2,071 matches
-
icoane pictate în ulei, în stil neo-bizantin, datează din secolul al XVII-lea. Cu prilejul reparațiilor radicale din 1913 un pictor anonim a executat o pictură murală în tempera, care a constat doar din câteva scene pe pandantivi și în emisferele calotelor. În prezent, ea este deteriorată și ștearsă, păstrându-se doar chipul Maicii Domnului îndurătoarea de pe calota din pronaos. Biserica păstrează câteva obiecte de cult de valoare printre care menționăm un potir de argint cu ornamentații florale și medalioane aplicate
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
of Galaxies (UGC) este un catalog de galaxii care recenzează cam de galaxii vizibile în emisfera nordică. Catalogul cuprinde cvasitotalitatea galaxiilor situate la nord de declinația -02°30', până la un diametru limită de 1,0 minut de arc sau o magnitudine aparentă limită de 14,5. Principala sursă a datelor este constituită din calchierea Palomar Observatory
Uppsala General Catalogue () [Corola-website/Science/332515_a_333844]
-
Acest articol este despre ul Pământului și despre ecuatorul unei planete în general. Pentru ecuatorul ceresc, vezi (sfera cerească)." Ecuatorul (lat. "nivelator") este cercul imaginar situat la mijlocul distanței dintre poli care împarte o planetă (un glob) în două emisfere egale, el fiind prima și cea mai lungă linie de latitudine geografică (paralela) de 0°. Axa de rotație a unui obiect astronomic definește centrul normal, și în general și centrul de greutate al unui nivel care este numit nivel ecuatorial
Ecuator () [Corola-website/Science/304759_a_306088]
-
este o paralelă a globului pământesc, are diametrul de circa 12.756 km și străbate centrul continentului african, Insulele Maldive, Oceanul Indian, Indonezia, zona centrală a Oceanului Pacific cu Micronezia, nordul Americii de Sud fiind însoțită de pădurile ecuatoriale. Linia ecuatorului desparte pământul în emisfera de nord și emisfera de sud; din cauza rotației Pământului el se poate depărta de axa de rotație cu circa 10 m de punctul central ecuatorial mediu. Lungimea teoretică a ecuatorului este de 40.074,99840 km, el traversând statele: Capitalele
Ecuator () [Corola-website/Science/304759_a_306088]
-
globului pământesc, are diametrul de circa 12.756 km și străbate centrul continentului african, Insulele Maldive, Oceanul Indian, Indonezia, zona centrală a Oceanului Pacific cu Micronezia, nordul Americii de Sud fiind însoțită de pădurile ecuatoriale. Linia ecuatorului desparte pământul în emisfera de nord și emisfera de sud; din cauza rotației Pământului el se poate depărta de axa de rotație cu circa 10 m de punctul central ecuatorial mediu. Lungimea teoretică a ecuatorului este de 40.074,99840 km, el traversând statele: Capitalele care sunt în apropiere
Ecuator () [Corola-website/Science/304759_a_306088]
-
40.074,99840 km, el traversând statele: Capitalele care sunt în apropiere de ecuator: La navigația pe mare există un ritual de "botez" al călătorilor care travesează pentru prima oară linia ecuatorului. Deoarece ecuatorul împarte globul pământesc în cele două emisfere nordică și sudică, el se folosește și ca referință pentru precizarea latitudinii nordice sau sudice; de exemplu, orașul Berlin se află la o latitudine de 52°N.Germania se află între paralelele de 47,4 - 54,9°N (între circa
Ecuator () [Corola-website/Science/304759_a_306088]
-
pentru precizarea latitudinii nordice sau sudice; de exemplu, orașul Berlin se află la o latitudine de 52°N.Germania se află între paralelele de 47,4 - 54,9°N (între circa 5.300 - 6.100 km depărtare de ecuator, în emisfera nordică). În lungul liniei ecuatoriale, arcului de cerc cu valoarea de 1 minut îi corespunde o distanță de o milă marină (aproximativ 1852 m). La fel ca în cazul polilor, există și un "ecuator magnetic" precum și un "ecuator climatic". Monumentul
Ecuator () [Corola-website/Science/304759_a_306088]
-
cărei orbită a traversat stratosfera terestră, în aprilie 2003. În 1972 s-a descoperit că această cometă este responsabilă a ploii de meteori a Pi Puppidelor, care apar în jurul lui 23 aprilie; această ploaie de meteori este observabilă doar din Emisfera sudică, fiind mai intensă în anii în care cometa trece la periheliu. Revenirea cometei din 2002 (cu periheliul estimat pentru data de 8 octombrie 2002) a fost defavorabilă și nu au fost făcute observații ale astrului. Ultimele perihelii ale cometei
26P/Grigg-Skjellerup () [Corola-website/Science/334102_a_335431]
-
este emisfera Lunii care este în permanență întoarsă spre Pământ, cealaltă parte fiind numită « fața ascunsă a Lunii ». Într-adevăr, o singură și aceeași parte a Lunii este vizibilă de pe Pământ, deoareace Luna posedă o perioadă de rotație egală cu perioada sa
