4,035 matches
-
Meissner), SNE prezintă o independență remarcabilă față de SNC. Componenta enterică a SNV controlează și coordonează întreaga activitate intrinsecă a tubului digestiv, începând cu autoreglarea motilității, secrețiilor și fenomenelor de absorbție și sfârșind cu vasomotricitatea locală și modularea răspunsurilor imune și endocrine. Această independență care se datorează organizării neuronilor enterici sub formă de plexuri și microcircuite locale complexe, l-a determinat pe Gershon (1998) să numească SNE „Brain of Gut” sau „Al doilea creier” (The Second Brain). Primele date asupra SNE apar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu participarea hipotalamusului și nucleului caudat, efecte inhibitorii asupra reacțiilor comportamentale și organo-vegetative de tip ergotrop. Cortexul cerebelar și mai ales lobul anterior conține, de asemenea, elemente neuronale vegetative a căror stimulare directă sau reflexă provoacă modificări cardiovasculare, respiratorii și endocrine multiple. Controlul cortical al funcțiilor vegetative este, în majoritatea cazurilor, de tip inhibitor și se exercită prin intermediul centrilor organo-vegetativi subcorticali (diencefalo-mezencefalici, bulbari etc.) și medulari. Locul cel mai important din acest punct de vedere revine hipotalamusului. Rolul celulelor vegetative hipercrome
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
parte a neuromediatorilor prezenți în SNC. SNE prezintă o independență remarcabilă față de SNC și în absența input-urilor cerebrospinale, reglează întreaga activitate motorie a tubului digestiv, coordonează procesele de secreție și absorbție, controlează vasomotricitatea locală și modulează răspunsurile imune și endocrine (2). Această independență care se datorează organizării neuronilor enterici în microcircuite locale complexe, efectorii și senzitive, l-a determinat pe Gershon să numească SNE „the second brain” (3). Pe de altă parte, SNE reacționează similar SNC în procesul de îmbătrânire
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Neuwenhuys, 1985). După elementele celulare care se găsesc în contact sinaptic, sinapsele chimice pot fi: interneuronale de diferite tipuri: axo-somatice, axo-dendritice, axo-axonale, dendro-dendritice etc; neuro-musculare, între neuroni și fibre musculare striate sau netede; neuro-glandulare între neuroni și diferite celule glandulare endocrine și exocrine; neuro-imune între terminații nervoase și organe limfoide, imunoreactive. I.4.5.2. Sinapse interneuronale Organizarea conexiunilor sinaptice interneuronale este, în linii mari, similară cu a sinapselor neuroefectoare musculare. Ea prezintă însă unele particularități ultrastructurale atât în cazul releelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simpatico-adrenergice periferice. Diseminarea poate fi obținută prin: sinapsele multiple ale fibrelor preganglionare; medierea interneuronilor; difuziunea la nivelul ganglionului a unor substanțe transmițătoare; acțiunea unor produse locale (efect paracrin) sau printr-un răspuns local al unor substanțe produse la distanță (efect endocrin). În cazul căii eferente parasimpatice, fibrele preganglionare merg fie pe traiectul nervilor cranieni oculomotor (III), facial (VII), glosofaringian (IX) și vag (X), fie pe cel al nervilor sacrați S2 - S4. La nivel cefalic ele se articulează sinaptic cu fibrele postganglionare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
răspunsurilor imune locale, regionale sau centrale. Un rol important dețin relațiile neuro-endocrino-imune reciproce. Suficiente date experimentale au precizat că citokinele proinflamatorii IL1, IL6 și TNF contribuie prin intermediul receptorilor specifici din hipotalamus, hipofiză și glandele suprarenale la modularea descărcărilor nervoase și endocrine imunitare. Acestea asigură circuitele bidirecționale centro-periferice neuro-endocrino-imune, contribuind la reglarea fenomenelor de imunitate adaptativă produse de diversele tipuri de solicitări stresante normale sau patologice (Haddad, 2008) I.4.6. RELAȚIILE COMPLEXELOR SINAPTICE CU CELULELE GLIALE Complexele sinaptice prezintă relații cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
