1,692 matches
-
Gîtză, Chimet & Silvestru, 1968; Niculescu, 1957 etc. 57 Pentru detalii privind teatrul de umbre turc, chinezesc, european etc., vezi Bălăiță, 2007a. Pentru particularizarea teatrului de umbre adus de către turci în Țările Române, vezi Dinescu, 1982, p. 168. 58 Pentru ipostaza "emițătorului multiplu", vezi și Munteanu, 2005, p. 17. 59 De aici și prezentarea textului dramatic drept "matrice a textului de spectacol" (Măciucă, 1989, p. 193). 60 Cf., pentru așa-numita "decodificare în trepte a mesajului estetic", Popescu, 1990, p. 73. 61
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de profesioniști în comunicare, iar posibilitățile de feedback din partea cititorilor sunt minime. Mulți către mulți Dacă în comunicarea personală e vorba de o relație unu la unu, în care cele două persoane implicate sunt pe rând (și uneori simultan - sic) emițător și receptor, în comunicarea mass media avem de-a face cu modelul unul (sau puțini) către mulți. Social media, pe de altă parte, permit comunicarea după modelul mulți către mulți (unde termenul mulți este, desigur, relativ). Bingham și Conner definesc
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
iar T′ se înscrie în perforațiile lui T („troués textuels”). Acest T′ se interpune în mod necesar între T și P, servind de mediator. Textul teatral („semnul teatral”) este analizabil ca orice alt fenomen lingvistic sau proces de comunicare, având emițător, receptor, cod, canal, referent, context, chiar dacă aceste elemente prezintă o anumită specificitate (mai mulți emițători - autor, regizor, actori -, o serie simultană de mesaje, un receptor multiplu, coduri plurale etc.). Pe lângă comunicarea propriu-zisă, în teatru există și un ansamblu de „stimuli
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
mod necesar între T și P, servind de mediator. Textul teatral („semnul teatral”) este analizabil ca orice alt fenomen lingvistic sau proces de comunicare, având emițător, receptor, cod, canal, referent, context, chiar dacă aceste elemente prezintă o anumită specificitate (mai mulți emițători - autor, regizor, actori -, o serie simultană de mesaje, un receptor multiplu, coduri plurale etc.). Pe lângă comunicarea propriu-zisă, în teatru există și un ansamblu de „stimuli” care realizează un context al receptării, o atmosferă: decor, culoare, muzică, costume, efecte speciale etc.
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
se confruntă. „Dialogul constituie esența însăși a teatrului, de vreme ce prin el, mai ales, se exprimă relațiile dintre eroi” , la baza sa aflându-se „raportul de forțe între personaje” . Dialogul de teatru are ca trăsătură fundamentală dubla enunțare, deoarece comportă doi emițători (autorul piesei și personajul căruia i-a delegat vocea sa) și doi receptori, așa cum am menționat mai sus. De aici se naște un joc permanent între sală și scenă, deoarece actorul-personaj adresează spectatorului - aflat „clandestin” în acest schimb verbal - ceea ce
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
Ducrot) accentuează pe aspectul pragmatic al dialogului, pornind de la teoria cuvântului-act: „A vorbi este a face. Logosul dobândește funcțiile praxisului și i se substituie”. (Roland Barthes) Orice act de limbaj are la bază un contract între interlocutori, care îi conferă emițătorului o anume putere de a vorbi, în virtutea căreia receptorul acceptă mesajul tăcând sau răspunzând la rândul său: a interoga înseamnă a afirma implicit că ai dreptul să interoghezi; a exprima un adevăr echivalează cu exercitarea dreptului de a-l exprima
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
să le simtă personajul, de unde un șir întreg de conotații scenice. Pe de altă parte, ne-spusul cuprinde și elementele a căror caracteristică este de „a fi spuse”: presupozițiile și subînțelesurile. Dificultatea apare în momentul în care universul enciclopedic al emițătorului (actor) și al receptorului (spectator) s-au schimbat, la fel și contextul socio-cultural, încât ne spusul nu va mai face parte din ceea ce toată lumea știe sau din ce este de la sine înțeles. Or, dacă el nu mai este perceput, vor
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
copiii) fac din televiziune. În felul acesta ei continuă să se plaseze în perspectiva funcțiilor mijloacelor de informare dominante, lărgind însă câmpul nevoilor și satisfacțiilor care stau la baza consumului de media. Abordarea uses and gratifications ("U&G") depășește schema emițător/receptor din modelele cibernetice ale comunicării, susținând faptul că individul "dialoghează" cu mijloa-cele de informare în funcție de nevoile lui preexistente, cărora le corespund mijloace de comunicare specifice, capabile să le satisfacă. În termeni de modele paradigmatice, această evoluție înregistrează trecerea de la
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
opinie, ceremoniile politice televizate etc.) și "teritoriile" (locale, regionale, naționale, transnaționale, internaționale) în care se desfășoară comunicarea politică. O reprezentare grafică a procesului de comunicare politică, prin intersecția celor două axe: axa subiectivă, a subiecților implicați în procesul de comunicare (emițător, receptor), și axa obiectivă, a obiectului comunicării (referent) și a mijloacelor de comunicare (cod), are următoarea configurație: Figura 1. Paradigma comunicării politice Cod/ Limbă Canal Emitent politic Mesaj politic Receptor Referențial politic Pe lângă reprezentarea parametrilor comunicării politice, modelele comunicaționale au
