1,135 matches
-
atinge obiectivul anunțat implică analiza conceptuală comparată, analiza definițională și interpretarea textuală, cu intenția de a "extrage" problema relației dintre ideologie și cunoaștere fie aceasta socială ori științifică din cadrele precis delimitate ale istoriei ideilor politice, sociologiei cunoașterii și, respectiv, epistemologiei. Iar în acest punct intervine cea de a treia precizare: presupunând, în mod evident, raportarea la toate aceste domenii de neevitat într-un asemenea context interesul meu este cel de a crea punți de legătură interdisciplinare cu spații ale cunoașterii
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
intelectuală, a acumulat o deosebită ambiguitate semantică, putem accepta și ideea potrivit căreia, paradoxal, utilizarea conceptului a intrat, în posteritatea lui Marx, într-o fază "rutinieră", semnificația sa fiind de regulă asociată unei "distorsionări" a realității. Atât în cadrul cercetărilor de epistemologie, cât și în contextul celor care aparțin teoriei sociale și politice, "capcana lui Marx" sentința cu titlu științific din perspectiva căreia ideologia exprimă o viziune falsă asupra realității, fiind un instrument prin care establishment-ul social își menține dominația pentru
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
chiar în pofida destructurării analizei în termenii "luptei de clasă", pe cei mai mulți dintre teoreticieni. Nu voi insista aici asupra acestei modalități de situare a diverselor abordări cu privire la problema ideologiei, ci voi specifica, doar, sintetic, că, atât din punctul de vedere al epistemologiei, cât și din cel al teoriei social-politice, putem identifica o varietate de concepții relative la acest termen 6. Ce mă interesează este ca, plecând de la o definire pozitivă a conceptului, prin raportare la funcția sa eminamente socială, aceea de integrare-identitate
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
post-fundaționalistă a adevărului și dezvăluirea relațiilor profunde dintre procesul producerii cunoștințelor științifice și dezvoltării tehnologiilor, pe de o parte și fenomenul puterii politice, pe de altă parte, sunt tot atâtea motive care "ideologizează" inclusiv cunoașterea științifică, până acolo încât, în epistemologia socială "de ultimă generație" se vorbește despre "guvernarea științei", argumentându-se că "(...) misterul ce învăluie știința, în sensul său de concept politic se află mai curând în preocuparea sa cotidiană (i.e. cercetarea), decât în capacitatea sa de a vorbi din partea
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
continuare predominant, în pofida reiterării ciclice a năzuinței "pozitiviste" potrivit căreia există posibilitatea detașării subiectului cunoscător de mediul socio-politic al existenței proprii indivizilor umani și, implicit, aceea a situării sale într-un loc privilegiat, complet "dezideologizat". Nu întâmplător, în cercetările de epistemologie socială demarate odată cu inițierea a ceea ce s-a numit, în Marea Britanie, "Programul de Forță în sociologia cunoașterii" ("the Strong Programme in the sociology of knowledge" SSK), s-a susținut că "ordinea social și cognitivă nu pot fi înțelese în izolare
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Le reproșează doctrinarilor modernismului și postmodernismului că ocultează "întreaga esență a teismului veritabil", dat fiind că Dumnezeu este deasupra și dincolo de ceea ce gândește omul despre El. În viziunea teologică a lui J. J. Fanella, transmodernismul arată că Dumnezeu scapă determinațiilor epistemologiei umane, că transmodernismul trimite la o epistemologie transumană, la mijloace transcendente. Acestea sunt Cuvântul și Spiritul Său: "Transmodernismul susține că Dumnezeu este mai degrabă în acord cu gloria Sa transcendentă și infinită decât cu epistemologia schimbătoare". Epistemologiile moderne și postmoderne
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ocultează "întreaga esență a teismului veritabil", dat fiind că Dumnezeu este deasupra și dincolo de ceea ce gândește omul despre El. În viziunea teologică a lui J. J. Fanella, transmodernismul arată că Dumnezeu scapă determinațiilor epistemologiei umane, că transmodernismul trimite la o epistemologie transumană, la mijloace transcendente. Acestea sunt Cuvântul și Spiritul Său: "Transmodernismul susține că Dumnezeu este mai degrabă în acord cu gloria Sa transcendentă și infinită decât cu epistemologia schimbătoare". Epistemologiile moderne și postmoderne propovăduiesc o mistică a științei și a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
arată că Dumnezeu scapă determinațiilor epistemologiei umane, că transmodernismul trimite la o epistemologie transumană, la mijloace transcendente. Acestea sunt Cuvântul și Spiritul Său: "Transmodernismul susține că Dumnezeu este mai degrabă în acord cu gloria Sa transcendentă și infinită decât cu epistemologia schimbătoare". Epistemologiile moderne și postmoderne propovăduiesc o mistică a științei și a experienței, adică "se încearcă înțelegerea unei ființe infinite prin mijloace finite". Așadar, transmodernismul deschide calea cunoașterii speciale, prin revelație, iar nu prin "complexele de cultură" asumate de modernism