comun, rezultate din metabolizarea succesivă a tirozinei până la stadiul final de adrenalină. În timp ce adrenalina îndeplinește rol predominant de hormon medulosuprarenal, noradrenalina și dopamina sunt adevărați mediatori chimici simpatico-adrenergici. Ca parte componentă atât a sistemului nervos simpatic, cât și a sistemului endocrin, medulosuprarenala deține un loc aparte în reglările neuro-endocrino-vegetative. Biosinteza catecolaminelor se realizează la nivel neuronal din tirozină sau prin hidroxilarea prealabilă a fenilalaninei cu ajutorul fenilalanil hidroxilazei, al cărei deficit genetic determină oligofrenia fenilpiruvică. Din hidroxilarea tirozinei rezultă dihidroxifenilalanina (DOPA), iar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
adenilatciclază, determină creșterea AMP ciclic, ca mesager secund. Datorită afinității diferite a receptorilor dopaminergici față de drogurile agoniste și antagoniste (haloperidol, fenotiazine, benzodiazepine) s-a extins utilizarea acestora de la tratamentul tulburărilor de motilitate (tremur parkinsonian și coreiform) la dezechilibrele psiho-afective și endocrine (bromocriptina ca substanță inhibitorie a secreției de prolactină). La nivel periferic, dopamina exercită în funcție de doză o gamă variată de efecte adrenergice și dopaminergice. În doze mici stimulează miocardul prin acțiune beta1-adrenergică determinând creșterea forței contractile și frecvenței bătăilor cardiace. Consumul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
catecolamine cu NPY). Peptidele opioide. Denumite și endomorfine, sunt reprezentate de enkefalinele: met-enkefalina și leu-enkefalina, endorfinele , și , precum și de către dinorfinele A și B. Biosinteza lor are loc dintr-un precursor comun pro-opiomelanocortina formată din 263 aminoacizi (vezi capitolul „Fiziologia glandelor endocrine”). Enkefalinele. Sunt pentapeptide sintetizate de neuronii larg distribuiți în sistemul nervos cerebrospinal de la scoarța cerebrală până la substanța gelatinoasă din coarnele posterioare ale măduvei spinării. Ele predomină în neuronii monoaminergici, contribuind la modularea în sens inhibitor a sensibilității nociceptive. Extranevraxial, enkefalinele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a majorității viscerelor, în vederea autoreglării activității lor contractile sau secretorii și întreținerii echilibrului dinamic al funcțiilor respective. Contrar sistemului nervos al vieții de relație, a cărui influență este limitată la musculatura scheletică, dualitatea simpatico-parasimpatică acționează asupra musculaturii netede viscerale, glandelor endocrine și exocrine din întregul organism prin intermediul substanțelor mediatoare colinergice și adrenergice. În timp ce fibrele somatice cerebrospinale deservesc numai formațiunile motorii și senzitive ale somei, filetele nervoase vegetative se găsesc larg răspândite atât la nivelul viscerelor toraco-abdomino-pelvine, cât și în sectorul somatic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nespecifice influențează (prin intermediul FR și al complexului hipotalamo-hipofizar) secreția glandei hipofize, prin mecanismul activării sau inhibării factorilor de eliberare a tropilor hipofizari, cu răsunet funcțional corespunzător la nivelul glandelor și organelor-țintă. La rândul lor, produșii de secreție ai principalelor glande endocrine controlează activitatea secretorie a hipofizei, prin același mecanism al afectării releasing-factorilor de origine hipotalamică, în vederea restabilirii echilibrului. Până în prezent au fost identificați la nivelul complexului hipotalamo-hipofizar 9 factori eliberatori hipotalamici și 7 hormoni hipofizari. Tipic este cazul CRF secretor de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
iar, pe plan vegetativ, hipersecreția de hormon antidiuretic în hipotalamusul anterior, care este depozitat doar în retrohipofiză, în vederea lansării în circulație, la nevoie, și restabilirii echilibrului osmotic prin antidiureză. Acesta este un alt exemplu de integrare și activitate somato-vegetativă și endocrină conjunctă, realizată cu participarea obligatorie a hipotalamusului. Strâns legată morfologic și funcțional de hipotalamus este FR a trunchiului cerebral, al cărei rol integrativ este, de asemenea, bine cunoscut. Prezența centrilor organo-vegetativi în feutrajul polineuronal al căilor nespecifice aferente și eferente