Fața vizibilă a Lunii () [Corola-website/Science/329832_a_331161]
-
meridianelor și latitudinilor care se intersectează sub un unghi de 90°, este un sistem imaginar care împarte suprafața globului, cu scopul ușurării orientării. Ecuatorul aparține liniilor de latitudine fiind între ele linia cea mai lungă ce împarte globul în două emisfere de nord și sud care sunt așezate perpendicular (90°) pe raza globului terestru, ecuatorul fiind linia care delimitează latitudinea nordică de cea sudică.<br>Fiecare meridian intersectează liniile de latitudine sub un unghi de 90° și unește cei doi poli
Coordonate geografice () [Corola-website/Science/306416_a_307745]
-
dintre Elba și Amur; Pan-Pacific, arie ce urma să fie disputată de Japonia cu puterile coloniale europene și S.U.A.; Pan-America și Pan-Islam, zona Orientului Mijlociu. În condițiile în care Marea Britanie și S.U.A. dominau - prin interese comune - întreaga Emisferă Occidentală, Haushofer s-a arătat convins că, doar o alianță contrabalansatoare a Germaniei cu Rusia - chiar și Sovietică - și Japonia putea asigura țării sale supraviețuirea ca mare putere. Astfel se explică opoziția lui Haushofer față de războiul cu Uniunea Sovietică. Cu toate că
Karl Haushofer () [Corola-website/Science/299311_a_300640]
-
numără și fenomenul cunoscut sub numele de „Iarnă vulcanică”: 1816 a devenit cunoscut ca „Anul Fără Vară”, din cauza efectului asupra vremii din America de Nord și Europa. Culturile agricole au fost distruse și efectivele de animale au murit în mare parte din emisfera nordică, în cea mai gravă foamete a secolului al XIX-lea. În timpul unei excavări în 2004, o echipă de arheologi a descoperit rămășițe îngropate de erupția din 1815. Ele au fost păstrate intacte sub 3 m adâncime de depozite piroclastice
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
înroșit și estompat lumina soarelui, astfel încât petele solare au fost vizibile cu ochiul liber. Nici vântul, nici precipitațiile nu au dispersat „ceața”. Aceasta a fost identificată ca un "văl stratosferic de aerosoli de sulfat". În vara anului 1816, țările din emisfera nordică au suferit condiții meteorologice extreme, acest an a fost numit "anul fără vară". Temperaturile medii globale au scăzut cu 0,4-0,7 °C, suficient pentru a cauza probleme agricole semnificative pe glob. La 4 iunie 1816, au fost consemnate
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
culturilor agricole din America de Nord. Canada a suferit un frig extrem în timpul verii. În apropiere de orașul Quebec, din 6 până pe 10 iunie 1816, s-au acumulat 30 cm de zăpadă. 1816 a fost al doilea an rece din istorie în emisfera nordică, din 1400 încoace, după 1601, în urma erupției din 1600 a vulcanului Huaynaputina în Peru. Deceniul anilor 1810 este cel mai rece deceniu înregistrat, acest rezultat este din cauza erupției lui Tambora din 1815 și altor erupții suspectate a fi avut
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
Orion, cunoscut și drept "Vânătorul", este o constelație în emisfera nordică, fiind una dintre cele mai cunoscute. Ea este vizibilă și de pe teritoriul României în perioada noiembrie - aprilie. Prin mijlocul constelației trece ecuatorul ceresc, ceea ce face ca această alăturare de stele sa fie vizibilă din orice punct al Terrei, fapt
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
Câinele Mic (în latină: "Canis Minor") ai vânătorului. Vânătorul „se luptă” cu Taurul (în latină: "Taurus"). Pe lângă aceștia trece Fluviul Eridan. De-asemenea este prezent și Iepurele (în ). Există și alte modalități de a privi această constelație. De exemplu, în emisfera sudică, Orion are o cu totul altă poziționare și astfel centura și sabia sunt denumite "Saucepan", („oala”, în limba română) în Australia. Centura lui Orion este numită și "Drie Konings" („Cei Trei Regi”) sau "Drie Susters" („Cele Trei Surori”) de
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
sintagma "Cei Trei Regi" face referire la Cei trei crai de la Răsărit evocați în Evanghelia după Matei (Matei 2, 1-12). În zona tropicelor, constelația trece pe la zenitul locului, moment care este văzut cel mai bine între lunile noiembrie - februarie. În emisfera nordică, această constelație este una de iarnă, în timp ce în emisfera sudică este vara. În Antarctica, constelația nu este vizibilă în momentul cel mai propice deoarece Soarele nu apune în acel sezon și deci stelele nu sunt vizibile multă vreme. Constelația
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
