7,152 matches
-
care-o vom deturna în curând". Discursul critic se radicalizează în volumul Moartea citește ziarul (1989), care nu poate apărea decât în străinătate, la Amsterdam. Subversivitatea, dacă e consecventă în discursul critic, duce inevitabil la disidență. Metafora aluzivă și esopismul epic se transformă în protest deschis și în pamflet radical. Scriitorii subversivi sunt disidenți potențiali. Securitatea îi avea sub o severă supraveghere.
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
să o readucă pe pământ. Chipul raționalului se întrezărește rar în cele aproape 300 de pagini de aiurare, cititorul însuși simte, la un moment dat, oboseala apăsată a unui om aflat în plin somnambulism. Nimic nu pare să se închege epic într-un roman precum Locomotiva Noimann, de Nichita Danilov. Capitolele se scurg, unul după altul, fără ca elementul menit să lumineze semnificația cărții să apară. Nici măcar după lectura ultimei file povestea nu capătă un sens indubitabil. În fața unui astfel de roman
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
de scândură văruită, se ițește "firma" La Gică Dei, privirea scormonitoare a celor doi romancieri scanează un mediu social umil, exotic în raport cu Centrul urban, întru totul reprezentativ însă pentru experiențele și momentele esențiale ale existenței. Circularitatea romanelor, elaborată și exploatată epic, e un mod de a reaminti cititorului circularitatea și repetitivitatea vieții. Acestea sunt urmărite la nivelul individului (care trece prin fiecare vârstă cu gesturi decise, dar până la urmă tipice), ca și la cel al familiei și al comunității aparent deschise
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
acela dintre frenezia vitalistă, consumist-capitalistă a personajelor și durata mai lungă a existenței ce nu se poate sustrage unor legi nescrise. În Sonata pentru acordeon, totul fiind setat, bătut în cuie de la bun început, raționalizat economic și planificat ideologic, accentul epic se va muta pe micile întâmplări și evenimentele mărunte ale cotidianului. La cincizeci și cinci de ani, domnu' Gică e "plin de snagă". Nu numai că își ține familia cu munca lui de cizmar respectat de o întreagă comunitate și
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
mai bună tradiție a marii proze obținute prin acumularea și filtrarea de mici istorii, biografii, destine umane. Această filiație se vede mai clar în Sonata pentru acordeon, cronica unei familii și a unui mediu proletar făcută prin juxtapunere și compactare epică. În Amantul Colivăresei, ca și în Istoria eroilor dintr-un ținut de verdeață și răcoare, perspectiva se lărgește treptat, în spațiu și în timp, prin cercuri concentrice având în centrul configurator un personaj-cheie. Utilizând cu dexteritate și în mod creativ
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
liber și pe cel direct legat, alternând persoanele gramaticale și înfățișând "eroii" din exterior sau dinlăuntrul lor, autorul face să crească volumul și complexitatea unor ficțiuni sprijinite pe câte o axă narativă și caracterologică. Ponderea faptelor, structura obiectivă a lumii epice sunt, așadar, marcate și influențate de psihologia, morala și comportamentul unui subiect, precum în romanul "ionic" (deși fără extrema solipsistă de acolo). În Istoria eroilor..., subiectul, în această accepțiune, este un scriitor, Aurel Golea, iar subiectele subiectului, ca să zic așa
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
scurge prin-tr-un fel de sistem de vase comunicante. Creatorul, de obicei, datorită unui gest reflex, nu-și poate ignora condiția. El face literatură involuntar, fără intenție. Memorialiștii, diariștii, epistolierii talentați, au darul povestirii, al evocării, al portretului, știu să însceneze epic. Limba pe care o folosesc e de o mare vioiciune și culoare lexicală, savuroasă (Ion Ghica, Radu Rosetti). Textul ne relevă uneori un roman indirect, autenticist (C. A. Rosetti, Pericle Martinescu), alteori, un roman-frescă (Mircea Zaciu), așa cum ne apar și
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
în portretistică, C. Argetoianu amestecă maliția cu disprețul, având înclinație spre grotesc; el își înjosește personajele, care trebuie văzute ca ficțiuni, uneori, aflate la mare distanță de modelul real. Așa va proceda mai târziu și Petre Pandrea. O vastă pânză epică realizează un alt nescriitor, Ion Ioanid în memorialul închisoarea noastră cea de toate zilele, care surprinde prin tensiunea unui roman de acțiune, de aventuri dramatice, nu o dată spectaculoase. Autorul are în vedere o tipologie extrem de bogată, apelează la dialoguri, digresiuni
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
engleză, Miss Balbin, și de la buna Dadaia, doica mamei și a copiilor la soțul deșănțat și libertin (Mihai Cantacuzino), la cartoforii și morfinomanii sinucigași, la tipul rapace, aproape balzacian, al hrăpăreței fiice Alice Sturdza. Viziunea memorialistei asupra realității rămâne una epică, nu numai în reconstituirea genealogică a familiei sale, Rosetti-Tescani, dar și, spuneam, în observarea mediilor, a celui aurit Cantacuzinesc, precum și a celor pestrițe, modeste și chiar nevoiașe, aflate la anaghie odată cu ocuparea Bucureștiului de către germani în toamna lui 1916. Iată