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Dumnezeu scapă determinațiilor epistemologiei umane, că transmodernismul trimite la o epistemologie transumană, la mijloace transcendente. Acestea sunt Cuvântul și Spiritul Său: "Transmodernismul susține că Dumnezeu este mai degrabă în acord cu gloria Sa transcendentă și infinită decât cu epistemologia schimbătoare". Epistemologiile moderne și postmoderne propovăduiesc o mistică a științei și a experienței, adică "se încearcă înțelegerea unei ființe infinite prin mijloace finite". Așadar, transmodernismul deschide calea cunoașterii speciale, prin revelație, iar nu prin "complexele de cultură" asumate de modernism și de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Domnul, / și când Îl veți afla, chemați-L; / iar când El Se va apropia de voi, / atunci să-și părăsească necredinciosul căile / și nelegiuitul sfaturile / și să se întoarcă la Domnul"240. O astfel de apropiere/cunoaștere este scopul adevăratei epistemologii creștine, pe care, altminteri, am relevat-o și în comentariul la teologia Părintelui Stăniloae, dar, evident, din perspectivă ortodoxă, asemănătoare, totuși, cu aceea a unui Dumnezeu care bate la ușă ca să-i deschidem. Știind înclinarea omului de a-l reduce
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Lui infinită". Fiind dincolo de paradigmele culturale, transmodernismul este transculturalism. Faptul ridică o problemă capitală: putem, în acest context, să vorbim de transmodernism în cultură? Deocamdată, lăsăm întrebarea în suspensie, căci din restrângerea epistemologică a părintelui Fanella soluția este negativă. Fundamentele epistemologiei transmoderniste sunt Cuvântul (Logosul divin) și Sfântul Spirit (Sfântul Duh, în limbajul ortodoxiei), acestea fiind consubstanțiale. Ele au fost clarificate de Iisus când samariteanca l-a întrebat despre căile cunoașterii: închinarea pe muntele Samaria sau în Ierusalim ? Iisus nu susține
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Primatul gloriei infinite a lui Dumnezeu cere abandonul contextualizării postmoderne, iată marea provocare a teologiei actuale: "Sarcina noastră este să convingem oamenii să-L cunoască pe Dumnezeu în felul în care gloria Sa o cere să fie cunoscut printr-o epistemologie în întregime spirituală și divină. Trebuie să facem să dăinuiască supremația lui Dumnezeu asupra culturii, asupra postmodernismului, asupra acomodărilor culturale umane". Fanella distinge două căi de cunoaștere: cea curentă, umană și cea a lui Dumnezeu, integral spirituală. Prima este eficace
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
este eficace în împărăția omului, dar niciodată în "Împărăția lui Dumnezeu". Cea dintâi schimbătoare, a doua "mereu aceeași". "Teologia postmodernă remarcă Fanella a dat greș în mod dramatic în ceea ce privește sarcina centrală, aducând în dezbaterea teologică subiecte periferice ale culturii și epistemologiei. Întrebându-ne cum cultura ar trebui să se raporteze la Dumnezeu, intrăm deja în domeniul sociologiei și abandonăm teologia". Din păcate, Bisericile "încearcă cu disperare să se raporteze la cultura postmodernă într-o încercare de a o învinge". Dar o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
of Property: Grotius to Hume și coeditor al lucr]rii Embryo Experimentation. C.A.J. Coady este profesor de Filosofie și director al Centre for Philosophy and Public Issues din cadrul University of Melbourne. A publicat numeroase lucr]ri în domeniul epistemologiei, eticii și al filosofiei politice și se preocup] în mod special de problemele legate de violență politic]. Jonathan Dancy este lector de filosofie la University of Keele. Este autorul lucr]rilor An Introduction to Contemporary Epistemology și Berkeley: An Introduction
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ce guverneaz] comportamentul membrilor s]i. Acesta este un subiect la care vom reveni. Conștientizarea existenței unor sisteme morale și etice bine dezvoltate în cultura societ]ților de mici dimensiuni a fost determinat], în principal, de încercarea de a înțelege epistemologiile și logicile de acțiune specifice unei anumite culturi. Constructele filosofiei morale vestice nu pot fi aplicate altor culturi f]r] anumite modific]ri. Cultură înseamn] comportament înv]țâț (plus produsele acestuia) și c]ruia i se imprim] o anumit] semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentru o teorie etic] cu des]vârșire naturalist], în consonant] cu perspectivă lor global] extrem de științific]. Cel mai cunoscut din acest grup, de altfel puțin renumit, a fost Pietro Pomponazzi (1462-1525), care, ținând cont de materialismul s]u filosofic, de epistemologia să sceptic] și teoria etic] cvasiutilitarist], ar aprecia mediul filosofic contemporan ca fiind înrudit. În acest timp, în Peninsula Iberic], tradiția tomist] a persistat într-un grup de catolici neo-scolastici. Majoritatea afirmațiilor lor consistau din a extinde și a comenta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aici pe trei aspecte ale acestei perioade: 1) Continuarea eforturilor de a ap]ra și de a explica autonomia moral]; 2) Eforturi de a stabili primatul comunit]ții asupra individului; 3) Apariția nihilismului și a relativismului și imporanța crescut] acordat] epistemologiei moralei. 