1,648 matches
-
produs. Am avut multă grijă, dar n-a fost destul, ca să nu fiu complet distrusă. Spuneai că, m-ai anunțat „brutal” că, odată cu Întoarcerea la Paris, vacanța ți s-a Încheiat. S-a Încheiat și a mea, tot brutal, sunt epuizată, pentru că am dat cu amândouă mâinile... Într-un anumit sens, Jurnalul Sylviei Plath e, În Întregimea sa, istoria „unui caz de epuizare”. Nerăbdătoare, tânăra poetă arde etapele unei existențe prea previzibile, prea plină de convenții. Ezitările Între diverșii iubiți (mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
istorice recente a fost înlăturarea regimului comunist, la 22 decembrie 1989. Acest eveniment s-a impus, pentru investigația noastră, ca punct de observație asupra celor petrecute "înainte", "cu mult înainte" sau "după". În 1989, resursele întregului sistem de învățământ păreau epuizate, trebuind să facă față unor crize multiple, agravate de colapsul economic și de eșecul propagandistic al "Epocii de Aur". Dar școala a dovedit o remarcabilă capacitate de rezistență și de auto-generare. Cea mai spectaculoasă modificare pe care a promovat-o
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
continuă să o considere cea mai desăvârșită parte a cărții, surclasând descrierile despre dragostea pentru Antinous și apoi despre doliul după moartea acestuia. Propria ei moarte a fost mai puțin filosofică, dar nu mai puțin bine pregătită: sătulă de călătorii, epuizată, o octogenară suferindă, ea deja își sortase arhiva pentru Harvard și întreținea relații cu biografa ei oficială 12. Yourcenar a conceptualizat efectiv toate marile ei teme din tinerețe înainte de a sosi în America. Viața din Maine, după 1949, i-a
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
sine, delimitându-și teritoriul prin trăsăturile proprii și diferențele specifice în raport cu alte tipuri de literatură asemănătoare. La finele parcurgerii teoriilor antice, medievale, renascentiste, moderne, formaliste, structuraliste, poststructuraliste și postmoderne din aria terminologică subsumată, parodia nu ne apare ca un proces epuizat, închis. Dimpotrivă, o percepem drept o formă de rescriere bogată în semnificații, dar și în contradicții, multe dintre ele potențate, ce-i drept, de puternica personalitate a romanului, care tinde, în postmodernism, să înghită parodicul și să-l transforme într-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ne-a orientat și nouă, pentru început, interesul, chiar dacă ulterior direcțiile pe care le-am urmărit au fost diferite: parodia s-a ivit din dorința primilor autori de a submina formulele literare la modă sau pe acelea deja clasicizate. O dată epuizată satira menippee în Antichitate, apare romanul parodic latin. O dată încheiată cariera romanului cavaleresc, e publicat Don Quijote. O dată apus romanul realist și încheiate experimentele romanești ale începutului (chiar mijlocului) de secol XX, se afirmă în forță romanul parodic postmodern, cel care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o clandestină, se spune așa nu? De fiecare dată când ieșeam pe stradă și vedeam o uniformă mi se făcea frică, chiar dacă îi vedeam pe cei care erau angajați la metrou. Au trecut așa doi ani, la sfârșitul cărora eram epuizată. După aceea am avut un pic de noroc: am găsit o familie la Florența, prin intermediul unei prietene. Aceștia mi-au făcut imediat contract de muncă. Acum este totul ok. Apoi l-am adus și pe soțul meu și pe fată
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
din urmă, riscând victoria cu mari pierderi de oameni și bani, au avantajat dușmanul, astfel încât nu le-a folosit la nimic faptul că au învins; iar, învingătorii au trăit aceiași neliniște specifică celor învinși pentru soldații pierduți și pentru tezaurul epuizat. Pe de altă parte, nu li se dă șansa de a se bucura de gloria armelor, deoarece o parte însemnată revine soldaților căzuți în luptă care, învinși fizic, rămân neînvinși în sufletul lor. În realitate, chiar dacă ar fi avut posibilitatea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
celei de-a doua citiri, procedura de codecizie este identică cu procedura de cooperare, presupunând o propunere din partea Comisiei, avizul Parlamentului după prima citire, poziția comună a Consiliului, a doua lectură, adoptarea, modificarea sau respingerea poziției comune de către Parlament. Odată epuizate aceste etape, următoarele nivele sunt caracteristice procedurii de codecizie. În cazul în care Parlamentul adoptă poziția comună, proiectul este adoptat fără a mai fi necesară o confirmare de către Consiliu. În eventualitatea în care Parlamentul respinge cu majoritate poziția comună, proiectul
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
