44,517 matches
-
că se afla și sub copertina întunericului, era hotarul ce-i obliga iarăși să gândească. Traiul comod al medievalilor și stressul clipei erau cele două variante: a treia, intermediară, nefiind posibilă. De altfel, fusese pusă și o condiție: integrați în Epoca de Aur, nu mai puteau s-o părăsească vreodată. Generalul de arme le dejucase multe planuri, încurcându-le socotelile. În plus, își făcuse destui partizani, al căror număr nu era cunoscut cu certitudine. Numai magicienii îl puteau neutraliza pe Stănchescu
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
lor devenea nemărginită. Veni un alt zvon, cum că magicienii erau nemulțumiți de oscilația montagnarzilor. În sfârșit, al treilea: ajunși la o vârstă înaintată, și-ar fi pierdut virtuțile, așa că nu se mai încumetau să-i însoțească pe montagnarzi în Epoca de aur, fiindcă, în timpul procesiunii, unii enoriași și-ar fi dat obștescul sfârșit. Petrecerea lor ar fi o trecere defintivă în cealaltă lume, fără vreo legătură cu secolul al XIII-lea. În aceste condiții, responsabil de toate încurcăturile și amânările
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
că munca lor de ani s-ar fi dus pe apa Sâmbetei. Numai Lunetta putea fi la originea acestei catastrofe. Etnologul se apropie de ea, nu ca să-i ceară socoteală, ci pentru a se încredința că apucase calea potrivită pentru Epoca de Aur. Temerile i se risipiră curând. Teleferica respira ritmic și prezenta un chip îmbujorat, aisgurând pe oricare curios că epoca în care intrase cu un picior era binecuvântată: așa cum și-o dorise și el. Singurul necaz era acela că
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
se apropie de ea, nu ca să-i ceară socoteală, ci pentru a se încredința că apucase calea potrivită pentru Epoca de Aur. Temerile i se risipiră curând. Teleferica respira ritmic și prezenta un chip îmbujorat, aisgurând pe oricare curios că epoca în care intrase cu un picior era binecuvântată: așa cum și-o dorise și el. Singurul necaz era acela că nu vorbea. Se lăsa înduplecată, poate, doar de magicieni. Măcar pentru o asemenea conversație era necesar ca aceștia să se arate
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
căzuse pe un covor de Floarea Domnului, crescut în îmbucătura a trei stânci. La semnele ei disperate, apărură și princhindeii, pentru a-i executa comenzile. - Trebuie să înfigeți steagurile în bernă! Ordinul ei fu contramandat de Lunetta care, ieșită din Epoca de Aur, avea altă viziune asupra întâmplării: - Nu-i epoca promisă, ci alta, pe care n-o stabilește omul, ci Domnul! Mai adăstați!
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
a trei stânci. La semnele ei disperate, apărură și princhindeii, pentru a-i executa comenzile. - Trebuie să înfigeți steagurile în bernă! Ordinul ei fu contramandat de Lunetta care, ieșită din Epoca de Aur, avea altă viziune asupra întâmplării: - Nu-i epoca promisă, ci alta, pe care n-o stabilește omul, ci Domnul! Mai adăstați!
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
tenis, e astăzi patronul unei bănci importante și unul din marii bogătași ai țării. Iar Nicolae Ceaușescu a fost, între 1965 și 1989, dictatorul României. Descifrarea acestei din urmă sintagme presupune un popas mai lung. Domnia ta, domnule Odobescu, ai apucat epoca socialismului plăpînd și teoretic al revistei ieșene "Contemporanul", al lui Ion Nădeje și C. Dobrogeanu-Gherea. Ehei, ce vremuri! în anul 1917, traducerea în viață a ideilor socialiste a generat, în Rusia, o revoluție cumplită, prefăcînd țara vecină în Uniunea Republicilor
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
apoi sporadic. Continuitatea culturii și a limbii franceze la noi în așa-numita belle-époque și faptul că Parisul rămîne un soi de a doua capitală a lumii românești nu mai trebuie demonstrate. Iar apoi, în les années folles (pînă și epocile sînt numite la noi în franceză) prin obsesia Proust - categoric una din trăsăturile distinctive ale intelectualului dintre războaie - prin avangardă, prin revistele franțuzești care se vindeau la librăriile bucureștene, prin cărțile în franceză și prin obsesia călătoriei la Paris, consemnată
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
-l ia pe tata-mare de pe peron. În primele zile după sosirea lui, tata-mare prinsese aripi și era entuziasmat ca și când, prin venirea la București, s-ar fi făcut ordine nu numai în ce-l privea pe el, dar și vremurile și epoca, iar ceea ce, la început, fusese doar un simțământ incert, amestecat cu fel de fel de impresii, devenea acum o certitudine, după ce a pus piciorul pe asfalt, în fața Bisericii Sfântu Gheorghe, trecând peste bordura metalică a trăsurii, cu bastonul agățat ușor
