2,401 matches
-
alegerile din perioada 1992 2004 se observă o similaritate în ceea ce privește rata de participare la alegerile parlamentare și la primul tur al alegerilor prezidențiale 11 (ținute simultan), lucru care nu este valabil pentru alegerile din 2008 (parlamentare) și 2009 (prezidențiale). În enunțarea acestei presupoziții am în vedere atât schimbarea modalității de alegere a senatorilor și deputaților, cât mai ales decizia de a decupla organizarea alegerilor parlamentare de a celor prezidențiale 12. Tipurile de abordări diferă la alegerile prezidențiale față de cele parlamentare; la
Teorii şi modele ale competiţiei politice. In: Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
formate constituie relaționarea ideatică compatibilă între entitățile lingvistice ale acesteia, asigurându-i continuitatea și unitatea tematică; ea mai poate fi numită și „conectivitate conceptuală”. Consistența logică a unei producții discursive este asumată ca o conectivitate logică, non-contradictorie a acesteia. În timpul enunțării, locutorul este atent (sau ar trebui să fie) ca secvența discursivă, pe care o produce, să prezintă compatibilitate sau adecvare intra-discursivă (coeziune, coerență, consistență); această situație poate fi surprinsă prin sintagma „intenționalitatea lingvistică” a locutorului. În capitolul al treilea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
rând, putem de asemenea realiza acte perlocuționare, pe care le producem sau îndeplinim prin a spune ceva, cum ar fi a convinge, a persuada, a preveni, și chiar a surprinde și a înșela.” (Austin, 1975:109). Actul locuționar ar fi enunțarea sau producerea unei secvențe discursive care are un anumit sens și o referință, cu alte cuvinte care are semnificație. Actele ilocuționare ar fi mai curând realizarea unor acte interpersonale sau sociale (ordinul, promisiunea) chiar în rostire. Cu alte cuvinte, spunând
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
construcție discursivă coerentă și chiar consistentă ar fi automat și adevărată. Or, o poveste poate fi un sistem coerent și consistent de enunțuri, dar asta nu înseamnă că acestea sunt și adevărate. 2.5. Direcția de adecvare semn - semn În enunțarea unei fraze, cu alte cuvinte în construcția unei secvențe discursive, noi plecăm de la un dat: lexicul sau vocabularul unei limbi și regulile de utilizare a acestuia în situațiile concrete de comunicare. Regulile gramaticale, adică reguli morfologice de bună formare a
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
formare a cuvintelor și de clasificare a lor în părți de vorbire, și reguli sintactice de combinare, înlănțuire a cuvintelor în propoziții, fraze, discursuri sau a cuvintelor în propoziții, a propozițiilor în fraze și a frazelor în discursuri, texte. În timpul enunțării, noi combinăm, conexăm enunțuri lingvistice mai mici în unități mai mari având o anumită intenție comunicativă. Această combinare sau conexare trebuie să prezinte o anumită adecvare sau compatibilitate între entitățile lingvistice, adică acea “caracteristică de distribuție a unei unități lingvistice
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
dintre lucruri. Din perspectivă pragmatică, putem spune că avem o intenție acțională sau practică, adecvarea dintre unitățile discursive trebuind să răspundă eficienței intervenției discursive în acțiunea asupra celuilalt, și prin el asupra lumii. 2.6. Intenționalitatea “metalingvistică” a locutorului În timpul enunțării sau producerii unei secvențe discursive, putem spune - într-o abordare tridimensională a discursului - că intenționalitatea (în sensul propriu, husserlian, de vizare a ceva) locutorului este trihotomică. Astfel, pe dimensiunea referențială a intervenției sale discursive, locutorul vizează lumea reală sau starea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
să-i determinăm sensul și referința cu care sunt utilizate într-o anumită situație de comunicare. Contextul lingvistic este un context al enunțului ca produs, pe când contextul extralingvistic, de care vom vorbi mai jos, este, mai degrabă, un context al enunțării ca proces productiv. Contextul extralingvistic mai este cunoscut și drept context situațional sau situația enunțării. El constituie ansamblul factorilor extralingvistici ce exercită o influență asupra sensului și referinței unei unități lingvistice, cu alte cuvinte „trăsăturile mediate și specifice ale unei
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
comunicare. Contextul lingvistic este un context al enunțului ca produs, pe când contextul extralingvistic, de care vom vorbi mai jos, este, mai degrabă, un context al enunțării ca proces productiv. Contextul extralingvistic mai este cunoscut și drept context situațional sau situația enunțării. El constituie ansamblul factorilor extralingvistici ce exercită o influență asupra sensului și referinței unei unități lingvistice, cu alte cuvinte „trăsăturile mediate și specifice ale unei situații sociale sau ale unui mediu care înconjoară o anumită interacțiune sau un schimb de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
