KorAP: Find »[drukola/base=emoțional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...532 >

13,290 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233

și cunoaștere ce caracterizează societatea modernă, o societate a organizațiilor. Cea de-a doua caracteristică esențială pentru ființele umane este nevoia, capacitatea și privilegiul acestora de a lua decizii, de a alege între diverse alternative. Cu componente raționale și subiective (emoționale), complet noi sau rutiniere, deciziile ne caracterizează viața cotidiană din momentul în care alegem între a ne ridica din pat dimineața sau a mai lenevi puțin și până când ne hotărâm să încheiem ziua de lucru închizând cartea, televizorul și/sau

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
Organizația voastră este interesată de problemele etice? Justificați răspunsul. Capitolul 3 Resursele umane. Indivizii și grupurile în organizații Obiective specifice: În urma parcurgerii acestui capitol trebuie să fiți capabili de: explica importanța resurselor umane pentru organizații; prezenta elementele esențiale ale inteligenței emoționale și utilitatea conceptului pentru organizații; comenta existența sau nu a „talentului” ca dimensiune a personalității unui individ și relevanța lui pentru succesul organizațiilor; recunoaște și analiza asemănările și deosebirile dintre grupuri și echipe în organizații. 3.1. Caracteristici ale resurselor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
individ este și nivelul său de cunoștințe, abilități etc. măsurat prin teste de inteligență (IQ) sau diverse alte teste de aptitudini. O abordare relativ recentă a caracteristicilor indivizilor se referă la o altă variabilă esențială pentru personalitatea unui individ: inteligența emoțională (EQ). 3.2. Indivizii 3.2.1. Inteligența emoțională (IQ versus EQ) Daniel Goleman, cel care a consacrat conceptul de inteligență emoțională în lucrarea cu același nume publicată în 1995 (tradusă și în limba română), nu este însă și descoperitorul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
măsurat prin teste de inteligență (IQ) sau diverse alte teste de aptitudini. O abordare relativ recentă a caracteristicilor indivizilor se referă la o altă variabilă esențială pentru personalitatea unui individ: inteligența emoțională (EQ). 3.2. Indivizii 3.2.1. Inteligența emoțională (IQ versus EQ) Daniel Goleman, cel care a consacrat conceptul de inteligență emoțională în lucrarea cu același nume publicată în 1995 (tradusă și în limba română), nu este însă și descoperitorul său. Conceptul fusese lansat într-un articol din 1990

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
abordare relativ recentă a caracteristicilor indivizilor se referă la o altă variabilă esențială pentru personalitatea unui individ: inteligența emoțională (EQ). 3.2. Indivizii 3.2.1. Inteligența emoțională (IQ versus EQ) Daniel Goleman, cel care a consacrat conceptul de inteligență emoțională în lucrarea cu același nume publicată în 1995 (tradusă și în limba română), nu este însă și descoperitorul său. Conceptul fusese lansat într-un articol din 1990 de către doi psihologi, John Mayer și Peter Salovey. Goleman l-a preluat, l-

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
au, fiecare, foarte multe derivate. Totuși, cercetătorii au constatat că patru dintre expresiile faciale caracteristice unor emoții de bază sunt universale, fiind recunoscute în toate culturile: frica, mânia, tristețea și bucuria. Reacția organismului în anumite circumstanțe este în primă instanță emoțională pentru că informațiile de această natură se transmit la creier mai rapid decât cele raționale și de aceea se obține o primă reacție emoțională și numai ulterior (vorbim de fracțiuni de secundă) una rațională, logică. Goleman consideră că inteligența emoțională este

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
în toate culturile: frica, mânia, tristețea și bucuria. Reacția organismului în anumite circumstanțe este în primă instanță emoțională pentru că informațiile de această natură se transmit la creier mai rapid decât cele raționale și de aceea se obține o primă reacție emoțională și numai ulterior (vorbim de fracțiuni de secundă) una rațională, logică. Goleman consideră că inteligența emoțională este rezultatul selecției naturale ancestrale a indivizilor care au supraviețuit pentru că au reușit să recunoască anumite intenții ale adversarilor (animale, semeni) și să reacționeze

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
instanță emoțională pentru că informațiile de această natură se transmit la creier mai rapid decât cele raționale și de aceea se obține o primă reacție emoțională și numai ulterior (vorbim de fracțiuni de secundă) una rațională, logică. Goleman consideră că inteligența emoțională este rezultatul selecției naturale ancestrale a indivizilor care au supraviețuit pentru că au reușit să recunoască anumite intenții ale adversarilor (animale, semeni) și să reacționeze rapid. Frica este un exemplu în acest sens, reacțiile fiziologice care o însoțesc fiind, conform lui