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al trăsăturilor limbajului verbal îi aparține lui Ch. F. Hockett 12 care indică drept definitorii următoarele aspecte: a) utilizarea aparatului audio-fonator; b) caracterul direcțional al emiterii și receptării mesajului; c) dispariția rapidă a emisiei sonore; d) caracterul interșanjabil al poziției emițătorului și receptorului; e) retroactivitatea: emițătorul percepe retroactiv propriul mesaj; f) specializarea: absența unei relații între forma fizică a mesajului și tipul de reacție suscitat; g) semanticitatea: relația dintre elementele mesajului și un referent exterior; h) arbitrarietatea: lipsa unei relații motivate
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
receptorilor etc.) sau statutul emitentului (om politic, jurnalist, analist etc.). Care sunt trăsăturile care conferă unui limbaj sau unui discurs caracterul politic și cum putem identifica aceste trăsături? Jean-Marie Denquin propune, în acest sens, trei criterii de identificare: a) criteriul emițătorului: este politic discursul emis de un om politic. Acest criteriu nu se dovedește universal valabil, de vreme ce nu putem limita utilizarea discursului politic la persoanele care ocupă scena politică: discuția dintre două persoane neangrenate în sfera politică poate ea însăși să
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
alte cuvinte avem nevoie, ci de alte idei"96. Transpare din aceste rânduri o deosebire fundamentală dintre limbajul politic și cel filosofic: în vreme ce primul este rezultatul unei căutări îndelungi, al unei selecții, vizând cuvântul cel mai potrivit pentru slujirea intereselor emițătorului, limbajul filosofic apelează la cuvinte comune, simple, iar acolo unde puterea de semnificare a acestora se dovedește neputincioasă, tăcerea își intră în drepturi. "Fie că va fi vorba de o abordare semiotică deductivă, fie de una abductivă, e important să
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dovedesc înrudirea sub raportul construcției ideatice pe care o implică și prin suscitarea unui comportament specific la nivelul receptării. Natura politică a limbajului publicisticii eminesciene este susținută atât de criteriul conținutului (este politic limbajul care tratează subiecte politice) și al emițătorului (persoana care utilizează limbajul politic are legitimitatea de a face acest lucru), cât și de criteriul contextului (în anumite situații, discursul unui emitent dobândește caracter politic)254. Fără a-și declara adeziunea la ideologia vreunei grupări politice din epocă, Eminescu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pe care o instituie articolul între gazetar și cititor. În ceea ce privește interpretarea textelor publicistice, analiza pragmatică vizează definirea atitudinilor implicate, a ecourilor ideologice înregistrate la nivelul grupului și al indivizilor 425, deoarece natura limbajului mediatic impune luarea în calcul atât a emițătorului, cât și a receptorului. Competența pragmatică a emitentului, definind capacitatea acestuia de a-și adecva discursul la datele contextului extralingvistic și la finalitățile manifestării discursive, determină selecția mijloacelor de exprimare și organizarea individuală a limbajului jurnalistic. În cazul publicisticii, conținutul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
TACE) sau intratumorală a unor radioizotopi (Yttrium-90, Iod 131, Holmiu 166) încorporați în microsfere de sticlă (Y90-Therasphere, Canada) sau rezină (Y90-SIR-Spheres, Australia) sau cuplați cu substanțe care să le asigure retenția intratumorală (lipiodol, chitosan, anticorpi antiferitină). Yttrium 90 este un emițător beta pur, cu timp de înjumătățire scurt (2,7 zile, iar 95% din radiație este emisă în primele 11 zile) și parcurs terapeutic tisular maxim de 11 mm (mediu = 2,5 mm), deci cu remanență scurtă și iradiere focală. Nu
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gabriel Kacso () [Corola-publishinghouse/Science/92144_a_92639]
-
primele 11 zile) și parcurs terapeutic tisular maxim de 11 mm (mediu = 2,5 mm), deci cu remanență scurtă și iradiere focală. Nu este necesară izolarea pacientului după implantare (spre deosebire de alți radioizotopi, de exemplu Iod 131, care este și gamma emițător). Microsferele (25-45 µm) nu au efect ischemic semnificativ, motiv pentru care se pretează la cazurile cu tromboză tumorală venoasă majoră (porta sau ramurile ei principale/ segmentare). Procedura este în general unică per leziune, dar poate fi repetată în caz de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gabriel Kacso () [Corola-publishinghouse/Science/92144_a_92639]
-
de către destinatar; (Prin context, Jakobson a desemnat: a) situația comunicanților; b) contextul - mesajele fac parte din același ansamblu de la care-și primesc sensul; c) referentul - la ce trimite mesajul, sau ce încearcă să descrie) - cod - ansamblul de semne comun destinatorului (emițătorului) și destinatarului; codificatorului și decodificatorului; - canal - contact, conexiune psihologică între emițător și destinatar, care le permit să stabilească și să mențină comunicarea; - destinatar - primește mesajul transmis (receptor) Cele șase elemente ale comunicării generează fiecare câte o funcție: Context (Referent) Funcție
