KorAP: Find »[drukola/base=empiric & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...238 >

5,930 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

urmare, în analitica ei, despre noțiuni, județe și concluzii tocmai conform cu funcțiunile și ordinea acelor puteri ale sufletului care-s resumate sub denumirea largă de inteligență. Fiindcă sus-menționata logică formală numai face abstracție de la conținutul cunoștinței (de-i pur, ori empiric) și se ocupă peste tot numai cu forma cugetărei (a cunoștinței discursive), de aceea în partea ei analitică poate să cuprindă și un canon al rațiunei, a cărei formă își are prescripția ei sigură și care poate fi înțeleasă apriori

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
să fie (adecuate) omogenă cu reprezentația celei de-a doua, adică noțiunea trebuie să conție ceea ce se reprezintă în obiectul care se subsumează sub ea; căci [aceasta] se-nțelege sub expresia: un obiect e cuprins sub o noțiune. Astfel noțiunea empirică a unui talger e omogen[ă] cu acea curat geometrică a unui cerc, fiindcă rotunjimea ce se cugetă în cea dentăi se poate intui în cea de a doua. Noțiuni intelectuale pure însă în comparație cu intuițiuni empirice (sau sensibile în genere

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
o noțiune. Astfel noțiunea empirică a unui talger e omogen[ă] cu acea curat geometrică a unui cerc, fiindcă rotunjimea ce se cugetă în cea dentăi se poate intui în cea de a doua. Noțiuni intelectuale pure însă în comparație cu intuițiuni empirice (sau sensibile în genere) sânt cu totul eterogene și nu pot fi regăsite în nici o intuițiune. Cum de este acuma cu putință subsumțiunea celor din urmă sub cele dentăi, cum de se poate aplica categoria la fenomene când nimeni nu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
existe un ce al treilea care stă-n omogeneitate pe de o parte cu categoria, pe de alta cu fenomenul, făcând cu putință aplicarea celei dintâi asupra celui de al doilea. Această reprezentație mijlocitoare trebuie să fie curată (fără nimic empiric) și totuși pe de o parte intelectuală, pe de alta sensuală. O asemenea este schema transcendentală. Noțiunea intelectuală conține unitatea sintetică pură a celor diverse în genere. Timpul, ca condiție formală a celor diverse din simțul interior, prin urmare ca

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cu o categorie (care constituie unitatea aceleia) întru cât e generală și se bazează pe-o regulă apriorică. Pe de altă parte e însă omogenă cu fenomenul, și anume într-atîta întru cât timpul trebuie să fie conținut în oricare reprezentație empirică a celor diverse. De aceea aplicarea unei categorii asupra fenomenelor va fi cu putință, în puterea și prin mijlocul determinărei de timp transcendentale, care ca schemă a noțiunilor intelectuale mijlocește subsumțiunea celor din urmă sub cea dentăi. După câte am

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
noțiunilor intelectuale mijlocește subsumțiunea celor din urmă sub cea dentăi. După câte am arătat în deducțiunea categoriilor nimeni cred nu va mai fi în îndoială de a se decide în privirea chestiunei dacă noțiunile intelectuale sânt numai pentru o întrebuințare empirică sau și pentru una transcendentală, adică: dacă {EminescuOpXIV 420} ele sânt numai si numai condițiile unei experiențe care apriori se referă la obiecte, sau dacă ele, ca condiții a putinței obiectelor în genere, se pot întinde asupra unor lucruri în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
parte a acestei sfere. Schema unui triunghi nu poate exista nicăieri decât numai în cugetare și însemnează regula sintezei imaginației în privirea formelor pure din spațiu. Și mai puțin ajunge vrodată un obiect al experienței sau icoana unui asemenea noțiunea empirică, ci o asemenea noțiune se referă întotdeauna nemijlocit la schema imaginației ca [la] o regulă a determinărei intuițiunei noastre conform cu o noțiune generală și certă. Noțiunea despre "cîne" însemnează o regulă după care imaginația mea își poate zugrăvi general forma

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
lor numai este o artă ascunsă în adâncimile sufletului omenesc, ale cărei apucături adevărate greu gândesc că le vom putea ghici de la natură și a le expune descoperite în vederea ochilor. Atâta putem spune numai, icoana este un product al facultății empirice a imaginației productive; schema noțiunilor sensibile (ca figuri în spațiu) un product și oarecum un monogram a imaginației pure apriorice, prin care și după care icoanele devin abia cu putință, dar cari trebuie să se împreune cu noțiunile numai prin