1. Teoria utiliatrist] a lui Bentham a adus și noi întreb]ri. Principiul p]rea s] conduc] la concluzii morale care contraziceau convingerile simțului comun; în ciuda afirmației lui Bentham potrivit c]reia acesta ar putea fi folosit în luarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cuvinte, știm care sunt principiile morale, dar nu și ce ar trebui s] facem într-o situație dat]. Este o combinație interesant] a certitudinii morale generale cu neîncrederea afișat] fâț] de anumite cazuri. Ross ia o poziție clar] fâț] de epistemologia moral] (teoria cunoașterii morale și justificarea convingerii morale). În primul rând, cum putem s] cunoaștem adev]rul despre orice principiu moral? Unii filosofi susțin c] adev]rul despre aceste principii îl cunoaștem direct (la un moment dat se spunea c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
principiilor metodei. Filosofii care sunt încântați de concepția dominant] a teoriei morale doresc s] creeze teorii explicite și universale. Pentru a face acest lucru, ei au urm]riț identificarea principiilor care guverneaz] crearea teoriei. Acești filosofi au apelat adesea la epistemologie - studiul metodei de a cunoaște lucruri - că furnizoare de modele pentru acest proiect. Cele mai influente interpret]ri ale cre]rii teoriei în epistemologie sunt fundaționalismul și coerentismul. Majoritatea încerc]rilor de creare a teoriei în etic] urmeaz] unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ei au urm]riț identificarea principiilor care guverneaz] crearea teoriei. Acești filosofi au apelat adesea la epistemologie - studiul metodei de a cunoaște lucruri - că furnizoare de modele pentru acest proiect. Cele mai influente interpret]ri ale cre]rii teoriei în epistemologie sunt fundaționalismul și coerentismul. Majoritatea încerc]rilor de creare a teoriei în etic] urmeaz] unul dintre aceste dou] modele. Coerentismul este actualmente în vog], dar are de suferit din cauza unor grave dificult]ți, ca și fundaționalismul. 1. Fundaționalismul Fundaționalismul este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trebuie s] treac] de adev]rurile logice și de cele care sunt „necesare din punct de vedere pragmatic”. Totuși nu este clar dac] exist] astfel de adev]ruri sau cum le-am putea recunoaște, dac] ele exist]. Fundaționalismul a dominat epistemologia pentru prima jum]țațe a acestui secol, dar a întâlnit dificult]ți considerabile. Tentativele de a construi lumea din incorigibilele deliber]ri ale simțurilor au fost abandonate în mare m]sur], ca rezultat al criticilor lui Wittgenstein, Quine și ale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
considerabile. Tentativele de a construi lumea din incorigibilele deliber]ri ale simțurilor au fost abandonate în mare m]sur], ca rezultat al criticilor lui Wittgenstein, Quine și ale altora. Fundaționalismul în etic] a fost întotdeauna mai problematic decât fundaționalismul în epistemologia general], deoarece nu a fost niciodat] clar ce urma s] se întâmple cu datele referitoare la simțuri. Nu este surprinz]tor c] în climatul nostru filosofic postpozitivist exist] puțini teoreticieni morali dornici s] susțin] metodologia fundaționalist]. 2. Coerentismul În zilele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
credinț] este privilegiat] sau c] acele credințe care sunt privilegiate sunt privilegiate în mod egal. Astfel nu rezult] (de exemplu) c] utilitarismul ar trebui respins sau revizuit pentru c] are cerințe pe care mulți le consider] excesive. Opiniile conservatoare în epistemologia moral] sunt consistente cu presupunerea c] (unele dintre) credințele noastre morale zilnice ar trebui revizuite sau respinse. Din aceeași perspectiv], nu este deloc evident c] fundaționalismul ar trebui s] slujeasc] cauza progresului moral. Dac] o moral] fundaționalist] este conservatoare sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din ultimele decenii (o voi atinge În primul capitol al cărții). Dar este evident că o abordare de genul celei pe care o propun, parțială, personală, contaminată de propria biografie, mă transformă de la bun Început Într-un adept al respectivei epistemologii postmoderne. Nu pentru că este o teorie la modă (Îi desfid pe cei care m-ar jigni atribuindu-mi o atare frivolitate), ci pentru că sunt partizanul unei istorii scrise de oameni, despre oameni și pentru oameni. Ca urmare, este o istorie
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ai cultului care celebrează valorile naționale, nu poate reprezenta altceva decât o catastrofă intolerabilă. Istoriografia „modernistă”, „liberală” sau, mai corect, „revizionistă” este mult mai rezervată față de ideea adevărului unic, care se oferă, pur și simplu, cunoașterii istoricului, prin intermediul documentului. În conformitate cu epistemologia istorică profesată, astăzi, mai peste tot În lume, istoria este considerată, după definiția profesorului Lucian Boia, o simplă „povestire simplificată, dramatizată și Învestită cu sens”. Rezultă de aici că elementele subiective, cum ar fi regulile de structurare care stau la
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]