KorAP: Find »[drukola/base=epistemic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...37 >

901 matches

Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588

așadar, deschideri interdisciplinare și poate fi vizualizat prin apel la figura de mai jos: Figura 1. Modelul integrat de analiză ideologică a cunoașterii sociale IMAGINAR SOCIAL → IDEOLOGIE (FIGURA "TARE") ← SOCIETATE (analiză antropologică) (analiză teoretico-politică) GRUPURI INDIVIZI (analiză teoretico-socială) ↓↑ CONSTITUIREA CONTEXTULUI EPISTEMIC (analiză epistemologică) ↓↑ INSTITUIREA CONVENȚIILOR IDEOLOGICE (analiză socio-antropologică) ↓↑ CONSTRUIREA ÎNȚELESULUI SOCIAL (analiză discursivă, specifică științelor comunicării) ↓↑ CUNOAȘTERE SOCIALĂ (analiză epistemologică, proprie sociologiei cunoașterii) ↓↑ SCHIMBARE SOCIALĂ (analiză socio-antropologică) Întrucât acest model reprezintă, în această etapă, doar o ipoteză de lucru, devine de

by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
altera sau de a stabiliza o realitate specifică (Gestaltungsspielraum)"58. Trebuie specificat, în acest punct, că semnificațiile pe care cunoașterea le asumă atunci când pune la lucru capacitatea sa acțională reprezintă un fapt care se produce în relație cu acel context epistemic existent în plan social, în sensul în care este legată de utilizarea unor categorii și concepte pre-existente noilor descoperiri. În măsura în care, urmare a noilor acumulări, cunoașterea produce schimbare socială și determină, astfel, introducerea unor noi semnificații, acestea din urmă își manifestă

by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670

adevărată amenințare a fost Îndelung ignorată, preferându-se proiectarea sa ca un pericol În scopul justificării anumitor atitudini. Studiul reacțiilor la prezența amenințărilor face parte și el din examinarea conceptului de securitate și este În special reprezentat de teoria comunităților epistemice a lui Emmanuel Adler (Adler, 1992). Dezvoltată ca răspuns al dezbaterilor despre dezarmare din timpul Războiului Rece, ideea apariției comunităților epistemice sugerează că existența unor corpuri de cunoștințe și interese comune care depășesc și se Întrepătrund mai departe de granițele

[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
prezența amenințărilor face parte și el din examinarea conceptului de securitate și este În special reprezentat de teoria comunităților epistemice a lui Emmanuel Adler (Adler, 1992). Dezvoltată ca răspuns al dezbaterilor despre dezarmare din timpul Războiului Rece, ideea apariției comunităților epistemice sugerează că existența unor corpuri de cunoștințe și interese comune care depășesc și se Întrepătrund mai departe de granițele țărilor implicate Într-un conflict, pot ajuta la Înțelegerea lor reciprocă și, eventual, la dezamorsarea schemelor și discursurilor care Încurajează o

[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
unor corpuri de cunoștințe și interese comune care depășesc și se Întrepătrund mai departe de granițele țărilor implicate Într-un conflict, pot ajuta la Înțelegerea lor reciprocă și, eventual, la dezamorsarea schemelor și discursurilor care Încurajează o atitudine ostilă. Comunitățile epistemice sunt considerate de același Emanuel Adler Împreună cu Peter Haas ca elemente propice dezvoltării comunităților de securitate, văzute ca o garanție Împotriva potențialelor conflicte (Adler și Haas, 1992; Haas, 1992) . Argumentul comunităților de securitate (considerate a fi agregate de norme, informații

[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
private in”, Conflict, Security and Development, vol. VI, nr. 1, pp. 1-23. Ackermann, Alice (2003), „The idea and practice of conflict prevention”, Journal of Peace Research, vol. XL, nr. 3, pp. 339-347. Adler, Emanuel (1992), „The Emergence of Cooperation: National Epistemic Communities and the International Evolution of the Idea of Nuclear Arms Control”, International Organization, vol. XLVI, nr. 1, pp. 101-145. Adler, Emanuel; Peter M., Haas (1992), „Conclusion: epistemic communities, world order, and the creation of a reflective research program”, International

