829 matches
-
fost hotărâtoare după toate indiciile, p. 34), trecerea la acțiune prin lecții inconformiste, apoi prin scrisori deschise, difuzate prin Europa liberă și răspândire de manifeste. Urmează amenzi, anchete, destituiri, marginalizare, arestare, ani de teroare. Totul este expus direct, sincer, fără emfază și patetism. Tonul este de modestie reținută și controlată. Doina Cornea nu face nici literatura rezistenței. Mărturisirea sa se vrea doar autentică, exactă și completă. Și mai ales profundă, esențială. O confesiune a unei conștiințe ulcerate și revoltate de abuzuri
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ordinea spiritului, însăși normalitatea prin definiție. Adică libertatea integrală, trăită și practicată, în mod firesc, neostentativ și creator, în regim cotidian și neeroic. Este foarte caracteristic la acești trei scriitori și frumoasele lor caractere și lipsa de gesticulație eroică, de emfază și poză publicitară a rezistenței. Refuzul anticomunist era, în toate aceste cazuri, în primul rând o formă de normalitate și demnitate personală. Matei Călinescu, de pildă, foarte uman și autentic, o recunoaște pe față: Reacția mea a fost departe de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
romanul se clădește pe un du-te-vino permanent între secvențe derulate în Franța contemporană, asumate de un narator anonim, și povestirile războinice pe care i le relatează un anume Victorien Salagnon, fost rezistent, devenit parașutist în Indochina și Algeria, apoi pictor. Emfaza stilistică, poate inevitabilă cînd e vorba de un suflu epopeic, acoperă, printre altele, o meditație asupra felului în care istoria e transmisă din generație în generație. Proiecțiile actuale se focalizează pe o țară sfîșiată între tentații contradictorii o repliere asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în scrisul său de starea acestei categorii sociale. Înscriindu-se diacronic în continuarea fenomenului publicistic pașoptist, Eminescu trasează noi repere în discursul jurnalistic al epocii. Îmbinarea dintre retorica de amvon și retorica publicistică 234, specifică limbajului jurnalistic pașoptist, excesul și emfaza discursului, oscilația între registrul laic și cel sacerdotal, sensibilă la nivelul expresiei, sunt depășite în publicistica eminesciană prin stăpânirea deplină a limbajului, prin simbioza realizată între mijloacele expresiei jurnalistice. Fără îndoială că publicistica eminesciană mai poartă aluviunile discursului pașoptist, dar
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
neliniștea și temerile cresc și cuprind toate mințile, cu atât mai mult toată lumea își pierde cumpătul și facultatea chibzuirii"357. Concluzii Multe dintre textele publicistice au ținuta unor spectacole de teatru amplu regizate, în care replicile sunt atent gestionate, iar emfaza teatrală, tehnică a performării la scenă deschisă, în fața unui public, devine o constantă a scrisului jurnalistic eminescian. Analizând ținuta dramatică a publicisticii eminesciene, Monica Spiridon observă că "În teatrul publicistic eminescian, o scenografie fastuoasă proiectată la scara Timpului și a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
europene ajută în mod hotărâtor spiritul românesc să-și descopere propria identitate, să-și formuleze propriile aspirații, convingeri și dimensiuni europene. El are dintr-o dată revelația ființei și conștiinței sale europene. Exponenții culturali ai poporului român simt și proclamă fără emfază, dar cu energia unei certitudini absolute, un fapt într-adevăr tulburător: de a fi europeni, a fi în Europa, a vorbi o limbă europeană, a trăi într-o țară europeană. Dacă se poate cita undeva, în sud-estul european, o asimilare
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Armătura, Fabrica de Chibrituri CAM etc. Discuții de nuvelă la: Flacăra Roșie (a 2-a la cererea muncitorilor), ICAR, la IER, la Monetăria Națională. (Ă). Dar de tristă memorie va rămâne donquichottescul caz al scriitorului care a perorat cu toată emfaza: «Eu, tovarășe, pot să lupt pe baricade. Pot ține o armă În mână. Sunt un revoluționar. Dar nu mă trimiteți Într-o fabrică să stau de vorbă cu muncitorii despre ceea ce scriu. Așa ceva nu pot face». Și se apropie totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
deservește. (Ă). Însuși procedeul de simbolizare prezintă serioase deficiențe, În primul rând pentru că omite elementul esențial: lupta. (Ă). Calitățile lui sunt pe muchie de cuțit. Și nu Întotdeauna izbutește să evite alunecarea: de la simplitate, vigoare și frământare teoretică la platitudine, emfază și subiectivism. (Ă). Ce valoare poate avea de pildă o imagine răsuflată ca aceea În care chiaburii sunt Înfățișați ca niște șerpi veninoși: «Șerpi cu-nveninate mușcături Stau În ascunzișuri și pândesc». sau aplicarea epitetului „negre” pentru a desemna planurile acelorași
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