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
Alto este inspirat din cibernetică și din teoria generală a sistemelor. Conform acestui model, pragmatica are ca obiect de studiu efectele comunicării asupra comportamentului. Relația dintre emițător și receptor, stabilită prin intermediul mesajelor și efectul pe care-l are asupra emițătorului reacția receptorului sunt privilegiate. Analiza lor se centrează asupra efectelor, și nu a cauzelor. Există o logică a comunicării - susțin ei - bazată pe un set de reguli, de coduri de comportament, care organizează comportamentul personal și relațiile interpersonale. Principala proprietate
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
operat pentru a-l descifra; atitudinală - valorizează cele transmise, situația comunicării și partenerul; c. finalitatea actului comunicativ: accidentală; subiectivă; instrumentală; d. capacitatea autoreglării: unidirecțională - când nu există feedback, nici interacțiune, radioul, televiziunea, presa scrisă; bidirecțională - cu feedback determinat de interacțiunea emițător - receptor și cu posibilitatea schimbării rolurilor, prin existența dialogului; e. scopul urmărit: oficială; neoficială; f. frecvența comunicării: permanentă; periodică; aperiodică; g. statutul interlocutorilor: vertical - valori ierarhice diferite: profesor - elev, ofițer - soldat, patron - angajat; orizontală - când nu există ierarhizare, interlocutorii având
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
de activitate: organizațională; educațională; publicitară; politică; de afaceri; interculturală etc.; 1.4. Elementele comunicării O comunicare eficientă presupune existența obligatorie a unor elemente de care depinde realizarea întregului proces comunicațional. Cea mai simplă reprezentare a actului de comunicare impune prezența emițătorului, a canalului și a receptorului. Prin canal este transmis un mesaj carea are același sens cu direcția de emisie. Studiul fenomenului comunicării a dovedit însă că există și factori perturbatori, care nu sunt numai zgomotul din canal, ci “întregul mediu
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
pragmatic: efectul informaței asupra receptorului. Adler (1991) distinge mai multe etape în construirea mesajului: - identificarea de către individ sau grup a mesajului de transmis; - descrierea mesajului, care presupune ideea de inclus în mesaj, formele de clasificare, identificarea diferențelor posibile între mediul emițătorului și cel al receptorului, sursele de perturbare etc.; Unii cercetători identifică cel puțin patru forme de mesaj: - mesajul care există în mintea, gândurile emițătorului; - mesajul care este transmis de emițător, ceea ce rezultă în urma codificării; - mesajul care este decodificat/interpretat de
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
mesajului, care presupune ideea de inclus în mesaj, formele de clasificare, identificarea diferențelor posibile între mediul emițătorului și cel al receptorului, sursele de perturbare etc.; Unii cercetători identifică cel puțin patru forme de mesaj: - mesajul care există în mintea, gândurile emițătorului; - mesajul care este transmis de emițător, ceea ce rezultă în urma codificării; - mesajul care este decodificat/interpretat de receptor; - mesajul care este reamintit de acesta; Canalul este suportul fizic al mesajului sau conexiunea psihologică între emițător și destinatar, care le permite să
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
elemente de cultură socială etc.; - dimensiunea istorică - timpul istoric și timpul actual; Codul presupune un repertoriu de semne și reguli de combinare a acestora. 1.5. Comunicarea lingvistică Comunicarea verbală este procesul de transmitere a unui mesaj de la o sursă (emițător) la un destinatar (receptor) prin intermediul unui cod (limbă naturală) și al unui canal. Elementul concret care facilitează actul comunicării este semnul lingvistic, rezultat al asocierii dintre un element perceptiv - semnificantul - si un element conceptual neperceptibil - semnificatul . Relația dintre semnificant
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
unei „convenții" și în conformitate cu o tradiție determinată, însă între semn și conceptul evocat nu există o relație necesară de tip cauză-efect ori invers. Lingvistul austriac K. Bühler (1934) definea semnul lingvistic prin trei dimensiuni: simptom, ca expresie a emițătorului, manifestând ceva despre cel care îl produce; semnal, pentru receptorul său și simbol în raport cu semnificatul său „real", întrucât desemnează printr-un concept ceva aparținând unei realități care este sau cel puțin se consideră a fi independentă atât de emițător cât
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
afectivitatea poate marca structura frazei. în limbaj afectiv, ordinea ideilor este alta decât în limbajul logic. Același autor arată că și categoriile gramaticale sunt exprimate uneori prin mijloacele limbajului afectiv. Preferința pentru un anume timp verbal se justifică prin atitudinea emițătorului față de cele relatate. Viitorul, de care se leagă realizarea gândurilor noastre este un timp subiectiv; trecutul este obiectiv. Funcția emotivă se realizează și prin utilizarea dativului etic, a superlativului absolut realizat prin mijloace expresive. Acestora li se alătură sufixele diminutivale
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]