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
exemplu în acest sens, reacțiile fiziologice care o însoțesc fiind, conform lui Goleman, o reținere a sângelui în zona inferioară a organismului (zona membrelor inferioare), fapt ce facilitează fuga drept reacție inițial inconștientă, irațională (Goleman, 2005, pp. 357-358, 367-370). Reacțiile emoționale, foarte rapide, iraționale, sunt la originea unor gesturi altfel inexplicabile, precum împușcarea din greșeală, ca reacție la frică, a unor persoane nevinovate, uneori membri ai familiei. Totuși, spune Goleman, inteligența emoțională se poate educa pentru a spori gradul de control

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
inițial inconștientă, irațională (Goleman, 2005, pp. 357-358, 367-370). Reacțiile emoționale, foarte rapide, iraționale, sunt la originea unor gesturi altfel inexplicabile, precum împușcarea din greșeală, ca reacție la frică, a unor persoane nevinovate, uneori membri ai familiei. Totuși, spune Goleman, inteligența emoțională se poate educa pentru a spori gradul de control al propriilor reacții în situații critice. Polițiștii, de exemplu, fac antrenamente sistematice de reacție rapidă și diferențiată la apariția unor ținte diverse: răufăcători sau persoane nevinovate. Într-un articol publicat ulterior

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
reacție rapidă și diferențiată la apariția unor ținte diverse: răufăcători sau persoane nevinovate. Într-un articol publicat ulterior cărții, „What makes a leader?” (Ce anume îl face lider pe cineva?), Daniel Goleman (1998) consideră că există cinci componente ale inteligenței emoționale: autoconștientizare, autocontrol, motivație, empatie și abilitate socială. Articolul abordează tema inteligenței emoționale și a utilității ei în conducerea organizațiilor. Goleman prezintă cele cinci componente ale inteligenței emoționale, modul cum poate aceasta să transforme un manager în lider și căile prin

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
nevinovate. Într-un articol publicat ulterior cărții, „What makes a leader?” (Ce anume îl face lider pe cineva?), Daniel Goleman (1998) consideră că există cinci componente ale inteligenței emoționale: autoconștientizare, autocontrol, motivație, empatie și abilitate socială. Articolul abordează tema inteligenței emoționale și a utilității ei în conducerea organizațiilor. Goleman prezintă cele cinci componente ale inteligenței emoționale, modul cum poate aceasta să transforme un manager în lider și căile prin care poate fi învățată sau îmbunătățită. Articolul este foarte clar, explicit, plin

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
lider pe cineva?), Daniel Goleman (1998) consideră că există cinci componente ale inteligenței emoționale: autoconștientizare, autocontrol, motivație, empatie și abilitate socială. Articolul abordează tema inteligenței emoționale și a utilității ei în conducerea organizațiilor. Goleman prezintă cele cinci componente ale inteligenței emoționale, modul cum poate aceasta să transforme un manager în lider și căile prin care poate fi învățată sau îmbunătățită. Articolul este foarte clar, explicit, plin de exemple relevante. Abordarea paradigmatică (metoda unicului element explicativ folosit și de Freud, Einstein și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
și căile prin care poate fi învățată sau îmbunătățită. Articolul este foarte clar, explicit, plin de exemple relevante. Abordarea paradigmatică (metoda unicului element explicativ folosit și de Freud, Einstein și alți oameni de știință clasici americani) continuă cu structura inteligenței emoționale, care constă în definiții și „repere esențiale” ale celor cinci componente. Multe dintre afirmațiile lui Goleman sunt pline de semnificații și par extrem de relevante pentru management. Așa-numitul talent al liderilor, de obicei considerat ca fiind moștenit genetic, un dar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
oracolului din Delphi sau „pasiunea de a munci din rațiuni care merg dincolo de bani și status” (Goleman, 1998, p. 95) sunt convingeri frecvent întâlnite în cultura modernă și, în consecință, ușor de agreat. Este ușor să acceptăm și că inteligența emoțională poate fi învățată și îmbunătățită; primele trei componente (autoconștientizare, autocontrol, motivație) „sunt toate abilități/calități de autoconducere”, care se referă la capacitatea cuiva de a se controla și adapta la situații, iar „empatia și abilitatea socială privesc abilitatea unei persoane

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
sunt toate abilități/calități de autoconducere”, care se referă la capacitatea cuiva de a se controla și adapta la situații, iar „empatia și abilitatea socială privesc abilitatea unei persoane de a gestiona relațiile cu alții” (Goleman, 1998, p. 101). Inteligența emoțională variază cu vârsta, corelația între nivelul de inteligență emoțională și vârstă fiind ușor de înțeles dacă ne gândim că și experiențele emoționale se învață, se cumulează. Ultima componentă, „abilitatea socială, este punctul culminant al celorlalte dimensiuni ale inteligenței emoționale”. Dintre

