerată ca act de naștere al moralei laice. Suntem în 1601; laic însemna emancipare de religie, teologie evanghelii fără a renega, a întoarce spatele, fără a susține sistematic contrariul. Nitezsche îi va aduce un omagiu lui Pierre Charron ca pentru un revoluționar. Din păcate, poporul nu este interesat de această poziție; astfel, autorul scrie
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
fi prima putere a momentului este o problemă de performanță și, deopotrivă, de recunoaștere din partea comunității celorlalte țări. O asemenea poziție nu se proclamă, ci se recunoaște. Evoluția din ultimii ani a globalizării este și o invitație la realism, la emanciparea de miturile și utopiile inițiale. Putem identifica și aici un gen de viclenie, sau măcar de ironie. În primii ani a predominat dimensiunea utopică sau măcar edulcorată a procesului. Astăzi, credem că se poate vorbi de o adevărată somație de
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
stări conflictuale cognitive și emoționale, ca pe niște dileme, paradoxuri ale realității, enigme etc. care stârnesc curiozitate, interes, motivație. A nu se uita că rezolvarea de situații-problemă face trimitere la o pedagogie a mirării, a uimirii, a neliniștii și a emancipării. Și aceasta În moduri diferite: pe calea comunicării orale, prin intermediul unui material demonstrativ, prin valorificarea unui text citit de elevi sau a unor observații efectuate de ei În mediul Înconjurător etc. De exemplu, studiul mișcării, la fizică, clasa a VI-
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
artă și tehnică, cu faptele și tumultul vieții socio-economice și culturale, În ansamblul ei; ea favorizează o experiență interioară de adânci meditații și tensiuni sufletești, contribuie la formarea conștiinței morale și civice atât de indispensabile unui progres social rapid consacrat emancipării omului. A citi, În sensul efectiv al cuvântului, constituie o activitate foarte personală și formativă, care implică și dezvoltă În același timp o inteligență asimilatoare și o judecată critică. Pe bună dreptate se spune că, dacă n-ar exista, cartea
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
pot fi de depărtate adevărurile astăzi acceptate în raport de năzuințele umane. Progresul este alimentat istoric, este condiționat de prezent, dar este produs de vizionari Și certificat de viitor. Sofiștii erau individualiști Și cosmopoliți, atacau sclavia Și statul, militau pentru emanciparea individului Și dezvoltarea comerțului cu alte popoare. Socraticii erau tradiționaliști, conservatori Și adepți ai intervenției statului în reglementarea unor probleme controversate Și puneau accentul pe latura universală a problemelor economice abordate. Sofiștii Și Socrate au pus bazele teoriei noțiunilor, deducției
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
apropiat este astfel discreditat nu numai moral și politic, dar și epistemologic. Trebuie să călătorești prin Egipt - așa cum o dată va trebui să colinzi pădurea Saint-Germain sau să observi munca proletariatului dintr-o filatură de bumbac din Anglia - pentru ca să ai șansa emancipării de prejudecățile acumulate de trecutul apropiat și purtătorii săi de cuvânt. c) Marele „interludiu” reprezentat de mitul demiurgiei universale expus de Timaios trebuie să aibă o legătură cu relatarea lui Critias despre Atena arhaică și Atlantida și cu teoriile din
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mai ușor. 6. Cât de deschisă este acea cultură la alte culturi? Cu cât este mai expusă acea cultură la informațiile și cunoștințele din alte culturi, cu atât sunt mai multe șanse de apariție a inovațiilor. Creșterea numărului domeniilor și emanciparea lor treptată a fost una dintre trăsăturile istoriei omenirii. Multă vreme, aproape toate aspectele gândirii și exprimării culturale au fost unificate în ceea ce putem numi domeniul religios. Artele plastice, muzica, dansul, literatura, protofilosofia și protoștiința au făcut parte dintr-un
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de educație trebuiau controlate foarte atent și În toate detaliile, astfel Încât beneficiarii să nu fure focul sacru al Învățăturii și să Îl transforme Într-un mijloc de afirmare personală” (M.B.). Chiar și Veturia Manuilă se temea că orice educație pentru emancipare (cea situată În afara asistenței sociale și profesoratului destinat acestui scop) pervertește „natura adevărată a femeilor”. Evenimentele centrale - căsătorii, divorțuri, nașteri, avorturi - trebuiau și ele scoase cât mai mult din sfera de decizie a femeilor, fiindcă ele erau tratate ca mai
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
a redefini drepturile cetățenești și puterile statului În conformitate cu o viziune corporatistă. Deja la sfârșitul anilor ’30, Moldovan și alți eugeniști care considerau că femeile trebuie să se mobilizeze pentru binele general al națiunii Își modificaseră argumentele și retorica. Discuțiile despre emancipare se estompaseră, pentru a face loc argumentului că femeile au câștigat, practic, egalitatea În drepturi civice cu bărbații, mai puțin dreptul la vot33. Din acest motiv, eugeniștii considerau că obținerea sufragiului este un obiectiv frivol, pentru care nu merită să
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
popor. Mama generației de astăzi va trebui să aibă răspunderea a sta la postul ei, cu convingerea că este imperios trebuincioasă, pentru a Învia tradițiile În sufletele plăpânde ale fiilor ei52. Același discurs plin de pasiune conține Însă și limitele emancipării femeilor. În primul rând, esențializează rolurile sociale ale femeilor, folosind singularul atunci când se referă la toate femeile din România. În plus, definiția responsabilității morale față de generațiile viitoare are În vedere exclusiv fiii acestor păzitoare morale și exclude astfel, implicit, potențialele
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
să activeze În cadrul organizației, pentru că aceasta le oferea un mijloc eficient de acțiune socială și reflecta, În același timp, sentimentele naționaliste puternice ale membrelor sale. În Regat, Școala de Asistență Socială a Veturiei Manuilă le oferea femeilor o cale de emancipare economică și socială. Oferta de locuri de muncă era foarte limitată pentru femei, pentru că majoritatea, fiind absolvente de studii universitare, nu aveau foarte multe șanse În competiția cu bărbații În cele mai multe domenii, cu excepția, Într-o oarecare măsură, a sectoarelor În
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
27. Moldovan, Biopolitica, pp. 75-76. 28. Grossmann, Reforming Sex; Paul, Controlling Human Heredity. 29. Calypso Botez, „Drepturile femeii În Constituția viitoare”, În comp. Institutul Social Român, Constituția din 1923 În dezbaterile contemporanilor, Editura Humanitas, București, 1990; Paraschiva Câncea, Mișcarea pentru emanciparea femeii În România, Editura Politică, București, 1976. 30. Iuliu Moldovan, „Familia ca unitate biologică”, Sora de Ocrotire, vol. 2, nr. 3-4, 1944, pp. 25-31. 31. Moldovan, Biopolitica, p. 52. 32. Eleonore Davidoff și Catherine Hall, Family Fortunes: Men and Women
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
nr. 31, ed. Lester M. Salamon și Helmut K. Anheier, The Johns Hopkins Institute for Policy Studies, Baltimore, 1998. Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini până În prezent, ediția a II-a, Editura Minerva, București, 1982. Câncea, Paraschiva, Mișcarea pentru emanciparea femeii În România, Editura Politică, București, 1976. Canning, Kathleen, Languages of Labor and Gender: Female Factory Work in Germany, 1850-1914, Cornell University Press, Ithaca 1996. Carol, Anne, Histoire de l’eugénisme en France: Les médecins et la procréation, XIXe-XXe siècle
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]