raționează formalist (În Fabulă din lumea coniferelor), uluitoarea simplitate și impresionanta vigoare, Își vor lepăda calificativele, și cronicarul, În fața exemplelor citate În cadrul discuției, va recunoaște că foarte adesea Baconsky se lasă târât «de la simplitate, vigoare și frământare teoretică la platitudine, emfază și subiectivism». De fapt, În ordine literară, ceea ce-l caracterizează pe Baconsky este oscilarea lui permanentă Între formalism și realism. (Ă). Contactul cu realitățile noi, cu partidul, cu ideologia clasei muncitoare, ajutorul primit de la redacția Scânteii, i-au deschis poetului
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
literar. Criticii noștrii s-au dezinteresat, Într-adevăr, de munca poeților și prozatorilor. Nu vom găsi, până la numărul 8, nici o apreciere critică, nici o Îndrumare dată tinerilor scriitori. Vom găsi În schimb, În numărul 4, o notă care anunță, nu fără emfază, proiectele scriitorilor clujeni. Fără să fi urmărit În ce măsură s-au realizat aceste proiecte, fără să fi contribuit la realizarea lor, revista vine, În nr. 1 -2 (1951) cu o nouă notă, care anunță, tot așa de sigur, un șir de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nici, de asemenea, relativiste. În termenii lui Emanuel Adler, constructivismul își propune o "cale de mijloc" între, pe de o parte, refundamentarea principiilor științifice ale cunoașterii și, pe de altă parte, validarea empirică a rezultatelor afirmate (Adler: 1997, 2005). Între emfaza asupra interpretării existentă în curentele filosofice post-pozitiviste, respectiv perspectiva raționalistă clasică a modernității, care pune în centru individul. Pentru Adler, constructivismul aspiră și până la un punct a reușit să găsească un teren de mijloc (middle ground) între o perspectivă raționalistă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
conștiinței socialiste a oamenilor muncii (Rolul și atribuțiile sindicatelor: 1972, 130-131). Conform Congresului al XI-lea al PCR, România intrase deja în etapa "societății socialiste multilateral dezvoltate", avansând înspre comunism. Aici rezidă "Însemnătatea istorică epocală a acestui Congres", afirma cu emfază secretarul general al PCR (Congresul al XI-lea...: 1975, 15). Programul (PCR, n.m.) fundamentează științific principiile de bază ale societății socialiste multilateral dezvoltate, ca fază superioară a socialismului, în procesul trecerii treptate spre comunism. [...] În această fază se asigură dezvoltarea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
devenit realitate, paradoxal, în ciuda opoziției a numeroase state arabe și africane care alcătuiau însăși lumea a treia în ceea ce privește politica economică externă a RSR (vezi Gafton and the Romanian Section: 23 May 1979, 7-8). În interiorul țării, evenimentul a fost prezentat cu emfază ca o confirmare a statutului tot mai important al RSR și a lui Ceaușescu personal în viața internațională, fiind catalogat drept inevitabil (Lawson: 1983, 366). Mai mult, integrarea RSR în "Grupul celor 77" valida "un principiu susținut cu convingere de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fapt, pentru întreaga creație a acestuia. Surpriza cititorului este în acest caz imensă: lectura lui Hamlet, a Regelui Lear, a Neguțătorului din Veneția, a lui Richard III ș.a.m.d. se poate face și altfel, renunțând la aserțiunile încetățenite cu emfază de critica de specialitate sau, mai exact, reținând doar ceea ce exegeza afirmă fără interes apodictic. Traseele de analiză, propunerile regizorale, interpretarea toate, pe rând, istorice, literare, teatrale, metafizice etc. ne fac atenți la un univers labirintic cu disimulate căi de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
măsură. Fără să obosească, fără să îmbătrânească, profesorul își cucerește auditoriul prin recursul plin de tandrețe la maeștrii Ciulei, Pintilie, Penciulescu și prin nevoia de fi aproape de studenții de ieri și de azi. E ceea ce îl definește: apartenența lipsită de emfaza la categoria maeștrilor și apropierea permanentă de generația celor care învață de la el. Sunt puțini dascăli care își pot revendica o asemenea suplețe a statutului, o astfel de pecete identitară duală. Tototdată, este ceea ce îl menține undeva, parcă, între și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
adevărat și sublim Tratat politic de bază și, fără îndoială, cea mai bună creație a celor două cancelarii diplomatice de la București și Chișinău. Aceste documente ar urma să constituie textul Tratatului și validitatea lui solemnizată în comun și cu multă emfază de către guvernanții de astăzi care ar trebui să se considere privilegiați pentru că au putut să realizeze un asemenea act de importanță istorică. În consecință, cele două documente fac inutilă și neproductivă orice altă încercare cum este, de pildă, cea practicată
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