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
I - sistolic, în cazul primelor, și a zgomotului II - diastolic, în cazul valvulelor aortice. Venele cave și pulmonare deși - nu prezintă un sistem valvular - cantitatea de sânge refluată din auricule în timpul sistolei auriculare este neglijabilă. II.2.2. CORDUL ORGAN ENDOCRIN În afara fibrelor miocardice contractile și a sistemului excito-conductor, cercetările cu microscopul electronic au pus în evidență un al treilea tip de celule cardiace la nivelul auriculelor, cu conținut bogat în granule secretoare. Faptul, fiind semnalat de Jamieson și Palade (1964
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
factori natriuretici permit presupunerea existenței unui veritabil ax cord-creier, asemănător celui descris anterior în cazul tubului digestiv sau al rinichiului, cu rol important în autoreglarea neuroendocrină a funcțiilor respective. Astfel, în afara funcției de motopompă aspiro-respingătoare, inima îndeplinește un important rol endocrin secretor de peptide hormonale (substanță P, neurotensină, VIP, ANP, SRA etc.). Unul dintre acestea este factorul natriuretic atrial (ANF sau ANP = atrial natriuretic peptide), denumit și atriopeptin, amplu studiat în ultimele două decenii. Descoperit de către De Bold și colab. (1985
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ale organismului. Deși sunt de dimensiuni foarte mici (0,6-1 mm lungime și 5-20 în diametru), capilarele realizează, pe plan funcțional, o suprafață mare de contact, datorită densității lor impresionante (până la 5000 pe cm2) în unele organe (plămân, creier, glande endocrine, inimă etc.). În afara rolului nutritiv, circulația capilară participă la menținerea temperaturii corporale și la homeostazia circulatorie. Cantitatea de sânge care circulă prin capilare poate crește de la 5-7% din masa sanguină totală în repaus până la 30% în stare de activitate musculară
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
MSH, ACTH, calcitonină, gastrină, secretină, kinine plasmatice, vasopresină etc.) și lipidic (prostaglandine, tromboxani, prostacicline, leucotriene). Nu s-au evidențiat legături ale acestor celule cu fibre nervoase aferente sau eferente. Posedând capacitatea de a capta precursori de bioamine, ele aparțin sistemului endocrin difuz (APUD). La suprafața epiteliului se deschid canalele glandelor mucoase care se extind în profunzime până în stratul muscular. Corionul, situat imediat subepitelial, conține numeroase limfocite, mastocite, eozinofile, o rețea fibro-elastică cu dispoziție longitudinală și capilare de 2-3 ori mai numeroase
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de valvele conivente reprezentate de pliuri mucoase semicirculare și prevăzute cu vilozități intestinale. Acestea cresc de 25-30 ori suprafața intestinală, asigurând procesele de digestie și absorbție normale. Celulele epiteliului intestinal sunt reprezentate de enterocite, celule caliciforme, celule Paneth și celule endocrine aparținând sistemului paracrin (APUD). Acestea sunt elemente structurale ale glandelor Lieberkühn și Brünner dispuse între vilozități, secretoare de suc intestinal. Pe plan funcțional, intestinul subțire se subdivide în segmentul duodeno-jejunal, mai mult secretor decât absorbant și segmentul jejuno-ileal, mai mult
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
atinge 20-27 ml/kg corp/24 de ore. Un rol însemnat excitosecretor îl are însăși bila, prin sărurile biliare reabsorbite din intestin și care acționează printr-un mecanism de feedback pozitiv. În timpul digestiei, secreția biliară poate crește și prin mecanisme endocrine. Astfel, secretina, stimulată de prezența chimului acid în duoden, crește fluxul biliar (efect coleretic), în special în ceea ce privește conținutul de bicarbonat, clorură de Na și K. Gastrina, colecistokinina, glucagonul și histamina exercită efecte coleretice, dar într-un grad mai redus decât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