[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
nr. 3, pp. 339-347. Adler, Emanuel (1992), „The Emergence of Cooperation: National Epistemic Communities and the International Evolution of the Idea of Nuclear Arms Control”, International Organization, vol. XLVI, nr. 1, pp. 101-145. Adler, Emanuel; Peter M., Haas (1992), „Conclusion: epistemic communities, world order, and the creation of a reflective research program”, International Organization, vol. XLVI, nr. 1, pp. 367-390. Adler, Emmanuel; Michael, Barnett (eds.) (1998), Security Communities, Cambridge University Press, Cambridge. Agor, Weston H.; Andres, Suarez (1972), „The Emerging Latin

[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
The Study of Regional Integration: Reflections on the Joy and Anguish of Pretheorizing”, International Organization, vol. XXIV, nr. 4, pp. 607-646. Haas, Ernst (1975), The Obsolence of Regional Integration Theory, University of California Press, Berkeley. Haas, Peter M. (1992), „Introduction: Epistemic Communities and International Policy Coordination”, International Organization, vol. XLVI, nr. 1, pp. 1-35. Haerpfer, Christian W.; Christian, Wallace; Richard, Rose (1997), Public Perceptions of Threats to Security in Post-Communist Europe, University of Strathclyde, Glasgow. Haftendorn, Helga; Celeste, Wallander; Robert O.

[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738

sistematizează valori morale)39. Proiectul pe care îl am în vedere este cel inițiat și susținut de Cheryl Misak și Robert Talisse 40: justificarea democrației liberale fără a recurge la niciun fel de principii morale, ci doar la anumite principii epistemice fundamentale (presupuse a fi) unanim acceptate în "epistemologia populară". Proiectul este cu siguranță unul filosofic, însă, după câte îmi pot da eu seama, nu unul de natură normativ-morală. El pare mai curând subsumabil epistemologiei decât filosofiei morale. Iar validitatea afirmației

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
legitimeze concluzia pentru care au fost avansate din cel puțin două temeiuri. Primul este acela că și sub ipoteza că obiecția redundanței este corectă, căutarea răspunsului adecvat la întrebarea "ce este dreptatea socială?" rămâne o practică filosofică legitimată de interesul epistemic, academic sau intelectual pentru această întrebare. În al doilea rând, nu este deloc evident că - așa cum presupune obiecția fezabilității - un răspuns adecvat la întrebarea "ce este dreptatea socială?" trebuie să fie un răspuns demonstrat și acceptat ca adevărat în baza

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
pe intuiții diferite, uneori chiar conflictuale, și pot genera, din acest motiv, dezbateri ireconciliabile și intractabile. De altfel, tocmai pe acest temei, trebuie să ne împăcăm cu gândul că idealul identificării unei teorii filosofice universal acceptate ca reprezentând răspunsul corect, epistemic vorbind, la întrebarea "ce este dreptatea?" este un ideal nerealizabil. Pentru că avem (și) intuiții diferite cu privire la ce constituie și ce nu constituie o nedreptate - și dat fiind că astfel de intuiții nu pot decât să joace un rol fundamental în

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
o nedreptate - și dat fiind că astfel de intuiții nu pot decât să joace un rol fundamental în concepțiile filosofice care vor să definească dreptatea - filosofii nu vor ajunge niciodată la un acord în privința răspunsului adecvat din punct de vedere epistemic la această întrebare. Întotdeauna vor exista filosofi egalitarieni în această chestiune, alții libertarieni, alții suficientiști, alții prioritarieni etc. și nicio modalitate de depășire a dezacordurilor intuiționale dintre ei. Acesta nu constituie însă deloc un temei care să ne poată îndreptăți