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
muchie de cuțit. E un preț plătit pentru efortul de a scotoci sursele răului. Nu poți face abstracție de primejdia unui transfer posibil de la personaj la autor. Spre a înlătura suprapunerile forțate, Nicolae Breban intervine precaut, aproape didacticist, în derularea epică, repetă avertismentele către cititor legate de virusul ce se poate împrăștia. Fiindcă se joacă deliberat cu focul socoate necesar să recurgă și la ultrademarcări. Hotarul între el și productul său narativ e trasat net, tentativele de a-l anexa cinismului
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
pretinde de la ele, un singur imbold, inflexibil, tenace câștigă întâietatea. Cu toate că prezența lor de-gajă robustețe, prisos de vitalitate, nu pot modifica ecuația în care sunt prinse, au doar libertatea de a o pune în valoare, la cote superlative. În arhitectura epică se despart două nivele: cel al acțiunii cotidiene, sub semnul monotoniei, reprodus fidel, dar care nu aspiră să influențeze mersul lucrurilor și celălalt, curentul subteran, care transpare la suprafață doar prin convulsii, clătinări de echilibru. O tehnică de acest gen
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
puternică a distanțării de jurnalism. Ele sunt romane istorice: Husarul (1986, traducere de Mihai Cantuniari, 2006) și Maestrul de scrimă (1988, traducere de Ileana Scipione, 2004), au acțiunea plasată în secolul al XIX-lea, dar se deosebesc radical prin structura epică: războiul ca tragedie (în Husarul acțiunea respectă regulile celor trei unități clasice), alt război, nevăzut relatat ca partidă de scrimă. Scriitorul risca să rămână cantonat în propria țară, devenind un extraordinar autor gustat și adulat de publicul spaniol. A simțit
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
probabil de frenetica activitate literară și critică a scriitoarei de la Cluj, care îmbină și combină eseurile și studiile aplicate (Călătorie spre centrul infernului. Gulagul în conștiința românească, 1998, Panopticum. Tortura politică în secolul XX, 2001) cu fantasme explorate liric și epic (poemele din Oceanul Schizoidian, 1998, romanul Tricephalos, 2002) și care, când nu-și tipărește producția pe hârtie, o deversează pe blogul personal, recenzenții timorați au ieșit, ei, șifonați din întâlnirea cu femeia-cruciat. După ce a scris o carte "despre femeie și
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
și vrăbii. Îmi plăceau dințișorii lui de animal acvatic, dar refuzam să îl gândesc altfel decât ca pe o himeră umedă și rece." (p. 162). E prea puțin însă pentru a salva un volum compromis - nici proză lirică, nici poezie epică, nici măcar discurs acceptabil în acea formă vagă de învățământ numită la distanță. Nu știu cum altfel să spun", se justifică din când în când Ruxandra Cesereanu, pe parcursul sortării ori inventării de amintiri venerice. Poate fi aceasta o scuză valabilă pentru un autor
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
sunt plantate nu numai din rațiuni logice, ci și emoționale. Astfel, frumosul, urâtul, sublimul, nostimul, fermecătorul, grațiosul, elegantul, simplicitatea sunt considerate categorii tradiționale, în timp ce poeticul, antipoeticul, liricul, elegiacul, idilicul, funebrul și macabrul sunt adunate în buchetul categoriilor eidologice statice, iar epicul, comicul, caricaturalul, spiritualul, umoristicul, satiricul, grotescul, ironicul dramaticul și tragicul în cel al categoriilor eidologice dinamice. Prelegerile de estetică muzicală semnate de Ștefan Angi sunt investigate succint, dar consistent de Anamaria Călin, în timp ce Ioana Marghita explorează categoria comicului sonor și
Un alt fel de manual by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8611_a_9936]
-
la }arigrad, Paralela 45, 2006). Adam și Eva și Mantia de stele au structuri narative similare: istorisesc șapte și aparent doar șase povești de dragoste. În romanul românesc, cele șapte capitole sunt încadrate de "Începutul" și "Sfârșitul" care compun rama epicii: în agonia lui, Toma Novac retrăiește șase existențe marcate de căutarea jumătății sale, a perechii în spirit și în eternitate, ca un soi de confirmare a teoriei formulate de prietenul său, Tudor Aliman. Romanul lui Pavio are "Precuvântare" și "Epilog
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
nu. La un moment dat, această amintire m-a ajutat să nu mă mai chinui ca să descifrez conținutul, ca să-mi dau seama de adaptări, tăieturi, intervenții personale. Trei povești, trei experiențe în fața finalului unui parcurs, trei perspective diferite, trei nuclee epice separate. Toate au aceeași temă: moartea. Pe o scenă goală, cu elemente minime de recuzită și de decor, în costume din pînză de sac, cîțiva adulți - ce actori excepționali! - povestesc despre ei, despre viață și despre moarte. Cu disperare, cu