alte cuvinte „trăsăturile mediate și specifice ale unei situații sociale sau ale unui mediu care înconjoară o anumită interacțiune sau un schimb de comunicare.” (Tim O’Sullivan, 2001:88). Putem integra, în acest context, orice informație despre locul și momentul enunțării; identitatea, rolul și statutul social al interlocutorilor; mimico-gesticulația; supozițiile, ipotezele sau cunoștințele comune interlocutorilor; comunitatea socioculturală, etc. Wittgenstein - pentru care entitățile lingvistice au un sens doar pentru că sunt folosite de om și numai prin această întrebuințare li se garantează legătura
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
orientat spre lumea pe care o evocă în intervenția sa discursivă, dar nu este mai puțin adevărat că această „referință discursivă” stă pentru cineva sau este produsă pentru cineva. Putem spune, mai întâi, că, conștiința locutorului - pe dimensiunea referențială a enunțării - este orientată spre sau vizează (în sens husserlian) un obiect al lumii reale (lucru sau stare de lucruri), pe care intenționează să-l reprezinte cât mai adecvat prin intermediul limbajului pentru a asigura înțelegerea acestuia de către interlocutor. Așadar, o primă determinare
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
act perlocuționar care este produs prin faptul de a spune ceva, este „actul de a face ce se spune” (Sălăvăstru), și are rolul de a convinge persoana, fiind urmat de efecte.(cf. Austin,1975:109). 4.1. Actul locuționar sau enunțarea În terminologia lui Austin, un act locuționar include un act fonetic (de rostire a unor sunete), unul fatic (de producere a unor cuvinte în concordanță cu o gramatică) și unul retic (de atribuire a unui sens și a unei referințe
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
un sens și valori de adevăr. Termenul locuționar provine din latinescul locuțio, care înseamnă vorbire, ultimul reprezentând în viziunea lui Saussure un „act individual de utilizare a limbii” în practica discursivă, situație pe care Benveniste o surprinde prin termenul de enunțare. În timp ce enunțarea este „un act individual de utilizare a limbii” și prin acesta un „eveniment istoric”, produs într-un anumit loc și într-un anumit moment, enunțul este rezultatul acesteia. Enunțul, ca „structură semnificantă”, reprezintă un element „static” al activității
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și valori de adevăr. Termenul locuționar provine din latinescul locuțio, care înseamnă vorbire, ultimul reprezentând în viziunea lui Saussure un „act individual de utilizare a limbii” în practica discursivă, situație pe care Benveniste o surprinde prin termenul de enunțare. În timp ce enunțarea este „un act individual de utilizare a limbii” și prin acesta un „eveniment istoric”, produs într-un anumit loc și într-un anumit moment, enunțul este rezultatul acesteia. Enunțul, ca „structură semnificantă”, reprezintă un element „static” al activității discursive, având
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
rezultatul acesteia. Enunțul, ca „structură semnificantă”, reprezintă un element „static” al activității discursive, având un „caracter procesual”.(Bidu Vrânceanu,1997:185). Rostul intrării în scenă, pe lângă termenul de enunț, suficient oarecum din punct de vedere logico-semantic, și a celui de enunțare, este acela de a pune în evidență faptul că sensul și semnificația unui enunț țin nu doar de codul lingvistic, ci în mare măsură, de contextul enunțării format din enunțiator, destinatar, loc și moment, cu alte cuvinte de factorii psihosociologici
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de enunț, suficient oarecum din punct de vedere logico-semantic, și a celui de enunțare, este acela de a pune în evidență faptul că sensul și semnificația unui enunț țin nu doar de codul lingvistic, ci în mare măsură, de contextul enunțării format din enunțiator, destinatar, loc și moment, cu alte cuvinte de factorii psihosociologici și istorici ce țin de pragmatică. Rațiunea fiind, deci, abordarea integrală, sintactic, semantic și pragmatic. Surprinzându-se astfel faptul că enunțul este o entitate contingentă produsă prin
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
format din enunțiator, destinatar, loc și moment, cu alte cuvinte de factorii psihosociologici și istorici ce țin de pragmatică. Rațiunea fiind, deci, abordarea integrală, sintactic, semantic și pragmatic. Surprinzându-se astfel faptul că enunțul este o entitate contingentă produsă prin enunțare de un locutor, într-un loc și moment anume, și propus unui interlocutor. Enunțarea este, prin urmare, condiția esențială pentru nașterea și ființarea enunțului, este „procreerea” enunțului, prin extensie a discursului. Actul locuținar este „actul de naștere” a enunțului, discursului
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
istorici ce țin de pragmatică. Rațiunea fiind, deci, abordarea integrală, sintactic, semantic și pragmatic. Surprinzându-se astfel faptul că enunțul este o entitate contingentă produsă prin enunțare de un locutor, într-un loc și moment anume, și propus unui interlocutor. Enunțarea este, prin urmare, condiția esențială pentru nașterea și ființarea enunțului, este „procreerea” enunțului, prin extensie a discursului. Actul locuținar este „actul de naștere” a enunțului, discursului. 4.2. Forța ilocuționară a enunțului Actul ilocuționar este considerat de Austin ca fiind