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
sau cetățeni (deși ea cuprinde, desigur, și mesaje, de cele mai multe ori de natură morală, adresate adesea în mod direct și lipsit de echivoc, pentru aceștia 37). Filosofia politică este o disciplină care, ca toate disciplinele academice, are, înainte de orice, obiective epistemice sau teoretice (i.e., obiective de "cercetare fundamentală"), obiective legate de sporirea nivelului cunoașterii cu privire la temele sale prioritare de interes: justificarea morală a statului, natura valorilor și principiilor morale dezirabil să se afle (sau care se află deja) la baza organizării

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
obicei moraliștii, doar ca o ramură a eticii, deși nu din temeiurile oferite de realiștii moderați, ci pentru că ea include cel puțin un proiect care nu poate fi subsumat într-un mod cu totul neproblematic acestei caracterizări, i.e., proiectul justificării epistemice a democrației liberale inițiat și susținut de Cheryl Misak și Robert Talisse. Aceasta este totuși, cred că veți fi de acord, o problemă minoră a moralismului ca teză potrivit căreia filosofia politică este o diviziune a eticii, de vreme ce despre aproape

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
On the Methodological Turn in Political Theory", în Philosophy Compass 10, 8 (2015), pp. 540-541. --. "Why Political Realists Should Not be Afraid of Moral Values", în Journal of Philosophical Research 40 (2015), pp. 459-464. --. "Why Democracy Cannot Be Grounded in Epistemic Principles", în Social Theory & Practice 42, 3 (2016), pp. 449-473. Estlund, David, "The Survival of Egalitarian Justice in John Rawls's Political Liberalism", în The Journal of Political Philosophy 4, 1 (1996), pp. 68-78. --. "The Insularity of the Reasonable: Why

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Explanation and Justification: Understanding the Functions of Fact-Insensitive Principles", în Socialist Studies/ Études socialistes 11, 1 (2016), pp. 174-186. Joll, Nicholas, "Review of Raymond Geuss, Philosophy and Real Politics", în Metaphilosophy 41, 5 (2010), pp. 722-727. Jubb, Robert, "Logical and Epistemic Foundationalism About Grounding: The Triviality of Facts and Principles", în Res Publica 15 (2009), pp. 337-353. --. "Playing Kant at the Court of King Arthur", în Political Studies 63, 4 (2015), pp. 919-934. --. "The Real Value of Equality", în The Journal

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
în Georgetown Law Journal 100 (2012), pp. 865-893. Lippert-Rasmussen, Kasper, Born Free and Equal? A Philosophical Inquiry into the Nature of Discrimination, Oxford University Press, New York, 2013. --. Luck Egalitarianism, Bloomsbury, Londra & New York, 2016. MacGilvray, Eric, "Democratic Doubts: Pragmatism and the Epistemic Defense of Democracy", în Journal of Political Philosophy 22 (2014), pp. 105-123. Markovits, Daniel, "Luck Egalitarianism and Political Solidarity", în Theoretical Inquiries in Law 9, 1, (2008), pp.: 271-308. Mason, Andrew, "Just Constraints", în British Journal of Political Science 34

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Press, Cambridge, 1999. Trad. rom. O teorie a dreptății, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2012. --. Justice as Fairness: A Restatement, Belknap Press, Cambridge, 2001. Raz, Joseph, The Morality of Freedom, Clarendon Press, Oxford, 1986. --. "Facing Diversity: The Case of Epistemic Abstinence", în Philosophy & Public Affairs 19, 1 (1990), pp. 3-46. Risse, Mathias, "What Difference Can It Make: Why Write Books on Global Justice in the First Place?", în Journal of International Political Theory (2016), DOI: 10.1177/1755088215626738. Robeyns, Ingrid

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Sleat, Matt, "Making Sense of our Political Lives - On the Political Thought of Bernard Williams", în Critical Review of International Social and Political Philosophy 10, 3 (2007), pp. 389-398. --. "Justification, Pluralism and Pragmatism: The Problems and Possibilities of a Peircian Epistemic Justification of Liberalism", în European Journal of Pragmatism and American Philosophy 2 (2009), pp. 38-58. --. "Bernard Williams and the Possibility of a Realist Political Theory", în European Journal of Political Theory 9, 4 (2010), pp. 485-503. --. Liberal Realism: A Realist