o presiune suficientă a bilei în coledoc, o cantitate mică poate pătrunde în acest mod în duoden. La coordonarea nervoasă a evacuării se mai adaugă și participarea importantă a plexurilor nervoase intrinseci din peretele colecistului, ca și reglarea de natură endocrină. Cu toate că există încă lacune importante în ceea ce privește mecanismele exacte ale reglării motricității căilor biliare, ceea ce se detașează cu siguranță este acțiunea lor coordonată. De importanță deosebită în controlul evacuării bilei este reglarea endocrină, dovadă fiind faptul că denervarea colecistului nu împiedică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din peretele colecistului, ca și reglarea de natură endocrină. Cu toate că există încă lacune importante în ceea ce privește mecanismele exacte ale reglării motricității căilor biliare, ceea ce se detașează cu siguranță este acțiunea lor coordonată. De importanță deosebită în controlul evacuării bilei este reglarea endocrină, dovadă fiind faptul că denervarea colecistului nu împiedică deversarea bilei în duoden. Hormonul cu acțiune electivă este colecistokinina, eliberat de mucoasa duodenală. Acest hormon, identic de altfel cu pancreozimina (CCK-PZ), are și acțiune stimulatoare asupra secreției pancreatice, dar doza de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
crescând nu numai volumul de bilă secretată, ci și concentrația de pigmenți și săruri ale acestora (așa-numită bila apoasă sau de secretina). II.4.8. SECREȚIA PANCREATICĂ Pancreasul este o glandă anexă a tractului gastro-intestinal, cu funcții exocrină și endocrină. Structura pancreasului exocrin este asemănătoare celei a glandelor salivare, fiind constituit din acini secretori și duete intralobulare ce se varsă în marile canale excretoare - Wirsung și Santorini. Celulele acinoase se disting prin prezența abundentă a granulelor de zimogen, transportate prin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
realizează prin intervenția îndeosebi a hormonilor intestinali, dar și a unor amine biogene sau a altor substanțe biologic active. Astfel, motilinul, gastrina, CCK-PZ, serotonina, prostaglandinele (PGE, PGF) stimulează motilitatea intestinală, în timp ce secretina și VIP o inhibă. De asemenea, unele glande endocrine au o acțiune inhibitoare asupra motilității intestinale, ca suprarenala și gonadele (constipația din hiperfoliculinemie). Așa după cum s-a arătat și la reglarea digestiei gastrice, există un hormon eliberat de mucoasa duodenală, enterogastrona, care modulează indirect activitatea de evacuare a intestinului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
comparativ cu cea a intestinului subțire și nu posedă valvule conivente și vilozități. Celulele cu margine „în perie” sunt lipsite de granule secretoare, iar la partea apicală microvilii sunt mai mari și mai scurți. Glandele Lieberkuhn secretă mucus, iar celulele endocrine sunt rare, cu excepția apendicelui. Fibrele musculare longitudinale externe sunt dispuse în trei benzi late, numite taenia coli, la distanțe egale între ele. Fiind mai scurte decât lungimea totală a intestinului gros, colonul apare format din pungi succesive, numite haustre. La
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
atât la semnale nervoase, cât și umorale, plecate din creier. Leptina secretată de adipocitele albe inhibă apetitul și ingestia de alimente, fiind considerată hormonul sațietății. Grelina gastrică și orexina (hipocretina) hipotalamică, dimpotrivă, stimulează apetitul și consumul de alimente. Considerat organ endocrin complex, țesutul adipos produce și secretă o gamă variată de molecule bioactive cu rol paracrin și endocrin sistemic. A fost găsită în circulația periferică sub formă liberă și legată, acționând asupra unui receptor prezent în hipotalamus (nucleul arcuat) și alte
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și ingestia de alimente, fiind considerată hormonul sațietății. Grelina gastrică și orexina (hipocretina) hipotalamică, dimpotrivă, stimulează apetitul și consumul de alimente. Considerat organ endocrin complex, țesutul adipos produce și secretă o gamă variată de molecule bioactive cu rol paracrin și endocrin sistemic. A fost găsită în circulația periferică sub formă liberă și legată, acționând asupra unui receptor prezent în hipotalamus (nucleul arcuat) și alte structuri subcorticale. Activarea receptorilor hipotalamici de către leptină provoacă stimularea producției de peptide anorexigene și inhibă sinteza neuropeptidului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]