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
pagină din Caragiale, chiar aceea care-i oferă lui Ibrăileanu premisa tezei sale, și care nu este din piese ori din proză, ci dintr-un articol, Politică și cultură. Caragiale susține că în loc ca statul nostru, „tînăr” și „improvizat”, din epoca lui Cuza și Carol I, să fie „rezultatul natural al societății”, s-a întîmplat ca „societatea să fie produsul artificial al statului.” Și iată pasajul principal: „Neavînd așadar pe cine să-i impună lui reforme, se gîndește el mereu la
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
de la dînsul o societate.” Este exprimată, puțin diferit de Maiorescu, teoria junimistă a „formelor fără fond”. E cazul să ne întrebăm ce anume din acestă analiză, a inversării raportului firesc dintre statul și societatea burgheză, nu este pe deplin caracteristic epocii lui Maiorescu și Caragiale, dar și epocii noastre de tranziție. S-ar părea că procesul este același și că, din nou, problema nu este de a combate, de a ironiza, făcînd din ele subiect de studiu politologic ori de operă
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
diferit de Maiorescu, teoria junimistă a „formelor fără fond”. E cazul să ne întrebăm ce anume din acestă analiză, a inversării raportului firesc dintre statul și societatea burgheză, nu este pe deplin caracteristic epocii lui Maiorescu și Caragiale, dar și epocii noastre de tranziție. S-ar părea că procesul este același și că, din nou, problema nu este de a combate, de a ironiza, făcînd din ele subiect de studiu politologic ori de operă literară, acele principii liberale, capitaliste, la care
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
clujeană. Lucrare ce presupune o vastă documentare și o tenacitate excepțională a elaborării, mai rară pe la noi, Dicționarul... coordonat de Ion Pop a avut un ritm bun al aparițiilor și demonstrează o cuprindere impresionantă a valorilor în timp (din toate epocile) și în spațiu (mai ales din țară, mai puțin din exil și deloc din Basarabia). Volumul I, A-D, a fost încheiat într-o primă formă în 1997, a fost îmbogățit într-o a doua ediție apărută în 2000, astfel încât
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
2003 la Editura Litera Internațional, creând o concurență și un termen de comparație. Emulația științifică nu e de neglijat. Poate că dicționarul clujean ar avea nevoie de o mai mare flexibilitate a criteriului estetic, prea sever, după părerea mea, pentru epocile mai îndepărtate și prea îngăduitor cu valorile de după 1945. Dar favorizarea epocii contemporane acordă dicționarului o personalitate distinctă. E de meditat pentru ce ne adresăm mai repede unui dicționar: pentru o valoare recentă sau pentru una istoricizată, dacă nu clasicizată
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
comparație. Emulația științifică nu e de neglijat. Poate că dicționarul clujean ar avea nevoie de o mai mare flexibilitate a criteriului estetic, prea sever, după părerea mea, pentru epocile mai îndepărtate și prea îngăduitor cu valorile de după 1945. Dar favorizarea epocii contemporane acordă dicționarului o personalitate distinctă. E de meditat pentru ce ne adresăm mai repede unui dicționar: pentru o valoare recentă sau pentru una istoricizată, dacă nu clasicizată? O implicare mai generoasă a criteriului istoric ar fi creat posibilitatea de
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
de un alt roman cu același titlu de Cristian Teodorescu. Un astfel de dicționar este mult prea important pentru a nu suscita o dezbatere mai largă și mai serioasă. Voi continua discuția în numărul următor, reflectând despre structura istorică, pe epoci literare, a selecției și voi face alte observații și propuneri, mai sistematice, de îmbogățire a repertoriului posibil de opere literare românești. Dicționar analitic de opere literare românești, volumul IV, Q-Z, urmat de Addenda la volumele I-III, coordonare și revizie
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
de tehnica multiplicării, aceasta putând fi alăturată, uneori, afișelor moderne ale massmedia. Totul, până la manieră. De aceea, Botticelli (Butelcuță) s-a și desprins atât de târziu de ceilalți renascentiști, și asta datorită obsesiei ce o avea față de genul frumos. Nici o epocă din lume, de la epoca de piatră, până în secolul ce abia trecu și cel în care intrarăm, nu a înfățișat femeia mai idealist ca el, începând cu Primăvara și până la Nașterea lui Venus, - aceeași și aceeași paradisiacă fizionomie - intercalând între ele