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
44-45, 47, 83, 101, 131, 146 politici redistributive, 17 politici social-democrate, 45 politologie, 97, 152 populism, 44 practică politică, 23, 117, 136-137, 141, 146-147 presupozițiile morale ale argumentării, 90 principii de organizare (socială și politică), 32, 93, 136-137, 141 principii epistemice, 102 principii morale, 31, 41, 53, 73-76, 90-92, 102-103, 109, 125-126, 164 principii morale comprehensive, 73, 90 principii morale universale, 75 principiul echității în distribuția bunurilor și avantajelor sociale, 95 principiul egalității de demnitate și respect, 26, 66, 70, 93

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
political philosophers usually do, but this is not because of the reasons usually offered by moderate realists, but because political philosophy includes at least one project that cannot be unquestionably subsumed to this characterization (i.e., the project of the purely epistemic justification of liberal democracy); 3) that moralism is a methodology that political philosophy is perfectly justified to use and no (radical) realist counter-argument touches its validity and necessity; and 4) that all objections brought in the realists' crusade against moralism

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-l să adopte instituții și proceduri de decizie care să răspundă în mod echitabil dezacordului moral și să cultive în rândul cetățenilor virtuțile civilității, respectului pentru celălalt, pentru dezacord și pentru dialog etc. (Joseph Raz, "Facing Diversity: The Case of Epistemic Abstinence", în Philosophy & Public Affairs 19, 1 (1990), pp. 3-46, Simon Caney, "Liberal Legitimacy, Disagreement and Justice", în Critical Review of International Social and Political Philosophy 1, 3 (1998), pp. 19-36). În ceea ce mă privește, nu am încă un punct

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
After Liberalism: Pragmatism and Deliberative Politics (Routledge, New York, 2005), Robert Talisse, A Pragmatist Philosophy of Democracy (Routledge, New York, 2007), Talisse, Democracy and Moral Conflict. 41 Așa cum sugerează Matt Sleat, "Justification, Pluralism and Pragmatism: The Problems and Possibilities of a Peircian Epistemic Justification of Liberalism", în European Journal of Pragmatism and American Philosophy 2 (2009), pp. 38-58, Michael Bacon, "The Politics of Truth: A Critique of Peircean Deliberative Democracy", Philosophy & Social Criticism 36 (2010), pp. 1075-1091, Matthew Festenstein, "Pragmatism, Inquiry and Political

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Michael Bacon, "The Politics of Truth: A Critique of Peircean Deliberative Democracy", Philosophy & Social Criticism 36 (2010), pp. 1075-1091, Matthew Festenstein, "Pragmatism, Inquiry and Political Liberalism", Contemporary Political Theory 9 (2010), pp. 25-44, Eric MacGilvray, "Democratic Doubts: Pragmatism and the Epistemic Defense of Democracy", în Journal of Political Philosophy 22 (2014), pp. 105-123 sau Eva Erman și Niklas Möller, "Why Democracy Cannot Be Grounded in Epistemic Principles", în Social Theory & Practice 42, 3 (2016), pp. 449-473. 42 Deloc surprinzător, ideea că

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Liberalism", Contemporary Political Theory 9 (2010), pp. 25-44, Eric MacGilvray, "Democratic Doubts: Pragmatism and the Epistemic Defense of Democracy", în Journal of Political Philosophy 22 (2014), pp. 105-123 sau Eva Erman și Niklas Möller, "Why Democracy Cannot Be Grounded in Epistemic Principles", în Social Theory & Practice 42, 3 (2016), pp. 449-473. 42 Deloc surprinzător, ideea că filosofii politici sunt obligați să renunțe la orice fel de principii morale în justificarea democrației este întemeiată de susținătorii acestui proiect pe opinia că toate

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]