de la Răsărit evocați în Evanghelia după Matei (Matei 2, 1-12). În zona tropicelor, constelația trece pe la zenitul locului, moment care este văzut cel mai bine între lunile noiembrie - februarie. În emisfera nordică, această constelație este una de iarnă, în timp ce în emisfera sudică este vara. În Antarctica, constelația nu este vizibilă în momentul cel mai propice deoarece Soarele nu apune în acel sezon și deci stelele nu sunt vizibile multă vreme. Constelația Orion este foarte folositoare pentru a găsi mai multe stele
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
lui Frigg" (Friggerock) sau "Furca lui Freyja".. În mitologia finlandeză, constelația Orion apare sub denumirea de "Coasa lui Väinämöinen". Această denumire este plauzibilă deoarece constelația poate fi văzută pe cer în timpul începutului de toamnă când este timpul recoltei anuale în emisfera nordică. În mitologia indiană, această constelație este cunoscută ca și Vyudh, ceea ce înseamnă Vânătorul. Mai este de-asemnea cunoscută ca și Kălpurush (Distrugătorul). În Rig Veda, constelația apare sub denumirea de Mriga (Animalul sau Căprioara). Caracterul chinez 參 (pinyin: shēn) a
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
principal al acestor dispoziții este limitarea sau prevenirea imigrației părinților în speranța obținerii cetățeniei statului respectiv pentru copilul lor. Dreptul pământean este răspândit mai ales în țările industrializate, ce doresc să-și mărească numărul de cetățeni, precum și în țările din emisfera vestică, care caută să-și mărească numărul populației în condițiile în care aceasta descrește, sau crește insuficient. Acest lucru se regăsește și în unele state în curs de dezvoltare, în special în Pakistan. Statele care practică dreptul pământean sunt : Unele
Ius soli () [Corola-website/Science/315275_a_316604]
-
și în următoarele câteva luni peste 2000 de avioane au efectuat asemenea atacuri. Când Japonia a devenit subiectul unor intense bombardamente strategice efectuate cu superfortărețele B-29, militarii japonezi au incercat utilizarea atacurilor suicidale împotriva acestei amenințări. Pe timpul iernii 1944-45 din emisfera nordică, IJAAF a format Regimentul Aerian 47, cunoscut și sub denumirea Unitatea Specială Shinten ("Shinten Seiku Ta"), la aerodromul Narimasu, Nerima Tokio, pentru a apăra Zona Metropolitană Tokio. Unitatea a fost echipată cu avioane de vânătoare Nakajima Ki-44 Shoki ("Tojo
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
Numele constelației se referă atât la aranjamentul propriu-zis al stelelor din ea, cât și la întreaga regiune de pe cer pe care o ocupă aceste stele. Bolta cerească, numită și sfera cerească, este împărțită la fel ca și Pământul în două emisfere. Constelațiile din emisfera nordică cunoscute azi au fost înregistrate de către Helvelius în 1687. Încă de pe vremea vechilor greci astronomii au numit cerul nocturn "sfera celestă", pentru că, văzut de pe Pământ, el arată ca suprafața unei sfere văzută din interior (bolta cerească
Cerul înstelat () [Corola-website/Science/305566_a_306895]
-
referă atât la aranjamentul propriu-zis al stelelor din ea, cât și la întreaga regiune de pe cer pe care o ocupă aceste stele. Bolta cerească, numită și sfera cerească, este împărțită la fel ca și Pământul în două emisfere. Constelațiile din emisfera nordică cunoscute azi au fost înregistrate de către Helvelius în 1687. Încă de pe vremea vechilor greci astronomii au numit cerul nocturn "sfera celestă", pentru că, văzut de pe Pământ, el arată ca suprafața unei sfere văzută din interior (bolta cerească), cu stelele prinse
Cerul înstelat () [Corola-website/Science/305566_a_306895]
-
Mintaka din constelația Orion se află una la 330 și cealaltă la 2.300 ani-lumină. În timp, de-a lungul mileniilor, constelațiile își schimbă treptat forma, pentru că stelele își modifică poziția unele față de celelalte. "Articol pricipal:" Constelație Majoritatea constelațiilor din emisfera nordică pe care le cunoaștem astăzi au fost denumite de vechii greci după personaje, creaturi sau figuri din mitologie. Constelațiile din emisfera sudică au fost identificate și denumite în secolele 16-18, mai ales de către olandezi, în timp ce navigatorii explorau coastele sudice
Cerul înstelat () [Corola-website/Science/305566_a_306895]
-
își schimbă treptat forma, pentru că stelele își modifică poziția unele față de celelalte. "Articol pricipal:" Constelație Majoritatea constelațiilor din emisfera nordică pe care le cunoaștem astăzi au fost denumite de vechii greci după personaje, creaturi sau figuri din mitologie. Constelațiile din emisfera sudică au fost identificate și denumite în secolele 16-18, mai ales de către olandezi, în timp ce navigatorii explorau coastele sudice. O parte sunt numite după instrumente științifice, cum ar fi Antlia (pompa de aer), Telescopium si Horologiul (pendula). Pe cerul nocturn pot
Cerul înstelat () [Corola-website/Science/305566_a_306895]