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
putând fi alăturată, uneori, afișelor moderne ale massmedia. Totul, până la manieră. De aceea, Botticelli (Butelcuță) s-a și desprins atât de târziu de ceilalți renascentiști, și asta datorită obsesiei ce o avea față de genul frumos. Nici o epocă din lume, de la epoca de piatră, până în secolul ce abia trecu și cel în care intrarăm, nu a înfățișat femeia mai idealist ca el, începând cu Primăvara și până la Nașterea lui Venus, - aceeași și aceeași paradisiacă fizionomie - intercalând între ele, cohorta de madone, cum
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
cele două jurnale cu scopul de a reconstitui „istoria secretă și adevărată a secolului”, pornind de la adevărul politic al anilor ’40-’50. Vor apărea astfel o mulțime de personaje politice reale și fictive, dar și ale vieții private românești din epocă, majoritatea cu descendență nobilă, fiecare implicate, în felul său, mai mult sau mai puțin decisiv, în viața publică sau politică a acelor ani de extraordinare schimbări istorice. Sunt anii tulburi ai Gărzii de Fier și ai Mareșalului Antonescu, anii de
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
astfel că nu se poate afirma că n-a cunoscut informația. El preia, Însă, opiniile doctorului Vines, care se vor publica În 1931, despre „erizipelul” provocat de piatră scapătă dintr-o praștie. Acest „erizipel” (preluat din sursele medicale) va face epoca În biografiile ulterioare ale poetului. 5. Oricum, nu se Împacă de loc „pietricica” medicilor cu această „cărămidă” a frizerului. Primul lucru pe care ești tentat să-l faci este să-l consideri pe acest Dumitru Cosmanescu un accident târziu: el
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
amintește de superba metaforă a lui E.M. Forster, din Aspecte ale romanului, după care ar trebui să ne imaginăm că toți romancierii și-ar scrie operele în același timp, contaminîndu-se parcă unii pe alții de morbul creației: “Ei descind din epoci și ranguri diferite, la fel de felurite le sînt temperamentele și scopurile, dar toți țin tocul în mînă, uniți prin creație. Să ne uităm o clipă peste umărul lor, să vedem ce scriu: poate că efectul va fi un exorcism pentru demonul
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
o piesă de teatru, tradusă din limba franceză, după cum se menționează. Dramaturgul se bucură de mici succese, căci piesele sale se joacă pe scena Teatrului Național din Iași, în două stagiuni, în anii 1925-1926. Nu intru în alte detalii de epocă. Prozatorul afirmat prin romanele Popi (1930) și Concina prădată (1939) nu e un scriitor ignorat de contemporani, dacă ne gândim că a fost recenzat favorabil de Al. A. Philippide, Paul Zarifopol, D. I. Suchianu, Perpessicius, Mihail Sebastian, Mircea Eliade. Nici posteritatea
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
și memoria noastră. Ne amintim - ca specie, acum - numele, faptele unui personaj ce ține de o istorie oarecare, apoi, treptat, cu minime excepții, el devine: „un unchi al tatei” sau „un prinț loren” sau, și mai rău, „un personaj de epocă”, „un invitat”, „o rudă”, „un turist”. Și doar după decoruri și îmbrăcăminte mai putem fotografiile/ portretele să le datăm. De nu cumva, cînd au pozat, erau deja în costum de carnaval... Căci totdeauna, peste tot, carnavalescul e o punte peste
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
Ion Barbu și despre foarte mulți dintre cei cuprinși în antologiile prezentate, fără să lipsească nici considerațiile asupra unor romane semnate de Alexandru George, Alexandru Vona, Pavel Chihaia. E fascinat însă și de memorii sau de jurnale, documente ale unei epoci mutilante, iar acest lucru se vede în cronicile la memoriile Corneliei Pillat sau la jurnalul lui Constantin Mateescu; această fascinație se exercită și sub forma unei drepte judecăți a abdicărilor de la morală. Preocuparea pentru morală și valoare îl conduce și
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
iar acest lucru se vede în cronicile la memoriile Corneliei Pillat sau la jurnalul lui Constantin Mateescu; această fascinație se exercită și sub forma unei drepte judecăți a abdicărilor de la morală. Preocuparea pentru morală și valoare îl conduce și în epoci care îi îngăduie reveria și relaxarea. Cum altfel ar putea scrie despre Alice Voinescu, Eugen Lovinescu, Alexandru Vona, Ovidiu Constantinescu, Pavel Chihaia sau Mircea Eliade? Dar despre Radu Cioculescu? Ori despre Șerban Cioculescu însuși? „... deschizînd oricare din cărțile sale îl
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]