adoptat fără rețineri. 1808 August Wilhelm Schlegel (1767-1845), traducătorul a 17 piese shakespeareene, sublinia funcția dramatică a subiectului secundar. De asemenea, în Lectures on Dramatic Art and Literature (traduse în engleză în 1815) scria: "în Regele Lear știință compasiunii este epuizata. Aici nu joacă personajele principale ci acelea care suferă". 1811 Charles Lamb (1775-1834), eseist, este printre primii care se ridică împotriva oricărei modificări și mai ales împotriva introducerii unui happy-end conchizînd: "A-l vedea pe Lear pe scena înseamnă a
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
lucra în două schimburi, iar bărbatul respectiv numai în schimbul unu, adică de la șapte dimineața la trei. În săptămâna când lucrau amândoi în același schimb, totul era normal, când însă mama ei venea acasă după schimbul doi, își găsea bărbatul schimbat; epuizat total, nu-i mai trebuia nici dragoste, nici femeie, într-un cuvânt, devenise ursuz, iar noaptea, nici nu se atingea de ea. Punea capul pe pernă și adormea buștean. Odată, de două ori, de mai multe ori, până femeia intrase
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de frică îmi secase și lacrimile, simțeam cum în piept inima își mărise tictacul. M-am împiedicat și am căzut. Viscolul spulbera zăpada; de-abia mai puteai vedea la câțiva metri. Am încercat să mă ridic dar în zadar. Eram epuizată. Timpul trecea și simțem că devin sloi. Atunci când credeam că mi-a sunat ceasul, mi s-a părut Aveam să-l găsesc umbrit de undele tristeții după 1990, când se distrugea, în vrăjmășie și-n surzenie, averea fostei cooperative agricole
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
fericită aș fi mereu. Primăvară, te ador ca pe mama mea din ceruri! Mărioara BURAGA (17 martie 2010) ori chiar cercetat, ei, cu dragă inimă... că doar de aceea se găsesc acolo.Termină totuși. Nu se așeză, tremura obosit, părea epuizat și bâjbâia în jur. Din câteva mișcări, cele cinci femei cu pălării verzi fură lângă el. Două îl sprijiniră de subțiori și în ciuda semnelor de oboseală ce se citeau pe chipul său, aproape ascuns de barba bogată, una îi așeză
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
autentice. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Rezolvare identică cu a VARIANTEI 1, Filiera teoretică - Profilul umanist - Varianta 7 Filiera teoretică - Profilul umanist etc. SUBIECTUL I (30 de puncte) 1. sinonime neologice: va zări - va observa, va remarca; obosită - extenuată, epuizată 2. Ghilimelele ce încadrează secvența citată au rolul de a izola replica atribuită perso najului feminin, semnalând stilul direct/vorbirea directă. 3. Drumul spre titlul de campion a sfârșit imprevizibil./ Încă nu aflase drumul spre fericire. 4. Perspectiva narativă omniscientă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în conducerea partidului), în timp ce deputații catolici republicani, ca lyonezii Edouard Aynard și Auguste Isaac se găseau în Federația Republicană, iar alții în Grupul celor de Dreapta, de orientare conservatoare, condus de Denys Cochin. La începutul secolului, democrația creștină politică părea epuizată. Totuși, o gîndire și o acțiune eliberate de accentele antisemite și știind să evite capcanele afacerii Dreyfus au cunoscut, odată cu Sillon, o mare amploare. Inițial, a fost un grup de studenți de la Colegiul Stanislas din Paris, grupați în jurul lui Marc
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
O nemulțumire căreia îi dădea glas uneori prin aprecieri ironice, chiar sarcastice, profund depreciative. Malcolm își amintește de exclamații ca „Aveți într-adevăr un profesor îngrozitor!“, „Astăzi sunt pur și simplu prea prost!“. La capătul fiecărei lecții era nu numai epuizat, dar și profund nemulțumit, chiar dezgustat de ceea ce resimțea drept un eșec al încercărilor sale de a înainta în clarificarea temei care îl preocupa și de a se face bine înțeles. Se străduia să uite propunându-i unuia din cei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
manuală obositoare îi făcea bine lui Wittgenstein deoarece îi abătea atenția de la gânduri pe care le suporta cu mare greutate. Starea lui de spirit sumbră era accentuată de conștiința acută a cruzimilor fără egal ale războiului modern. Se simțea bătrân, epuizat și fără încredere în viitor. Prietenii apropiați erau departe. La 1 aprilie 1942, nota: „Nu mai simt nici o speranță pentru viitor în viața mea. Este ca și cum tot ceea ce aș avea în față este doar o lungă porțiune de viață pe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
vector de inteligență. Tot ce este sensibil este și inteligibil, "sistemul obiectelor", cum îl numea Baudrillard are afinități clare cu lumea ideilor, ba chiar sunt de nedespărțit. Nu rare sunt cazurile cînd viguroase potențe și latențe spirituale apar prea curînd epuizate , sau rămîn "suspendate", adică nerealizate în acest plan. Dar, cum nimic nu se pierde, ele se vor metamorfoza și vor reveni, sau se vor sublima prin eliberare și cunoaștere, prin centrarea în absolut, printr-o subtilă teoză de tip extatic