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
vorbire”. Rezultă, așadar, că limbajul, în cazul actului perlocuționar, nu este altceva decât un mijloc, scopul fiind acela de a determina anumite efecte, rezultate care sunt de cele mai multe ori extralingvistice. În acest sens, Ducrot va afirma că, în ce privește actul perlocutoriu, “enunțarea servește unor scopuri mai îndepărtate, pe care interlocutorul poate să nu le sesizeze chiar cunoscând perfect limba” (1996:504). Iar Ricoeur va spune că efectele “fac din discurs un fel de stimul, care produce anumite rezultate; acesta este actul perlocuționar
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
exterioară, ele se vor comporta, mai degrabă, asemenea actelor, putând fi reușite sau nereușite, „fericite” sau „nefericite”, și având succes sau insucces, unele neputând lua decât astfel de valori („Pleacă!”, „Scuză-mă!”, etc.). Un enunț performativ este „nefericit”, nereușit când enunțarea nu își atinge scopul, sau și-l atinge rău; „noi numim doctrina lucrurilor care pot să se prezinte rău și să funcționeze rău în timpul unor enunțări, doctrina eșecurilor”. (Austin, 1975:14). Eșecul se produce atunci când locutorul încearcă, fără succes, să
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
astfel de valori („Pleacă!”, „Scuză-mă!”, etc.). Un enunț performativ este „nefericit”, nereușit când enunțarea nu își atinge scopul, sau și-l atinge rău; „noi numim doctrina lucrurilor care pot să se prezinte rău și să funcționeze rău în timpul unor enunțări, doctrina eșecurilor”. (Austin, 1975:14). Eșecul se produce atunci când locutorul încearcă, fără succes, să-și îndeplinească scopul prin respectiva secvență de discurs. Succesul discursiv sau enunțul reușit, „fericit” se produce atunci când locutorul și-a atins scopul urmărit prin acel enunț
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
lui și construiește narațiunea în întregimea ei. Corrian arată, în finalul comentariului, că eclerajul nocturn care în planul enunțului, prin selecționarea vizibilului și heterogenizarea spațiului pictural, creează ierarhii și parcursuri structurând narațiunea și lectura tabloului, prefigurează pentru énonciataire, în planul enunțării, o poziție enunțiativă sau mai exact, plasarea lui în parcursul narativ al enunțului. Ea consideră însă că observatorul nu este tematizat ca un fugar real sau potențial, ci este mai degrabă implicat în planul thymique, în sensul în care, prin
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
din spațiul pe care l-au locuit, pe dezvoltarea liniei sinuoase care separă spațiul terestru de spațiul celest, prin dispunerea topologică a grupului de fugari exact în mijlocul tabloului unde vizibilitatea este sporită și pe eclerajul nocturn care selectează, în planul enunțării vizuale, elementele vizibile și generează ierarhii și parcursuri ale narațiunii. El a oferit, în acest fel, privitorului, disponibilități sporite de narativizare a acestei nopți picturale care prezintă un episod din fuga în Egipt. Anne Beyaert construiește Profondeur, couleurs et sentiments
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
oferă picturii disponibilități narative. Pentru a-l sesiza trebuie să acceptăm separarea, așa cum spune Mieke Bal, a două moduri de a privi, the gaze/privirea: „încurajată de realismul transparent care șterge urmele operei” și the glance/privirea care: „poartă urmele enunțării picturale...reține mărcile picturii...pune în evidență poziționarea privitorului ca privitor încurajată de urmele operei...propune spre reflectare faptul că lumea este reprezentată în moduri specifice”. Separarea acestor două moduri de a privi selectează, pe de o parte, the gaze
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
prioritar înțelegerea conținutului propus, condiție primară și obligatorie pentru continuarea procesualității învățării; b. Ca o consecință directă și imediată apare caracteristica structurării comunicării didactice conform logicii pedagogice. Aceasta are ca primă cerință facilitarea înțelegerii unui adevăr, și nu simpla lui enunțare. Este de înțeles astfel, de ce în structurarea conținuturilor programelor școlare, dar și în prezentarea informațiilor în actul comunicativ didactic, se acordă ascendență logicii pedagogice, față de cea științifică sau cea istorică; c. Legat de particularitatea anterioară, este evident rolul activ pe
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
nu există. Singure, există obiectele! Individul printr-un proces de abstractizare face ca o realitate, să devină un concept. Ansamblul cunoștințelor de care dispune un vorbitor asupra limbii este interiorizat într-o gramatică care trebuie să permită producerea și înțelegerea enunțărilor, el trebuie să aibă cunoștințele asupra limbii pe care o vorbește, să cunoască regulile sintactice, de pronunție și de interpretare semantică. Construcția sau însușirea unui nou termen care lipsește într-o limbă, impune ca individul să dispună de aceste cunoștințe
Limba, mijloc de comunicare ?ntre oameni si de reflectare a culturii by Florin Teodot T?n?sescu () [Corola-publishinghouse/Science/83664_a_84989]