comun al termenului) va cruța persoană respectiv] atât de frustrarea unei dorințe neîmplinite, cât și de consecințele indulgentei exagerate; curajul provenit din raționarea asupra lucrurilor de care ne este team] va înl]tură forma cea mai puternic] a neliniștii mintale. Emfaza asupra interesului propriu poate fi perceput] că o form] de egoism, iar dac] ne-am lua dup] Epicur, aceasta ar constitui definiția corect]. Dar interpretarea, atribuit] de c]tre alți filosofi „interesului personal”, care trateaz] și alte calit]ți, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ruga, doar blestemul, încolo, nu și-au dezlipit privirea de pămînt, de pămîntul pe care atît de mîngîietor au știut să-l calce cu tălpile goale. Monumentele românilor? Casa și biserica. Amîndouă, de dimensiuni apropiate dimensiunilor terestre, neînspăimîntătoare, ferite de emfază. Împrumutînd de la vegetația din jur culorile fundamentale, cînd stinse și reculese, cînd arzătoare și sonore. În preajma acestor monumente, românii s-au simțit la ei acasă. Nu s-au simțit însă acasă atunci cînd în glia lor au început să se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
reamintindu-ne originea noastră nobilă. Foaierul Teatrului Național. Spațiul în care poți lua pulsul civilizației locale. În postura ei demonstrativ-mondenă. Tînăra pereche își consumă antractul în traversarea calmă și ușor emoționată a mochetelor. Ea, înaltă, distinsă biologic, își etalează fără emfază farmecul frust, pășind ușor cabrat și conversînd minim. Cu partenerul care-și temperează cu grijă alura sportivă. Ce-și vorbesc? Să nu ne facem iluzii prea mari. Altceva e important. România pierzînd, prin dictatură comunistă, uzanța mondenității firești, neparvenite, și-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
doctoratul cu teza Idei estetice și literare în anchetele din presa românească a perioadei 1900-1950. Încă elev, publică versuri și însemnări literare în foi școlare de cultură, în a căror redactare se implică. Încercările poetice, în dicție livrescă, practicând mica emfază a aluziei mitologice, surprind prin gravitatea unor îngândurări. În studenție, D. colaborează la „Dialog” și „Opinia studențească”, semnătura lui reapărând după un timp în „Arlechin”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Viața românească”, „Revista de lingvistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
și topica nu sunt relevante. Pentru dezambiguizare, e folosit fie pasivul, fie antipasivul. Există două tipuri de antipasiv: unul numit antipasiv absolutiv și altul numit antipasiv focus/agentiv. Pivot S/O. Topică VOA. Subiect nul. Pronumele independente apar rar, marcând emfaza. Se pare că nu apar niciodată în același enunț A și O realizate pronominal. RAJASTHANI Limbă indo-europeană din familia indo-iraniană, grupul indic central, vorbită în India. 80 de milioane de vorbitori. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de aspect: nominalul primește
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
după sistemul absolutiv−ergativ; ulterior, s-a dezvoltat un sistem de sufixe verbale pentru marcarea acordului, atașate la auxiliare, se reduc formele pronominale libere și, din moment ce informația pronominală este conținută de forma verbală, uzul pronumelor scade, fiind folosite numai pentru emfază; morfologia s-a simplificat, sistemul absolutiv−ergativ generalizându-se și la pronume; în stadiul actual al limbii, marcarea se face prin acord, care funcționează după sistemul nominativ− acuzativ pentru pronume și absolutiv− ergativ pentru nume. Ergativul este omonim cu instrumentalul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pune clar în evidență diferența de perspectivă dintrecele două modele deterministe. Dacă acceptăm schema cauzalității, punctul de vedere istorist, evenimențialist pare inevitabil. Dimpotrivă, schema structuralistă include ea însăși, în mod logic, o atitudine antievenimențialistă și antiistoristă. Structuraliștii au declarat cu emfază că, după „revoluția” lor, istoria ca obiect legitim de preocupare pentru știință nu mai este posibilă. În realitate, nu afostînsă nici o revoluție structuralistă. Sau, chiar dacă a existat, nu este asociată cunumele lui Lévi-Strauss, Foucault sau Althusser. Ea este mult anterioară
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în „Revista literară” (recunoscută pentru afilierea la „Literatorul”) și „Adevărul ilustrat”. Din lirica sfârșitului de veac, poetul împrumută șabloane și convenții: minore lamentații și arpegii triste, tângă erotizantă ori, „sub clare nopți de Pampelună”, mirajul unor „țări cu cerul violet”, emfază, declamații teatrale în notă epicureană, expansivă, contrariate de frisonul morții, „poze” nostalgice sau, la rigoare, bagatelizând idila, cu un vioi accent, făcând mai tot discursul suspectabil. Sonorități exotice, livrești, afirmă pe alocuri relația cu o retorică impusă odată cu pleiada următoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
rezultă și din răspunsurile lor la o altă întrebare legată de corupție care apare în ancheta BOP 2003 (CRN). Tabelul următor prezintă rezultatele la această întrebare. Ultima coloană prezintă rezultatele valide, adică rezultatele care exclud non-răspunsurile și răspunsurile „nu știu”. Emfaza asupra cuvintelor „doar” și „toate” există în chestionar. Tabelul 7 CRN: „În opinia dumneavoastră, în România...” (N=2100) Majoritatea covârșitoare a românilor consideră că există corupție la toate nivelurile, că aceasta este generalizată. Analiza factorială ne-a indicat toate dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]