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
nefiind nicidecum un erou de serie realist-socialistă (comunistul pur și dur, stahanovistul cu inima bătând în ritmul Partidului). Nu Ilie Cazane-pere este însă ținta șarjelor textuale, ci textul însuși, făcut să penduleze între standardul biografiilor comuniste exemplare și diferite registre epice distorsionante. "Eroul" este, cu toate calitățile și darurile lui neobișnuite, un ins mărunt, strivit ca o gâză de palma grea a regimului. Nici n-apucă să trăiască bine, că și moare, abia ieșit dintr-o lungă anchetă, lovit "accidental" de
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
unei linearități cronologice și discursive. Finalul întâiului Cazane fiind deja cunoscut, capitolele următoare vor rula cu o viteză narativă mai mică și cu o detaliere mai generoasă a ceea ce în capitolul prim este doar schițat. Dincolo de rețeta și mecanismele postmodernismului epic, văd în aceste modalități de construcție și deconstrucție, conjugate, un nivel mai profund al (scrierii) romanului. Răzvan Rădulescu pare că-și selectează atent cititorii, îndepărtându-i mai întâi pe cei naivi, care confundă ficțiunea cu viața, și apoi pe cei
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
aproape 1400 în ediția germană. Bună parte din titlurile și subtitlurile recenziilor reflectă diversitatea de reacții și opinii stîrnită de carte. Apărătorii ei insistă asupra travaliului de transformare a unei uriașe documentații, copleșitoare prin caracterul atroce al faptelor, în substanță epică, întrevăzînd urmele lăsate de lectura unui Bataille, Sade, sau Thomas Pynchon în scriitura lui Jonathan Littell. Criticul Frank Schirrmacher, director al cotidianului "Frankfurter Allgemeine Zeitung" care a publicat în serial primele 120 de pagini ale romanului, crede că Eumenidele, fără
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
a contrazis frontal pașoptismul. în cadrul unei literaturi romantice, el este antiromanticul prin excelență; într-o epocă a confesiunii, a autobiografiei și a sentimentalismului, adică într-o literatură dominată de persoana întîi singular, Anton Pann adoptă postura moralizatoare, impersonală, și relatarea epică; într-o generație care asimilase cu frenezie literatura occidentală, autorul Poveștii vorbei, neîncrezător față de europenizare, se retrage în tradiții populare și în cultura de tip răsăritean. Poziția cu totul particulară a autorului în contextul pașoptist a creat după aceea, printre
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
împrumutate - iată rețeta capodoperei la Pann. Bricolajul de geniu îi definește specificul. Cele mai reușite episoade din Povestea vorbii ori O șezătoare la țară nu conțin nimic propriu lui Anton Pann, dar spectacolul verbal în ansamblu îi aparține. Nu substanța epică și paremiologică are importanță pentru poetul român, ci modul în care acea substanță (străveche, familiară, de multe ori banală și plictisitoare) s-a întrupat, pentru o singură dată, în varianta verbală imaginată de el. Estetic, este o întreprindere mai dificilă
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
ia forma unui distih compus din obișnuiții octosilabi trohaici în rimă (Cu ce dascăl lăcuiește/ Așa carte-alcătuiește). Forma proprie Povești vorbii, prezentată mai sus, se regăsește în tot volumul și marchează inovația poetică fundamentală a lui Pann. Cît despre istorioarele epice exemplificatoare, așa-numitele "povești ale vorbei", ele abordează la rîndul lor o varietate de versuri destul de mare. Domină alexandrinul românesc și cel clasic: "Primăvară-ntîia oară roazele cînd înfloresc,/ C-un fir merse la-mpăratul grădinaru-mpărătesc,/ Care cu plăcere multă-n
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
De obicei, o capodoperă cheamă pe alta. Aflat nu doar în deplinătatea mijloacelor sale stilistice, dar și în posesia unei conștiințe creatoare complet articulate, poetul se lansează în O șezătoare la țară într-un proiect de neobișnuită amploare, unde latura epică va juca rol important. Pentru prima dată, o mare cantitate de istorie, legende și fragmente paremiologice se află pusă în scenă pe un pretext narativ. în Povestea vorbii, ordinea instanțelor etice nu era perceptibilă de către cititor; în O șezătoare la
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
revelația întinderii lumii poeziei lui Ion Chichere. Poezia a fost dimensiunea cea mai importantă a existenței acestui personaj boem și teribilist. Nimic din ce ținea de arta versurilor nu îi era străin. De la haiku-uri la poemele ample cu rezonanțe epice, de la sonurile romantice și simboliste la intertextualitatea, aluziile livrești și ironia specifice liricii postmoderne, de la dulceața versului popular la ciudatele asocieri suprarealiste, totul îi era la îndemână acestui "poet excepțional", în poezia căruia "cântă simultan privighetoarea și cucuveaua" (Ștefan Augustin
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]