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
timp de la o simțire care are un grad oarecare până la disparițiunea acesteia, sau suindu-se viceversa încet-încet de la negație până la mărimea ei. 3. Schema substanței este persistența unui real în timp, adică reprezentarea acestuia ca al unui substratum al determinărei empirice de timp în genere, care rămâne pe când toate celelalte se schimbă. (Timpul nu se scurge, ci în [el] se scurge esistența celor schimbăcioase. Așadar timpului, care însuși e imutabil și rămâitor, îi corespunde în fenomen ceea ce-n esistență persistă, adică

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
simțului interior (receptivității). Așadar schemele noțiunilor intelectuale pure sânt adevăratele și singurele condiții cari li pot da acelora o referare la obiecte, prin urmare o semnificație, și categoriile nu sânt în urma-urmelor capabile de o altă întrebuințare decât de una empirică posibilă, servind numai la aceea că, pe rezoanele unei unități apriorice necesare (din cauza împreunării necesare a toată conștiința într-o apercepție primordială), ele supun fenomenele sub reguli generale de sinteză, făcîndu-le prin aceasta apte la o-mpreunare peste tot într-

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
obiect însă - nu iarăși mediat, ci imediat în intuițiune - nu-nseamnă nimic alta decât a referi reprezentarea lui la o experiență (fie reală, fie posibilă numai). Chiar spațiul și timpul, pre cât sânt ele de noțiuni curate de orice element empiric și pre cîtu-i de sigur că le putem închipui în suflet cu totul apriori, ar rămânea totuși fără valabilitate obiectivă, fără înțeles și fără însămnătatea dacă nu s-ar demonstra întrebuințarea lor necesară asupra obiectelor experienței, ba reprezentarea lor e

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
materia experienței exterioare. Drept aceea acele judecăți sintetice curate se raportă, deși numai mediat, la o experiență posibilă sau, mai bine zicând, la însăși posibilitatea experienței, întemeindu-și pre aceasta valabilitatea obiectivă a sintezei lor. Deci, fiindcă esperiența ca sinteză empirică este, întru cât privește posibilitatea ei, singurul soi de cunoștință care înzestrează cu realitate toate celelalte sinteze, de aceea cunoștința apriori e numai întru atâta adevărată (consună adică cu obiectul) întru cât nu conține nimic mai mult decât cele câte

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
al principiilor după care stau neapărat sub reguli toate cele (cîte putem întîlni ca obiecte), căci fără asemenea reguli nu le-am putea atribui niciodată fenomenelor cunoștința unor obiecte ce le corespund. Chiar legile naturii, considerate ca principii a întrebuințării empirice a inteligenței, poartă în sine espresia necesității, deci cel puțin presupunerea unei determinări prin rezoane cari să fie valabile apriori și înainte de orice experiență. Dar toate legile naturii fără deosebire stau sub principiile mai înalte ale inteligenței, aplicîndu-le numai pre

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pre acestea asupra unor cazuri deosebite ale fenomenelor. Acestea numai dau noțiunea care conține condiția sau, cum am zice, exponentul la o regulă în genere; esperiența însă dă cazul care stă sub această regulă. Nu prea e pericol ca principii empirice numai să fie privite drept principii ale inteligenței pure nici viceversa, căci necesitatea după noțiuni care le distinge pe cele din urmă si a cărei lipsă se poate constata la orice axiom empiric, oricât de generală ar fi valabilitatea lui

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
regulă. Nu prea e pericol ca principii empirice numai să fie privite drept principii ale inteligenței pure nici viceversa, căci necesitatea după noțiuni care le distinge pe cele din urmă si a cărei lipsă se poate constata la orice axiom empiric, oricât de generală ar fi valabilitatea lui, ne va păzi ușor de-o asemenea confundare. Există deci principii pure apriori pe cari totuși nu le-aș atribui ca proprii inteligenței pure, pentru că sânt trase nu din noțiuni curate, ci din

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sintezei lor e sau matematică sau dinamică; căci această sinteză privește parte sau intuițiunea numai, sau existența unui fenomen în genere. Condițiile apriori ale intuițiunii sânt însă cu totul necesare cu privire la o experiență posibilă, iar condițiile esistenței obiectelor unei intuițiuni empirice posibile sânt numai întîmplătoare. Principiile întrebuințării matematice vor fi necondiționat necesare, adică apodictice; nu tot astfel vor fi și principiile întrebuințării dinamice. Și de vor avea caracterul necesității apriori, dar numai sub condiția cugetării empirice într-o experiență, deci numai

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
condițiile esistenței obiectelor unei intuițiuni empirice posibile sânt numai întîmplătoare. Principiile întrebuințării matematice vor fi necondiționat necesare, adică apodictice; nu tot astfel vor fi și principiile întrebuințării dinamice. Și de vor avea caracterul necesității apriori, dar numai sub condiția cugetării empirice într-o experiență, deci numai mijlocit și indirect, deci nu vor conținea acea evidență nemijlocită care e proprie celor dentăi (deși această împrejurare nu le scade nimic din siguranța lor privitoare la experiență). Dar acestea se vor judeca mai bine