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sub numele de cheltuieli ordinare, s-au repartizat astfel: 1.200 lei a se plăti ajutor poetului Eminescu, 3.000 lei pentru incendiații din Botoșani, iar 2.000 lei pentru diferite cheltuieli întîmplătoare, deoarece suma de 1.800 lei este epuizată. Apoi, ca să iasă tot cum a vrut Casian Leca, iar nu cum a votat Consiliul județean, el a menționat în raportul către ministru: "N-au ajuns suma de 1.500 lei, alocată pentru întreținerea spitalului din Ștefănești"281 mențiune care
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de la direcția bună, asimilând promisiunile societății de hiperconsum cu un sistem de intimidare, când ele sunt, înainte de toate, un complex de mituri, de visuri, de semnificații imaginare care, propunând scopuri și inspirând încredere în viitor, favorizează reoxigenarea unui prezent adesea epuizat. Dacă, așa cum vom vedea, există și iluzia unei înțelepciuni, există și o înțelepciune a iluziei. Rațiuni de a spera care sunt cu atât mai necesare, cu cât epoca noastră e bântuită de un destul de răspândit sentiment al neputinței de a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de precisă. Aceasta ar echivala cu întoarcerea la metafizică pentru a eșua în tradiție, deoarece viziunea teleologică ar fi cadrul legitimator al schimbării. Or, schimbarea setului de valori, rejectarea unora din arsenalul de încredere pentru forța lor explicativă diminuată sau epuizată și adoptarea altui set învestit cu încredere gnoseologică și de legitimare a consecințelor ce acutizează perceperea ca nou a altui context pune accentul pe subiectivitatea procesului de schimbare, ca nivel de înțelegere și explicare a utilității de confort spiritual și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
considerații asupra legăturii dintre timp și reflecție. Un fir al Ariadnei în acest labirint istoric ni-l oferă cărțile lui Lucien Jerphagnon, Vivre et philosopher sous les Césars și Vivre et philosopher sous l’Empire chrétien, publicate la Privat, Paris, epuizate, dar reluate în Le Divin César. Etude sur le pouvoir dans la Rome impériale, Tallandier, Paris - sau care era jocul relațiilor dintre Filosof și Principe. Spiritual, savant, strălucitor, inteligent, erudit - acesta e stilul celui care a fost inițiatorul meu în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lua mingea sărită peste un gard în curtea veciunului, poate găsi o altă formă de joc, arătându-se la fel de fericit ca și înainte; altul se străduiește, însă, din toate puterile, „se îngrămădește și intră sub gard, își găsește mingea și, epuizat și zgâriat, se bucură de triumful său”. (op. cit., p. 392). În funcție de modul de reacție la frustrare, se vorbește de succes și de insucces, dar, arată H.H. Kendler, prin aceasta „nu se elucidează istoria frustrării: ceea ce la început reprezintă un succes
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
unică, și-a spus Faulques. Rece, obiectivă. Perfectă. O văzuse de multe ori, dar tot Îi mai plăceau liniile geometrice invizibile - ori vizibile pentru un observator atent - care o susțineau, ca o țesătură impecabilă din cânepă: prim-planul cu soldatul epuizat, privirea pierdută, ce părea să fie una dintre liniile șoselei care nu ducea niciunde, zidurile aproape poliedrice ale casei ruinate, Împestrițată cu ciupiturile de vărsat ale șrapnelelor, fumul incendiului din depărtare, vertical precum o coloană neagră barocă, fără nici un suflu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de pământ, pe buza unor povârnișuri și munți din zgură minerală, turnuri și case prăbușite, ziduri fără acoperiș, mine vechi la fața pământului, care Își arătau adâncurile brun-roșcate, roșii și negre din pământ, vinele de oxid de culoarea ocrului, filoanele epuizate, spălătoriile de nisipuri aurifere, al căror noroi crăpat și cenușiu, după ce alunecase pe taluzuri sparte, tapisa fundul viroagelor, printre limba-soacrei uscate și smochini morți, ca niște limbi de lavă solidificată și veche. Pare un vulcan rece, murmurase Olvido, uimită, când
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
are să ia sfârșit dulcea noastră camaraderie? În noaptea aceea se iubiseră până În zori, În tăcere, fără să se oprească nici pentru alarma de rachete Skud irakiene, deschizând gura doar ca să se sărute, să se muște ori să se sugă. Apoi, epuizați, ea sărutase trupul lui Faulques până adormise. Cât despre fotografiatul lucrurilor și nu al oamenilor, el nici n-o văzuse focalizând pe ceva viu. Adevărul stă În lucruri, și nu În noi, spunea Olvido. Dar ele au nevoie de noi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]