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
la capacitatea cuiva de a se controla și adapta la situații, iar „empatia și abilitatea socială privesc abilitatea unei persoane de a gestiona relațiile cu alții” (Goleman, 1998, p. 101). Inteligența emoțională variază cu vârsta, corelația între nivelul de inteligență emoțională și vârstă fiind ușor de înțeles dacă ne gândim că și experiențele emoționale se învață, se cumulează. Ultima componentă, „abilitatea socială, este punctul culminant al celorlalte dimensiuni ale inteligenței emoționale”. Dintre cele cinci componente numai una este în mod clar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
și abilitatea socială privesc abilitatea unei persoane de a gestiona relațiile cu alții” (Goleman, 1998, p. 101). Inteligența emoțională variază cu vârsta, corelația între nivelul de inteligență emoțională și vârstă fiind ușor de înțeles dacă ne gândim că și experiențele emoționale se învață, se cumulează. Ultima componentă, „abilitatea socială, este punctul culminant al celorlalte dimensiuni ale inteligenței emoționale”. Dintre cele cinci componente numai una este în mod clar legată de „emoții”: autocontrolul. Celelalte patru, chiar dacă sunt plasate în aceeași parte a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
Inteligența emoțională variază cu vârsta, corelația între nivelul de inteligență emoțională și vârstă fiind ușor de înțeles dacă ne gândim că și experiențele emoționale se învață, se cumulează. Ultima componentă, „abilitatea socială, este punctul culminant al celorlalte dimensiuni ale inteligenței emoționale”. Dintre cele cinci componente numai una este în mod clar legată de „emoții”: autocontrolul. Celelalte patru, chiar dacă sunt plasate în aceeași parte a creierului, în sistemul limbic, nu au nimic în comun cu emoțiile (cu propriile emoții). Atunci de ce să

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
una este în mod clar legată de „emoții”: autocontrolul. Celelalte patru, chiar dacă sunt plasate în aceeași parte a creierului, în sistemul limbic, nu au nimic în comun cu emoțiile (cu propriile emoții). Atunci de ce să numim acest tip de inteligență „emoțională”, și nu inteligență socială, fiind vorba de înțelegerea emoțiilor altora și reacția față de acestea? Un bun lider este acceptat și recunoscut ca lider în special datorită calității foarte rare de a identifica scopurile principale ale organizației și de a-i

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
de a atinge acele scopuri. Această însușire a liderului conține un criteriu intrinsec care-l face pe lider dezirabil pentru organizație. Alte semnificații/implicații ale articolului lui Goleman se referă la: programele de training care au ca scop îmbunătățirea inteligenței emoționale; acestea fac frecvent greșeala de a ținti partea din creier specifică cunoștințelor raționale, memoriei etc., deci partea greșită; sublinierea importanței optimismului, a implicării în organizație, a antrenării și pregătirii mentale pentru conducerea organizației. Cu toate acestea: Daniel Goleman, ca și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
greșită; sublinierea importanței optimismului, a implicării în organizație, a antrenării și pregătirii mentale pentru conducerea organizației. Cu toate acestea: Daniel Goleman, ca și Freud sau alți oameni de știință, explică succesul unei persoane ca lider printr-o singură variabilă: inteligența emoțională. Ce putem spune despre celelalte variabile „nedescoperite” încă? Evoluția teoriilor despre organizații are multe pietre de hotar care par a deține „explicația” la timpul lor: managementul științific, birocrația, relațiile umane sau resursele umane. Ce va fi după inteligența emoțională? Pe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
inteligența emoțională. Ce putem spune despre celelalte variabile „nedescoperite” încă? Evoluția teoriilor despre organizații are multe pietre de hotar care par a deține „explicația” la timpul lor: managementul științific, birocrația, relațiile umane sau resursele umane. Ce va fi după inteligența emoțională? Pe de altă parte, este inteligența emoțională cea care face diferența, iar celelalte componente ale inteligenței (celelalte capacități/abilități/calități) sunt irelevante pentru un bun lider? Dacă toți liderii studiați au avut un scor atât de mare al QI și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
variabile „nedescoperite” încă? Evoluția teoriilor despre organizații are multe pietre de hotar care par a deține „explicația” la timpul lor: managementul științific, birocrația, relațiile umane sau resursele umane. Ce va fi după inteligența emoțională? Pe de altă parte, este inteligența emoțională cea care face diferența, iar celelalte componente ale inteligenței (celelalte capacități/abilități/calități) sunt irelevante pentru un bun lider? Dacă toți liderii studiați au avut un scor atât de mare al QI și al abilităților tehnice, așa cum menționa Goleman (1998

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
QI și al abilităților tehnice, așa cum menționa Goleman (1998, p. 94), acest lucru înseamnă că ei au fost selectați folosind criterii precum QI și abilități tehnice. Ce s-ar fi întâmplat dacă ei ar fi fost selectați folosind nivelul inteligenței emoționale drept criteriu principal? La același nivel al inteligenței emoționale, un scor superior al QI sau cele mai bune abilități tehnice, sau ceva complet nou poate face diferența dintre liderii eficienți și cei ineficienți. 3.2.2. Despre talent Într-un

[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]