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
spre construirea tablei principiilor, pentru că aceste principii nu sânt nimic alt decât reguli pentru întrebuințarea obiectivă a categoriilor. Toate principiile inteligenței pure sânt deci: 1. Axiome ale intuițiunii 2. Anticipări ale apercepției 3. Analogii ale experienței 4. Postulate ale cugetării empirice în genere. {EminescuOpXIV 427} Aceste numiri le-am ales cu precauțiune, pentru a nu lăsa nebăgate-n samă deosebirile în privirea evidenței și exercițiului acestor principii. Se va vedea în curând că, întru cât privește evidența și determinarea apriori a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în al doilea marginele până unde se poate întinde cunoștința mea în mod critic. Dar cazul ca neștiința mea să fie de-a dreptul necesară și să mă dispenseze de orice cercetare nu se poate stabili prin observație în mod empiric, ci numai în mod critic, prin sondarea izvoarelor cunoștinței noastre. Astfel determinarea hotarelor rațiunei noastre se poate face numai pe temeiuri apriorice; restrângerea (limitarea) ei însă, care e o cunoștință, deși nehotărâtă, despre neștiința ce niciodată nu se va putea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
obiectelor celor pentru cunoștința noastră posibile ni pare un plan șes care are orizontul său aparent, adică ceea [ce] cuprinde întreagă întinderea sa și a fost numit de noi noțiunea rațională a totalității necondiționate. De-a ajunge acest orizont pe cale empirică e cu neputință și toate încercările de a-l determina apriori după un princip cert a fost în zădar. Cu toate acestea toate întrebările rațiunei noastre pure țintează spre celea ce se află dindărătul acelui orizont sau (în orice caz

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cursul experienței și răsărită dintr-o necesitate numai subiectivă pe care el o numește obicinuință. Din neputința rațiunei noastre de a trece în întrebuințarea acestui princip peste orice experiență el conchide nimicnicia tuturor alegațiilor rațiunei de a trece peste cele empirice. O procedură de acest soi, de a supune adică factele rațiunei unui examen și a le critica după cum se găsesc a fi, s-ar putea numi cenzura rațiunei. E ne-ndoit că această cenzură nu va lipsi de a conduce

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fost îngrecată prin experiență, prin urmare a taxat de închipuite toate principiele pretinse apriori ale lor și au găsit că ele nu sânt decât un obicei născut din experiență și din legile ei și că ar fi niște reguli numai empirice, prin urmare întîmplătoare, cărora li arogăm pe nedrept pretinsa lor necesitate și generalitate. În susținerea acestei teze stranie el se referea la principiul (Grundsatz) generalminte recunoscut al raportului între cauză și efect. Fiindcă nici o putere a minții nu ne poate

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
după lege la accidentalitatea legei însăși, și răspândirea peste noțiunea unui lucru asupra unei experiențe posibile (care se-ntîmplă totdeauna apriori și constituie realitatea obiectivă [a] unui asemenea) au confundat-o cu sinteza obiectelor experienței reale, care firește că-i totdeauna empirică; prin asta a făcut dintr-un principiu al afinității, care rezidă în minte și predică combinarea necesară, o regulă a asociațiunei care se află numai în puterea de imaginație imitatorie și care nu poate reprezenta decât combinări întîmplătoare și nicidecum

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și mai apt. Pentru executarea ideei îi trebuiește o schemă, adică o esențială diversitate și ordine a părților, determinată apriori din principiul scopului. Schema care n-ar fi (schițată) plănuită după o idee, adică după scopul principal al rațiunei, ci empirice după considerații cari se prezintă întîmplător (și a căror mulțime n-o poți ști niciodată dinainte), ni dă numai o unitate tehnică; însă cele ce răsar numai în urma unei idei (la care rațiunea au impus apriori scopul, iar nu l-

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
din rațiune pură și începem de la punctul unde rădăcina comună a puterei noastre de cunoștință se împarte și face două trunchiuri, din cari unul e rațiunea. Pricep aici sub rațiune întreaga facultate superioară a cunoștinței și contrapun cele raționale celor empirice. Daca, obiectiv privit, abstrag de la tot cuprinsul cunoștinței, atuncea subiectiv toată cunoștința este sau istorică sau rațională. Cunoștința istorică este cognitio ex datis, cea rațională însă cognito ex principiis. O cunoștință, fie ea primordial dată de unde a vrea, totuși la

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]